Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Centrul de informare turistică, parcare, alee acces centru de informare, căi rutiere, extindere centru de informare | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Locuire militară; Castru; Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Centrul de informare turistică, parcare, alee acces centru de informare, căi rutiere, extindere centru de informare
Sector:
Extramuros
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Duca | Mihai | participant | Universitatea din București |
| Bodolică | Vitalie | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lascu | Marius | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Data de început şi data de sfârşit a campaniei: 17.04 – 12.11.2015.
Cu prilejul realizării proiectului de restaurare a cetăţii de la Capidava, în zona extramurană au fost proiectate o serie de construcţii şi amplasamente menite să contribuie la dotările necesare introducerii în circuitul turistic al monumentului. În acest scop, au fost proiectate şi avizate spre execuţie un centru de informare turistică, o parcare, căi rutiere, precum şi o alee de acces către centrul de informare, destinată persoanelor cu dizabilităţi.
Primele cercetări arheologice în zona au demarat la începutul secolului XX iniţiate de V. Pârvan si Grigore Florescu. Cercetările au debutat în 1924 şi sunt continuate fără mari întreruperi până în prezent.
Obiectivul cercetării a fost acela de identificare şi investigare a complexelor arheologice, recuperarea materialelor şi informaţiilor în vederea valorizării lor istorice şi muzeistice.
Cercetarea arheologică desfăşurată în intervalul aprilie – noiembrie 2015 a debutat cu o ridicare topografică şi fotografie aeriană, realizate in cursul anului 2014. Centrul de Informare (aprilie – iunie 2015) a fost amplasat în imediata apropiere a incintei antice, la aproximativ 100 de metri ENE de intrarea in fortificaţie. Cercetările realizate in ultimii 8 ani pe platoul afectat de realizarea Centrului de Informare au dus la identificarea mai multor complexe din perioadele romano-bizantină si medievală – morminte medio-bizantine, fragmente de ziduri legate cu pământ, gropi de diferite forme şi funcţiuni. Suprafaţa cercetată, însumând o arie de 650 mp a fost împărţită cu ajutorul staţiei totale în 8 secţiuni de 2 x 25 m, cu martori de 1 metru, orientate aproximativ E-V.
Parcarea, respectiv căile rutiere (aprilie–mai, iulie-august 2015) au fost amplasate funcţie de reţeaua rutiera deja existentă în imediata vecinătate a fortificaţiei capidavense, la nord de aceasta. Cele două obiective debutează în dreptul turnului IV, respectiv a curtinei E, pentru a se încheia acolo unde se realizează şi joncţiunea cu DJ 223, pe platoul înalt plasat la cca. 200 m ENE de poarta principală a cetăţii. Întreaga zonă cercetată (cca. 630 mp) a fost împărţită în 9 secţiuni după cum urmează: S I, S II – 36 x 2 m; S III, S IV – 30 x 2 m; S V, S VI – 19 x 2 m; S VII, S VIII, S IX – 24 x 2 m. Toate secţiunile au fost despărţite de martori stratigrafici, având lăţimea de 1 metru, fiind orientate aproximativ E-V.
Aleea de acces către centrul de informare destinată persoanelor cu dizabilităţi (iunie-iulie 2015) a fost amplasată pe latura estică a Centrului de informare turistică. Cercetarea arheologică desfăşurată aici (cca. 150 mp) a fost realizată prin intermediul a cinci secţiuni stratigrafice, trasate conform traseului aleii respective: SI 2 x 17 m, SII 2 x 19m, SIII 2 x 6 m, SIV 2 x 12,5 m , SV 2 x 15,5 m.
Extinderea centrului de informare turistică (octombrie-noiembrie 2015), reprezentând o suprafaţă de cca 250 mp se găseşte la SE de clădirea mai sus amintită, în imediata sa apropiere. Zona a fost cercetată în suprafaţă, ca urmare a informaţiilor recent obţinute din cercetarea efectuată în lunile aprilie–iunie, care indicau că în această direcţie se concentrează cea mai mare densitate a înmormântărilor medio-bizantine.
