Timișoara | Comuna: Municipiul Timișoara | Judeţ: Timiș | Punct: la 0,14 km NNV față de răcitorul CET, la 0,1 km SE față de sediul S.C AUTOGLOBUS 2000 S.R.L și la 0,06 km est față de benzinăria OMV | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Timișoara, jud. Timiș Punct: la 0,14 km NNV față de răcitorul CET, la 0,1 km SE față de sediul S.C AUTOGLOBUS 2000 S.R.L și la 0,06 km est față de benzinăria OMV
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 155252.16 |
Județ:
TIMIŞ
Unitate administrativă:
MUNICIPIUL TIMIŞOARA
Localitate:
TIMIŞOARA
Punct:
la 0,14 km NNV față de răcitorul CET, la 0,1 km SE față de sediul S.C AUTOGLOBUS 2000 S.R.L și la 0,06 km est față de benzinăria OMV
Localizare:
| 155252.16 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stavilă | Andrei | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Punctul arheologic cercetat este amplasat la 0,14 km NNV față de răcitorul CET, la 0,1 km SE față de sediul S.C AUTOGLOBUS 2000 S.R.L și la 0,06 km est față de benzinăria OMV. Arealul cercetat este poziționat la periferia sudică a municipiului Timișoara, zonă care de-a lungul timpului a suferit numeroase modificări de peisaj, astăzi zona investigată fiind înconjurată de hale aparținând unor societăți comerciale. Cercetarea este necesară pentru construirea unui centru de servicii de întreținere și cosmetică auto, spațiu comercial, P+1E, acces auto, căi de circulație interioare, parcaje, elemente de signalistică pe clădire şi teren, împrejmuire teren, foraj, conform PUZ aprobat prin HCL 58/2019, CF 447627, 447658,
Cercetarea arheologică s-a concentrat pe investigarea fortificației liniare cunoscută literaturii de specialitate sub denumirea de Valul Roman nr. II. O primă cercetare sistematică a acestui monument arheologic a fost realizată în 1966 e către E. Dörner şi V. Boroneanţ, la Covăsânţ (jud. Arad). Prin intermediul secțiunii de 52 m practicată aici au fost relevate cinci șanțuri cu adâncimi care au variat între 1,70-2,50 m, iar lățimea lor de 5-6,20 m[1]. Doi ani mai târziu – în 1968 – Fl. Medeleţ şi V. L. Ianoşev au efectuat un sondaj la Pișchia (jud. Timiș), cercetare a căror rezultate își așteaptă încă publicarea[2]. Sistemul de fortificație roman a mai fost de asemenea cercetat și în anul 2004, cu ocazia construirii centurii orașului Timișoara, în punctul Dumbrăvița[3]. Un alt proiect de infrastructură rutieră – Autostrada Arad – Timișoara – Lugoj – a determinat cercetarea Valului Roman nr. II pe un sector cuprins între km 40+900 - 40+950 ai autostrăzii. A fost astfel evidențiat un sistem compus din val și patru șanțuri[4].
Cercetarea realizată de noi a avut ca obiective principale identificarea și cercetarea tuturor complexelor arheologie, documentarea lor, salvarea patrimoniului mobil aflat în subsol, stabilirea și documentarea stratigrafiei zonei, identificarea elementelor necesare pentru încadrarea cronologică a sitului, precum și descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului afectat de proiect. Zona de cercetat a fost stabilită avându-se în vedere configurația clădirilor care urmau a fi construite, dar și rezultatele diagnosticului arheologic, rezultând astfel o suprafață de 33 × 60 m (Pl.1/1,3-4).
Cercetarea a acoperit astfel 1980 m2 fiind identificate astfel două dintre șanțurile de apărare caracteristice sistemului de val de pământ cu șanț cunoscute sub denumirea de Val Roman nr. II. Pentru a diferenția cele două complexe acestea au fost denumite de la est spre vest prin Șanț 1, respectiv Șanț 2.
Șanțul 1 a fost surprins pe o lungime de 60 m, lățimea variind între 1,5 și 2 m. Adâncimea este cuprinsă între 0,5 şi 0,6 m. Umplutura șanțului a fost unitară pe toată lungimea, aceasta constând într-un sol lutos-nisipos, compact. Culoarea solului a variat în funcţie de zona documentată, aceasta variind între cenușiu închis, gălbui sau gălbui cu flecuri gri şi ruginii. Sterilul în această zonă constă în nisip de culoare galbenă (Pl.2/1-2).
