Tisa Nouă | Comuna: Fântânele | Judeţ: Arad | Punct: tronson Arad-Seceani, km 15+490-15+780 (situl B0_6) (Autostrada Arad-Timişoara) | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Necropolă;
Cod RAN:
Județ:
Arad
Unitate administrativă:
Fântânele
Localitate:
Tisa Nouă
Punct:
tronson Arad-Seceani, km 15+490-15+780 (situl B0_6) (Autostrada Arad-Timişoara)
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bârcă | Vitalie | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cociş | Sorin Ilie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Stăncescu | Roxana Elena | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ursuţiu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Bondric | Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cociş | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Irimuş | Luciana Adela | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Sălcudean | Cristian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă a fost datorată construcţiei Autostrăzii Arad-Timişoara, respectiv tronsonul Arad-Seceani, beneficiarul fiind SC Tomis Research Center SRL (Asocierea FCC Construcciones SA – Astaldi SpA). Cercetarea a fost făcută în baza contractului nr. 976 din 30.06.2010, pentru km 15+490-15+780 şi a fost efectuată între 16.08.2010 şi 20.09.2010. Finanţatorul cercetării arheologice a fost SC Tomis Research Center SRL.
Situl este amplasat pe o terasă înaltă din preajma Văii Tisa Nouă ce este orientată N - S pe axa lungă. Terasa este situată la cca. 4 km S (în linie dreaptă) de râul Mureş, 2 km E (în linie dreaptă) de şoseaua E671 ce leagă Arad de Timişoara şi cca. 2,5 km (în linie dreaptă) NV de localitatea Tisa Nouă. Aşezarea este mărginită la baza pantei pe latura de S de Valea Tisa Nouă.
Solul reprezintă un pământ brun-negricios, propice agriculturii, tocmai de aceea, suprafeţele de teren din zonă au fost şi sunt utilizate pentru cultivarea diferitelor culturi agricole. Stratul de pământ arabil brun-negricios atinge uneori grosimea de până la 0,50/0,60 m, iar lutul de culoare galbenă-roşiatică, compact, foarte dur, apare la adâncimea de 0,70 - 0,80 m de la actualul nivel de călcare. În anumite porţiuni ale suprafeţei cercetate există şi un strat de argilă neagră, foarte dură, care atinge uneori grosimea de 0,20 - 0,30 m. Nu în ultimul rând ţinem să menţionăm că pe suprafaţa de mijloc a ductului autostrăzii, pe porţiunea cuprinsă între km 15+550-15+630, a fost surprins şi un strat de cca. 0,50 - 0,70 m ce constă dintr-un pământ brun-cenuşiu care a fost depus pentru amenajarea drumului folosit de către constructorul autostrăzii.
Porţiunea kilometrilor 15+490-15+780, la fel ca şi restul tronsonului Arad-Seceani al viitoarei autostrăzi Arad-Timişoara, a fost verificată, în primăvara anului 2007, prin cercetări de suprafaţă, de către un colectiv de arheologi de la Complexul Muzeal Arad (Arad). Scopul acestor investigaţii de suprafaţă întreprinsă de colegii arădeni a fost identificarea vestigiilor arheologice şi întocmirea unui diagnostic arheologic pe tronsonul Arad-Seceani.
În urma acestor cercetări, pe o suprafaţă relativ mare, care se întinde la E şi V de ductul autostrăzii în dreptul km 15+490-15+780, au fost descoperite fragmente ceramice modelate cu mâna şi la roată, fragmente de râşniţă din tuf vulcanic, bucăţi de chirpic. Pe baza acestor descoperiri aşezarea a fost datată în sec. III - V p.Chr. Diseminarea foarte largă a materialului arheologic şi numărul destul de mare a acestuia a dus la concluzia că e vorba de una dintre cele mai mari aşezări, dintre cele ale perioadei, cu o suprafaţă clar definită. De asemenea s-a constatat că situl prezentă elementele definitorii ale unei comunităţi prospere de agricultori.