În urma cercetării arheologice efectuate în sectorul X extra muros de la Capidava, pe o suprafaţă de cca. 1800 mp au fost înregistrate o serie de rezultate remarcabile. După îndepărtarea stratului vegetal actual, ce are o grosime variabilă de cca. 0,20/0,30 m, urmează un strat de vegetal antic şi medieval de cca. 0,40-0,90 m, în care au apărut şi primele complexe: morminte medievale, fragmente de zidurile legate cu pământ şi locuinţe medievale. Solul galben (loess-ul) apare imediat sub nivelul vegetal antic şi medieval, fiind străpuns de gropi de morminte sau gropi menajere. Prin răzuieli succesive au fost identificate un număr de 375 de complexe arheologice, reprezentând 186 de morminte de inhumaţie, 133 de gropi de diferite forme şi funcţiuni, 28 de fragmente de ziduri realizate din piatră legate cu pământ, 5 structuri de locuire, 2 structuri de combustie, 7 vetre exterioare şi 11 şanţuri folosite pentru drenaj.
Dintre cele 186 de morminte descoperite, două aparţin epocii bronzului, restul fiind atribuite epocii medievale. Acestea din urmă pot fi clasificate în trei categorii: a) în groapă simplă, patrulateră, cu defunctul orientat aproximativ NE-SV (cap); b) cu defuncţii chirciţi, uneori cu depunere de ofrandă animală, cum este cazul mormintelor C6, C11, C20; c) gropi comune, cu doi sau mai mulţi indivizi (cazul mormintelor C42 sau C58). Inventarul mormintelor este relativ variat, fiind reprezentat în principal de obiecte de port sau bijuterii: catarame, aplice, butoni, brăţări, mărgele, inele, cercei. Se poate considera faptul că necropola medievală este limitată în mare către N-NV de către DJ 223 Cernavodă-Hârşova, deşi câteva morminte medio-bizantine, chiar în groapă comună au fost cunoscute încă din anii 1950. De asemenea, se poate evidenţia clar o stratificare a necropolei, fiind surprinse cel puţin două orizonturi funerare.
O parte a gropilor menajere sau de extracţie a loess-ului şi o parte a fragmentelor de ziduri pot fi atribuite, cu siguranţă, perioadei târzii a epocii romane, având bune analogii în teritoriul capidavens.
Peisajul extramuran a fost intens exploatat în perioada antică şi medievală, dovadă fiind numărul mare de intervenţii antropice, bogatul material arheologic descoperit (în covârşitoare măsură fragmentar) sugerând o evidentă zonă de pasaj şi trecere în imediata apropiere a porţii cetăţii). Toate complexele arheologice au fost înregistrate prin fotografie şi desen la scara 1:20.
Cercetările întreprinse pe suprafaţa supusă investiţiei, au adus elemente noi privind spaţiul aflat în imediata apropiere a incintei Capidavei. Cele două morminte din perioada Bronzului târziu (C34 şi C115), atribuite de noi unei comunităţi de tip Coslogeni, se pot lega de descoperirile mai vechi de materiale arheologice din aceeaşi perioadă (sceptre-pisălog) apărute întâmplător în nivelurile romano-bizantine din cetate. Aceste descoperiri atestă existenţa unei comunităţi umane din sec. XIII-XII a.Chr. în acest spaţiu.
Densitatea complexelor dovedeşte o intensă exploatare a spaţiului extramuran. Identificarea necropolei medievale în imediata apropiere a cetăţii aduce o viziune nouă asupra spaţiului în epoca medievală, dacă ar fi să o comparăm cu perioada anterioară, romano-bizantină, când necropola se afla la o distanţă de peste 300 de metri de incintă.
O situaţie elocventă în ce priveşte intensitatea exploatării peisajului din imediata apropiere a cetăţii o reprezintă descoperirea structurilor de locuire C 5, C8, C 60, respectiv C 67. Toate cele patru locuinţe sunt databile pe baza materialului ceramic, descoperit in situ, în perioada medievală. În cazul complexelor C 5 şi C 67 situaţia este una aparte, locuinţele medievale fiind suprapuse la rândul lor de gropile mai multor morminte din aceeaşi epocă. La polul opus se plasează complexul C 8, situat la cca 35,00 m N de turnul VI al cetăţii, descoperit la o adâncime foarte mică (0,40 m), ce păstra încă cinci vase ceramice în cuptorul locuinţei. Acest aspect conferă informaţii noi cu privire la nivelul de călcare din perioada medievală în raport cu fortificaţia.
Bibliografie: