Tărtăria | Comuna: Sălişte | Judeţ: Alba | Punct: Podul Tărtăriei est (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 8, km. 15+100–15+350) | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Locuire militară; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 7080.04 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Sălişte
Localitate:
Tărtăria
Punct:
Podul Tărtăriei est (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 8, km. 15+100–15+350)
Localizare:
| 7080.04 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Simion | Mihaela | participant | Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA |
| Vleja | Decebal | participant | Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA |
| Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Munteanu | Florentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Stoica | Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Heroiu | Andrei | participant | SC Vanderlay SRL Hunedoara |
| Petcu | Radu | participant | SC Vanderlay SRL Hunedoara |
Raport:
Satul Tărtăria aparţine comunei Săliştea (jud. Alba), fiind situat de-a lungul DJ 705 E şi a drumului comunal care coboară în sat, în partea de N a comunei, la o distanţa de 3,5 km de satul Săliştea. Situl denumit convenţional Tărtăria 2 este situat pe un platou, la sud de DN 7, la o distanţă de aproximativ 100 de metri de acesta, pe raza administrativă a comunei Săliştea. Cercetările arheologice preventive în cadrul acestui sit au avut loc în perioada 9 iulie – 18 august 2012, având un caracter exhaustiv.
În ceea ce priveşte spaţiul pe care a fost identificat şi cercetat situl ce face obiectul prezentului raport, acesta este amplasat la cca 500 m est de actuala localitate Tartăria, pe un platou ce domină valea Mureşului, asigurându-se o excelenta vizibilitate. Se păstrează, o uşoară pantă ce indică configuraţia iniţială a terenului, pe direcţia N–S, astfel încât, nivelul vegetal din partea de N a sitului este mult mai subţire, complexele arheologice fiind identificate la o cota de cca -0,10/-0,20 m, faţă de actualul nivel de călcare. De-a lungul timpului zona a fost identificată prin diverse toponime, dintre care amintim „Podul Tărtăriei”. Mai putem remarca faptul ca situl se afla în vecinatatea actualei arii arii protejate identificate pe acest sector de autostrada în zona km 16+000–15+500, respectiv situl de importanţa comunitară ROSCI0187 – Pajiştile lui Suciu.
Situl Tărtăria 2 nu fusese cunoscut în literatura istorico-arheologică de specialitate înainte de evaluarea de teren prilejuită de implementarea actualului proiect de cercetare, efectuată în ultima parte a anului 2011.
Au fost trasate şi executate un număr de 17 secţiuni din care s-au dezvoltat 8 suprafeţe de cercetare, decapate cu mijloace mecanice. Pentru perimetrele în care au fost identificate complexe arheologice s-a optat pentru decopertarea în suprafaţă şi abordarea tuturor complexelor arheologice cu ajutorul forţei de muncă calificate şi necalificate, potrivit Standardelor şi Procedurilor în vigoare. A fost astfel delimitat un perimetru de cca 7780 mp unde se concentrau complexele arheologice pentru care s-a adoptat metoda cercetării în suprafaţă.Pornind de la observaţiile efectuate şi descoperirile arheologice, putem afirma că perimetrul investigat a fost ocupat în patru perioade istorice distincte.
Nivelul 1 – locuire dispersată aparţinând culturii Coţofeni, respectiv perioada de tranziţie la epoca bronzului / bronz timpuriu
Pentru această epocă istorică au fost identificate şi cercetate trei complexe arheologice.
Este vorba de resturi de locuinţe de suprafaţă, surprinse parţial, grav afectate de amenajările corespunzătoare nivelului 2. Se cuvine remarcat, în acest context, situaţia arheologică corespunzătoare Cpl. 2, în care a fost identificat atât nivelul de ocupare a locuinţei, cât şi amprenta termică a unei vetre dezafectate de amenajarea nivelului ulterior. Restul complexelor se prezintă ca porţiuni pe care este vizibil nivelul ocupaţional Coţofeni sau sunt zone cu fragmente ceramice tipice c. Coţofeni sparte pe loc.
Nivelul 2 (faza roman 1) – un nivel corespunzător epocii romane, definit de prezenţa a două categorii de complexe distincte
Edificii şi structuri de locuire. Au fost identificate, urmele reduse la fundaţie, ale unei clădiri de mari dimensiuni realizate din piatră nefasonată de râu, pe alocuri legată cu mortar din var cu nisip, denumită convenţional E4. Orientarea acestui ansamblu este una pe axa NV–SE, având dimensiunile de 17,80 × 16,90 m.