În urma cercetărilor de suprafaţă s-a mai constatat că cea mai mare partea a aşezării se află la E de ductul viitoarei autostrăzi. Dovadă în acest sens fiind numeroasele fragmentele de vase ceramice modelate cu mâna şi la roată, fragmente de râşniţă din tuf vulcanic şi bucăţi de chirpic descoperite pe această suprafaţă de către colegii de la Complexul Muzeal Arad în primăvara anului 2007, care au efectuat cercetarea arheologică de suprafaţă, au făcut evaluarea de teren şi au întocmit proiectul de cercetare arheologică preventivă a suprafeţei afectată de viitoarea autostradă pe tronsonul Arad-Seceani (km 0-25+400).
Nu în ultimul rând, ţinem să menţionăm că pe suprafaţa sitului identificat de către arheologii arădeni în 2007 nu au fost efectuate cercetări arheologice preventive până la data începerii lucrărilor pe tronsonul Arad-Seceani al Autostrăzii Arad-Timişoara.
Scopul cercetărilor arheologice preventive efectuate a fost de a recupera cât mai multe date şi informaţii istorice referitoare la situl afectat parţial de proiectul Autostrăzii Arad-Timişoara, tronsonul Arad-Seceani.
Situl a oferit primele date concrete referitoare la stratigrafie în primele zile ale cercetării arheologice de teren. Ca o constatare generală am putut observa că practic suprafaţa afectată de proiect nu dispune de un nivel arheologic, complexele identificate fiind descoperite, cu excepţia celor trei morminte sarmatice, aproape exclusiv la adâncimi mai mari de 0,50/0,60 m de la nivelul actual de călcare.
În condiţiile de urgenţă impuse de ritmul lucrărilor şi priorităţilor constructorului, o suprafaţă de asemenea anvergură impunea o decapare mecanică a întregii suprafeţe afectate de proiect, în vederea respectării termenelor contractului şi a cercetării cât mai exhaustive a vestigiilor istorice de pe întreaga suprafaţă afectată de construcţia autostrăzii.
Decaparea stratului vegetal şi arabil, cu o grosime de cca. 0,40/0,50 m s-a efectuat în intervalul 16.08.2010 - 10.09.2010. Deoarece delimitarea clară a complexelor nu a fost posibilă la baza arăturii (cele mai multe dintre complexele au fost delimitate la adâncimi mai mari de 0,60/0,80 m de la actualul nivel de călcare), pe anumite suprafeţe s-a decapat şi răzuit mecanic încă un strat subţire, iar apoi a fost săpat manual încă un strat de 0,10-0,15 m grosime, urmând răzuieli succesive (cu ajutorul a 45 de deţinuţi şi 10 muncitori necalificaţi, puşi la dispoziţia noastră de către constructorul autostrăzii), până la adâncimea la care a fost posibilă identificarea complexelor, urmând investigarea acestora şi înregistrarea informaţiilor.
Nu în ultimul rând ţinem să menţionăm că suprafaţa afectată de proiect a fost răzuită mecanic (excavator cupă de taluz), în straturi de 10 cm grosime, intervenind apoi răzuirea manuală în cazurile porţiunilor cu complexe arheologice.
Suprafaţă totală excavată a fost de 14579,71 m2. În urma investigaţiilor arheologice efectuate în perioada august-septembrie 2010 au fost identificate şi cercetate exhaustiv 132 unităţi stratigrafice (majoritatea complexelor sunt gropi de provizii, transformate ulterior în gropi menajere), dintre acestea 3 sunt morminte de inhumaţie. Complexele descoperite şi cercetate aparţin cu precădere perioadei secolelor II - IV p.Chr.
Cea mai mare parte a complexelor identificate şi cercetate au fost descoperite în jumătatea nordică (între km 15+510-15+630) a suprafeţei cercetate. Faptul că acestea se concentrează cu precădere pe laturile de V şi de E ale suprafeţei menţionate certifică odată în plus că aşezarea se întindea atât la V cât şi la E de ductul viitoarei autostrăzi, confirmând odată în plus rezultatele cercetărilor arheologice de suprafaţă efectuate de colegii de la Complexul Muzeal Arad din primăvara anului 2007, care au întocmit şi proiectul de cercetare arheologică preventivă a suprafeţei afectată de viitoarea autostradă pe tronsonul Arad-Seceani.