Șanțul 2 a fost surprins pe o lungime de 58,5 m, limitele e umplere ale acestuia variind între 4,3 şi 5,1 m. Adâncimea acestuia a fost de 3,1 m față de nivelul actual de călcare. Stratigrafia internă a acestui șanț a fost documentată pe profilul sudic și pe cele două profile obținute prin păstrarea unui martor în zona mediană a lungimii șanțului. Profilul nordic a fost afectat de prezența infrastructurii specifice CET Sud. Stratigrafia șanțului este următoarea: 0-0,8 m – sol lutos, cenușiu, compact amestecat cu moloz și deșeuri; 0,8-1,55 m – sol lutos, cenușiu deschis, compact; 1,55-1,95 m – sol lutos, negru, compact (ultimul nivel de umplere al șanțului); 1,95-2,5 m – sol lutos-nisipos, brun deschis, compact; 2,5-3,1 m – sol nisipos-lutos, cenușiu cu flecuri ruginii. Dacă în cadrul cercetărilor realizate în zonele mai înalte ale Banatului acest șanț a presupus un profil în forma literei „V”, în acest caz acea formă nu a mai putut fi păstrată, date fiind solurile nisipoase, profilul apropiindu-se de forma literei „U”. În umplutura şanţurilor sau pe fundul acestora nu au fost identificate materiale arheologice (Pl.1/2; 2/3-4).
Între cele două șanțuri stratigrafia este una simplă fiind formată din trei straturi după cum urmează: 0-0,8 m – sol lutos, cenușiu, compact amestecat cu moloz și deșeuri; 0,8-1,3 m sol lutos, brun deschis, compact; 1,3-1,9 m sol nisipos-lutos, compact cu pigmentație calcaroasă.
Având ca reper cercetările anterioare ale acestei structuri putem preciza că cele două șanțuri sunt cele distribuite la vest de valul de pământ, acesta din urmă nefiind surprind din cauza puternicei antropizări din periferia municipiului Timişoara.
Abstract [EN]:
The main objectives of our research were to identify and research all archeological features, document them, save the movable heritage, establish and document the stratigraphy of the area, as well as carrying out the archaeological discharge of the perimeter affected by the project. The research area was established taking into account the configuration of the buildings to be built, but also the results of the archaeological diagnosis, thus resulting in an area of 33 × 60 m. From the archeological point of view, two ditches belonging to the system known as the Roman Ditch no.II was documented. Based on previous research on this structure, we can specify that the two ditches researched by us are those distributed in the western part of the rampart, the latter not being documented here due to the strong anthropization on the outskirts of Timişoara.
Bibliografie:
1. Bozu Fl., Bozu O. (2012): Bozu Fl., Bozu O., Cercetarea arheologică preventivă de pe Autostrada Arad-Timişoara km 40+900-40+950. Punct „Valul Roman”, 2012 (ms.)
2. Dörner, Boroneanţ (1968): Dörner, Egon; Boroneanţ, Vasile, O contribuţie cu privire la datarea valurilor de pământ din vestul ţării noastre, în Ziridava, 2, 1968, p. 7-21
3. Draşovean et al. (2004): Draşovean Fl., Benea D., Mare M., Muntean M., Tănase D, Crânguş M., Chiu Fl., Micle D., Regep-Vlascici S., Szentmiklosi Al., Ştefănescu A., Timoc C., Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa. DN – varianta ocolitoare Timişoara km. 549+076 – DN 69 km. 6+430, Timişoara, 2004, 219 p.
4. Ianoşev (2007): Ianoşev V. L., Pişchia. Sat şi comună bănăţeană de pe malul Beregsăului, Timişoara, 2007, 226 p.
2. Dörner, Boroneanţ (1968): Dörner, Egon; Boroneanţ, Vasile, O contribuţie cu privire la datarea valurilor de pământ din vestul ţării noastre, în Ziridava, 2, 1968, p. 7-21
3. Draşovean et al. (2004): Draşovean Fl., Benea D., Mare M., Muntean M., Tănase D, Crânguş M., Chiu Fl., Micle D., Regep-Vlascici S., Szentmiklosi Al., Ştefănescu A., Timoc C., Săpăturile arheologice preventive de la Dumbrăviţa. DN – varianta ocolitoare Timişoara km. 549+076 – DN 69 km. 6+430, Timişoara, 2004, 219 p.
4. Ianoşev (2007): Ianoşev V. L., Pişchia. Sat şi comună bănăţeană de pe malul Beregsăului, Timişoara, 2007, 226 p.
Note:
1.
Dörner, Boroneanţ 1968, 7-16.
2.
Ianoşev 2007, 54.
3.
Draşovean et al. 2004, 19-20.
4.
Bozu Fl., Bozu O. 2012.