Fundaţia zidului este amplasată pe un strat de pietriş, cu o grosime de 3–5 cm. Prezervarea acestuia a permis reconstituirea traseelor zidurilor.
În legătură cu această primă fază de locuire mai pot fi menţionate şi două complexe, respectiv amprente ale unor locuinţe pe structură uşoară, uşor adâncite, de obicei rectangulare, cu dimensiuni de 2,50/3,00 × 4,00/4,50 m.
Şanţuri. Şanţul de delimitare a zonei de locuire corespunzătoare fazei I romane, a fost identificat pe extremitatea de vest (lungime 38 de m) şi de sud (lungime de 70 m). Lăţimea maximă la nivelul de identificare este de 3,00 m, iar adâncimea acestuia este de 0,40–0,60 m. Materialul arheologic recoltat din şanţul de delimitare este divers: fragmente ceramice, oase de animal, dar şi o fibulă puternic profilată, precum şi o monedă de argint de la Antoninus Pius.
De asemenea, a fost observat şi un şanţ de drenaj, orientat N–S, surprins parţial deoarece intră în limita nordică a săpăturii. Acesta urma panta naturala a terasei. Probabil avea un rol temporar de colectare şi dirijare către pantă a apei pluviale.
Gropi. A fost cercetată o groapă de formă neregulată, cu latura lungă orientată N–S, cu dimensiunile de 3,95 × 2,90 m, trapezoidală în secţiune, ce se adânceşte în nivelul de loess cca 0,30 m. În partea sa de est, complexul este perturbat de amenajarea unui alt complex, oferind astfel un preţios indiciu pentru datarea momentului amenajării sale. În ceea ce priveşte funcţionalitatea acestui complex, cu prudenţă, putem avansa ipoteza potrivit căreia este vorba de o groapă de var sau de preparare a mortarului, corespunzătoare amenajării E4 din faza I.
Nivelul 3 (faza roman 2) – un al doilea nivel corespunzător epocii romane, în această fază fiind identificate urmele a patru edificii (E1, E2, E3, E 5) cu o orientare diferită faţă de faza anterioară. Cele patru edificii sunt orientate pe axa NV–SE. Două dintre ele, E1 şi E2, sunt edificii de mari dimensiuni (E1 – 16,40 × 12,90; E2 – 16,70 × 11,40) realizate pe fundaţii de piatră de râu, legate cu pământ, cu o grosime a zidurilor de 0,70 m. În interiorul şi exteriorul edificiul E1 s-a constat existenţa unei cantităţi de material tegular (laterae, tegulae, imbrices), precum şi o serie de elemente de îmbinare din metal (cuie şi scoabe).
Pentru această fază, cu prudenţă, dispunem de o serie de elemente de datare, în ceea ce priveşte termenul ante-quem. Astfel, pentru E2 este de menţionat că, pe fundaţia acestuia, corespunzătoare zidului de est a fost descoperită o monedă de bronz din timpul împăratului Gordian al III-lea (238–244). Din interiorul edificiului 2 provine o monedă de bronz din timpul lui Filip Arabul. Pentru edificiul E1, din nivelul corespunzător prăbuşirii acoperişului provine o monedă din ciclul emisiunilor severiene (Iulia Domna). Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că cel de-al doilea nivel roman ar putea fi datat în prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.
Tuturor acestora li se adaugă o serie de alte posibile structuri de locuire databile în acest al doilea nivel roman.
Nu în ultimul rând este de remarcat că pe toată suprafaţa investigată au fost puse în evidenţă o serie de complexe, de obicei gropi cu diverse forme şi dimensiuni, care au uneori în umplutură lentile sau pelicule de mortar din var sau numai var, din umplutura cărora provine o cantitate mare de material arheologice, diversificată şi variată, de la obiecte uzuale la fragmente de ceramic de lux. Este evident că acestea sunt de asemenea complexe de epocă romană, dar este dificilă încadrarea acestora într-una dintre cele două faze.
Nivelul 4 – s-a putut constata, în perioada imediat ulterioară abandonării fazei romane, o ocupare parţială a spaţiului, în condiţiile în care resturile E1 şi E3 sunt încă vizibile (nivel 4 a). Este vorba de amenajarea pe nivelul de ţiglă prăbuşită din E1 şi în interiorul E3, pe pavaj, a unor vetre sezoniere (cenuşă, cărbune, urme de foc). Nivelul 4 b este definit de prezenţa a nouă locuinţe rectangulare, de obicei adâncite, cu cuptor tip pietrar, specific perioadei secolelor XI–XIII în cuprinsul văii Mureşului mijlociu De remarcat faptul că în amenajarea pietrarelor sunt utilizate materiale de construcţie din nivelul roman. Cu prudenţa, şi aici par a se fi conturat două faze diferite, una mai timpurie, legată de reutilizarea materialului de construcţie roman şi de aşezarea în imediata vecinătate a edificiilor, pentru ca, ulterior, locuirea să se extindă pe întreg platoul. În acest context, a fost făcută o descoperire aparte, respectiv depunerea unui cal, de pe scheletul căruia a fost găsită o piesă de aur, probabil decoraţie de harnaşament.