Coloana stratigrafică este în cea mai mare parte identică pe întreaga suprafaţă afectată de proiect. Stratul vegetal, împreună cu cel de arătură, are o grosime de 0,40/0,50 m, pe alocuri chiar şi 0,60 m, fiind de culoare brun-negricioasă şi consistenţă relativ compactă. În partea de mijloc şi de S a suprafeţei cercetate (între km 15+600-15+780) în acest strat au fost descoperite fragmente ceramice modelate cu mâna şi la roată, fragmente de râşniţă din tuf vulcanic şi bucăţi de chirpic. În anumite porţiuni ale suprafeţei cercetate există şi un strat de argilă neagră, foarte dură, care atinge uneori grosimea de 0,20-0,30 m. În câteva locuri în partea superioară a stratului de argilă neagră au apărut mici fragmente ceramice. Urmează stratul de argilă galben-roşcată, compactă, foarte dură, care apare la adâncimea de 0,70-0,80 m de la actualul nivel de călcare, în care au fost surprinse foarte clar cea mai mare parte din complex.
M1 - Mormânt de inhumaţie, distrus în cea mai mare parte de lucrările agricole. Conturul gropii nu a putut fi surprins din cauza faptului că înmormântarea era efectuată în stratul de pământ arabil brun-negricios. Scheletul distrus în proporţie de 90%, era întins pe spate cu capul spre N. Din schelet s-au păstrat atât mici fragmente de la calota craniană şi bazin, cât şi resturi de la tibia piciorului drept. Mormântul este lipsit de inventar. Datare: începutul/prima jumătate a sec. III p.Chr.
M2 - Mormânt de inhumaţie. Contururile gropii nu au fost surprinse din cauza faptului că înmormântarea a fost efectuată în stratul de pământ brun-negricios. Defunctul era întins pe spate cu capul spre N. Inventarul funerar: 1. Două mărgele din sticlă verde. 2. Mărgea din sticlă albastră. 3. Cataramă dreptunghiulară din bronz cu limbă din fier. Datare: începutul/prima jumătate a sec. III p.Chr.
M3 - Mormânt de inhumaţie. Groapa mormântului, de formă dreptunghiulară cu colţurile uşor rotunjite, era orientată pe axa N–S. Scheletul defunctului nu s-a păstrat. Inventarul funerar: 1. Fibulă din bronz; 2. Castron modelat la roată; 3. Văscior fragmentar modelat cu mâna. Datare: sfârşit de sec. II – primul sfert a sec. III p.Chr.
Cele trei mormintele, descoperite în stare de conservare precară, au fost identificate în partea de mijloc a suprafeţei afectate de proiect, în dreptul kilometrului 15+660-15+670 al viitoarei autostrăzi. Trebuie menţionat că mormintele sunt izolate de restul complexelor.
În cazul acestora se poate spune, la o primă analiză succintă, că se datează la sfârşitul sec. II p.Chr. - începutul/prima jumătate a sec. III p.Chr. şi aparţin populaţiei sarmatice ce a locuit în sec. II - IV p.Chr. în Câmpia de Vest a României.
Elementele care definesc acest orizont, fără excepţie prezente şi în cazul mormintelor cercetate, sunt gropile funerare de formă dreptunghiulară, orientate pe axa N - S, caracteristice mormintelor sarmatice din întregul spaţiu locuit de aceştia, pe durata mai multor secole. O altă caracteristică este orientarea cu capul spre S sau spre N a defuncţilor. Aceasta din urmă este caracteristică cu precădere sarmaţilor din stepele nord-pontice, dar îşi face apariţia la sarmaţii din Câmpia Pannonică către finele sec. II p.Chr., în urma strămutării după războaiele marcomanice a unui grup de sarmaţi din spaţiul nord-vest pontic.
Cert este că, prezenţa pe teritoriul Banatului a vestigiilor sarmatice trebuie legată de prezenţa şi locuirea efectivă a acestora în acest spaţiu încă din secolul II p.Chr. (probabil doar după războaiele marcomanice).