Cel mai consistent lot de material arheologic este cel constituit din ceramică. Complexele datate în perioada de tranziţie la epoca bonzului au un inventar ceramic sărac, putând fi distinse, în acest stadiu, fragmente ceramice provenind de la trei vase, atribuite culturii Coţofeni. Unul dintre vase pare a fi un suport. Materialul este fragmentar şi nu a fost restaurat.
Pentru epoca romană materialul se încadrează în mare parte, în categoria ceramicii comune, de factură locală. Materialul ceramic rezultat din interiorul edificiilor E1–E3 se caracterizează printr-o diversitate a formelor ceramice comune: farfurii, boluri, străchini, oale, capace, ulcioare, căni. Tot din interiorul edificiilor au fost recoltate fragmente de amfore sau recipiente apropiate ca aspect (amforete), dar şi din complexele adiacente. De altfel, materialul rezultat din complexele de epocă romană este constituit din aproape acelaşi tip de forme întâlnit în interiorul sau exteriorul edificiilor.
Din complexele datate în epocă romană au provenit şi un număr, relativ apreciabil de piese de metal. Dintre acestea se evidenţiază, ca artefacte cu putere de datare, 7 monede (bronz şi argint), dar şi 7 fibule (bronz şi fier).
O serie de alte obiecte din fier provin din nivelul de locuire medieval din secolele XI–XIII, spre exemplu, un fragment de zăbală, dar şi alte obiecte; o analiza asupra acestora urmează să fie făcută după restaurarea lor. Au fost recoltate şi obiecte recente, printre care o monedă de 25 de bani, din anul 1952. De altfel, piese provenind de la utilaje agricole au fost frecvent întâlnite în cadrul săpăturilor arheologice (bile de fier). Se cuvine menţionată descoperirea, în unei mici piese de aur (fragment de spirală).
Astfel, iniţial spaţiul a fost ocupat de o locuire dispersată a comunităţilor din epoca de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni). Complexele datate în această perioadă sunt într-o stare precară de conservare datorită intervenţiei din epoca romană ce le-a distrus în bună parte. Pentru perioada romană au fost identificate două faze de construcţie, una datată în secolul II p.Chr., iar cealaltă funcţionând în prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Astfel se constată că în prima fază, o parte din platoul “Podul Tărtăriei”, a fost delimitat de o amenajare tip „şanţ”, din care, în suprafaţa intersectată de construcţia autostrăzii, au fost identificate limitele de est şi de sud. În interiorul spaţiului delimitat de această amenajare, tot în faza I a funcţionat un edificiu cu cel puţin 4 încăperi (E 4), de mari dimensiuni, precum şi o serie de alte amenajări legate de prezenţa acestuia. În cea de-a doua fază, strict în interiorul aceleiaşi amenajări perimetrale, au fost construite clădiri cu o orientare diferită de cea a edificiului din faza I. În zona în care s-a efectuat cercetarea au fost identificate 4 astfel de clădiri (E1, E2, E3, E5), trei cercetate integral, iar ce-a de-a patra parţial pentru că depăşea limita expropierii în vederea construirii autostrăzii. Menţionăm faptul că amenajarea clădirilor din faza a II-a s-a făcut cu demantelarea şi nivelarea fazei anterioare. Toate complexele de epocă romană sunt poziţionate doar în interiorul şanţului de delimitare, ceea ce ne îndreptăţeşte să postulăm că acesta a deservit ambele faze.
Următoarea perioadă istorică este reprezentată de perioada secolelor XI–XIII, fiind reprezentată de locuinţe cu cuptoare pietrar sau scobite în lutul din perete şi de complexe reprezentând anexe sau intervenţii ale locuitorilor din această epocă.
Toate aceste informaţii vin să înbogăţească cunosţinţele despre Valea Mureşului, de-a lungul diferitelor perioade istorice, astfel încât, odată cu finalizarea întregului coridorul 4 pan-european, această porţiune, considerată o adevărată „autostradă a istoriei românilor” să-şi dezvăluie cât mai multe dintre taine.