Cea mai mare parte a complexelor identificate şi cercetate (108) au fost descoperite în jumătatea nordică (între km 15+510-15+630) a suprafeţei afectate de proiect. Majoritatea complexelor sunt gropi de provizii şi menajere. 102 dintre acestea sunt de formă circulară şi aveau pereţii drepţi, oblici sau arcuiţi, iar fundul drept sau alveolat. Şase dintre complexe sunt de formă dreptunghiulară cu pereţii drepţi sau uşor oblici, iar fundul alveolat sau drept. Lungimea acestor gropi variază între 2,43 m şi 4,54, iar lăţimea între 0,43 m şi 0,80 m. Adâncimea gropilor dreptunghiulare alungite variază între 0,65 m şi 0,97 m de la nivelul de conturare şi săpare.
Inventarul acestor complexe este compus cu precădere din vase şi fragmente ceramice modelate cu mâna şi la roată. Cele modelate cu mâna sunt de regulă din pastă semigrosieră de culoare cărămiziu-cenuşie, maroniu-cărămizie şi cenuşie, unele cu urme de ardere secundară pe ele. O bună partea a acestora sunt decorate cu brâuri alveolate, alveole, crestături şi proeminenţe circulare în relief. Într-o serie de complexe au fost descoperite ceşti dacice, în unele chiar câte două sau trei exemplare, vase miniaturale, greutăţi tronconice din lut, cute, râşniţe şi fragmente de râşniţe. În unele complexe au fost descoperite şi unelte din fier (ex. cleşte).
Vasele şi fragmentele ceramice modelate la roată sunt din pastă semifină de culoare cenuşie, cărămiziu-cenuşie, cărămiziu-gălbuie. Fragmentele descoperite sunt buze, funduri şi pereţi de la vase de provizii, căni, ulcioare, castroane, boluri etc.
Unele fragmentele ceramice modelate la roată de culoare cenuşie sunt decorate cu linii verticale, în val şi în zigzag obţinute prin lustruire. De asemenea sunt şi câteva cazuri când fragmentele ceramice de culoare cărămizie sunt decorate cu linii orizontale, verticale sau în val realizate prin incizare.
Pe baza materialului ceramic modelat cu mâna şi la roată, dar şi a puţinelor piese din metal (inel din bronz, oglindă din bronz, cleşte din fier etc.), se poate conchide că cele 108 complexe cercetate în jumătatea nordică a suprafeţei afectate de proiect aparţin unei aşezări dacice, din a cărui suprafaţă a fost cercetată doar o porţiune, ce se datează în linii mari în sec. II-III p.Chr. Faptul că aşezarea funcţiona în sec. II p.Chr. este confirmat atât de materialul ceramic modelat cu mâna şi la roată cât şi de inelul şi oglinda din bronz.
Inelul este realizat dintr-o singură bucată de bronz, dreptunghiulară în secţiune, şi are capetele petrecute unul pe lângă altul. Unul din capete este lăţit. Suprafaţa inelului este decorată cu ornament „în brăduţ”.
Oglinda este de formă discoidală şi aparţine celui mai simplu tip de oglindă. Diametrul acesteia este de 6,9 cm, iar grosimea de la 0,12 cm. Astfel de piese erau încastrate cel mai frecvent într-o ramă din lemn. Oglinzile tipului dat se întâlnesc o perioadă îndelungată de timp fiind predominate în anumite intervale cronologice. Cel mai frecvent, însă, oglinzile acestui tip se întâlnesc în secolele I a.Chr. – I p.Chr., cu preponderenţă în cel din urmă. Oglinzile cu discul rotund şi plat se întâlnesc în diferite medii culturale. Într-un număr foarte mare se întâlnesc astfel de oglinzi în mediul sarmatic, unde aceste au fost dominante în sec. I p.Chr. Începând cu sec. II p.Chr. acest tip de oglindă se întâlneşte tot mai rar atât în mediul sarmatic cât şi cel roman.
Pe baza materialului arheologic descoperit în cele 108 complexe cât şi a analogiilor cu alte monumente contemporane, aşezarea cercetată aparţine populaţiei dacice. Din punct de vedere cultural lucrurile vor fi pe deplin lămurite după analiza fiecărui complex în parte. Se remarcă prezenţa în cultura materială a unor materiale alogene ce ţin de lumea romană. O bună analogie pentru acest sit o constituie aşezările specifice dacilor liberi din această regiune, precum cele de la Biharea (BH), Cefa (BH), Cicir (AR), Cociuba Mare (BH), Zerind (AR), Oradea (BH), Vânători (AR), Zăbrani (AR), Zimandu Nou (AR), Sântana-Arad (AR), Arad-Ceala (AR).
Materialul arheologic descoperit în complexele cercetate prezintă elementele definitorii ale unei comunităţi prospere de indigeni a cărui principală ocupaţie a fost agricultura, racordată atât la lumea romană (vezi vasele ceramice modelate la roată şi fragmentele de râşniţă) cât şi la cea din barbaricum (se poate recunoaşte cu uşurinţă ceramica tipică atelierelor de la Arad-Ceala şi celor romane provinciale).
Analiza detaliată a inventarelor complexelor, alături de examinarea cronologiei orizontale a aşezării, va puncta în termeni mai clari discuţiile referitoare la dacii liberi din această regiune, la fel ca eventuala posibilitate ca unele dintre complexe să clarifice limita cronologică inferioară şi superioară deja propusă. În orice caz, este cert că în partea nordică a suprafeţei afectate de proiect (15+500-15+640) avem de-a face cu un orizont al locuirii dacice în epoca romană (sec. II-III p.Chr.), care îl continuă pe cel din epoca Latène târzie care a existat pe teritoriile de V ale României.
Nu în ultimul rând ţinem să menţionăm că în partea sudică a suprafeţei investigate (15+680-15+780) au fost cercetate 20 de complexe. Majoritatea acestora sunt gropi de provizii transformate ulterior în gropi menajere. Dintre acestea se mai remarcă un bordei şi o construcţie în pământ de formă dreptunghiulară neregulată prevăzută cu o mică treaptă. Bordeiul de formă circular-ovală neregulată era prevăzut în partea sudică cu o nişă ce avea lungimea de 1,10 m, lăţimea de 0,96 m, iar înălţimea de 0,92 la intrare şi de 0,70 m în partea de mijloc. Alte două nişe de dimensiuni mai mici se aflau dispuse pe latura nordică şi nord-estică a bordeiului. Probabil că nişa de mari dimensiuni a servit ca spaţiu de dormit. Inventarul acestui bordei este compus din numeroase fragmente ceramice modelate cu mâna din pastă semigrosieră de culoare cărămizie, brun-maronie şi neagră-maronie. Unele dintre acestea sunt decorate prin incizare cu benzi de linii drepte şi în val, incizii circulare şi dreptunghiulare, dar şi linii în zigzag. Acestora li se adaugă numeroase fragmente ceramice modelate la roată din pastă semifină de culoare cenuşie-deschisă şi cenuşie-închisă, trei fragmente de râşniţă din tuf vulcanic, o fusaiolă şi o cute. Construcţia de formă dreptunghiulară neregulată avea în partea estică pe colţuri câte o nişă. Ambele nişe sunt mai adâncite faţă de nivelul de călcare din spaţiul complexului. Lungimea totală a complexului în partea superioară era de 3,30, iar lăţimea maximă în partea superioară de 1,60 m. Adâncimea maximă de la nivelul de conturare şi săpare era de 0,90 m. Lungimea nişei din colţul sud-estic era de cca. 1,20 m, iar a celei din colţul nord-estic de cca. 0,60 m. Inventarul complexului este compus din fragmente ceramice modelate cu mâna din pastă semigrosieră de culoare cărămiziu-maronie cu urme de ardere secundară pe ele. Acestora li se adaugă mai multe fragmente ceramice modelate la roată din pastă semifină de culoare cenuşie-închisă. Unul dintre fragmente este decorat cu benzi de linii în val realizate prin incizare. În inventarul complexului se numără şi un fragment de râşniţă din tuf vulcanic.
Cert este că materialul arheologic descoperit în complexele din partea sudică aparţin unui alt nivel cronologic şi cultural (sec. IV p.Chr.), diferit de cel din partea nordică.