Seceani | Comuna: Orţişoara | Judeţ: Timiş | Punct: Obiectivul nr. 02 de pe autostrada Arad – Timişoara – km 29+500 – km 29+800 | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă;
Cod RAN:
| 158056.05 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Orţişoara
Localitate:
Seceani
Punct:
Obiectivul nr. 02 de pe autostrada Arad – Timişoara – km 29+500 – km 29+800
Localizare:
| 158056.05 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cernău | Ioan | participant | Instiuție Nedefinită |
| Cernea | Cătălina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Colţeanu | Petrică Ionuţ | participant | Instiuție Nedefinită |
| Dimache | Mădălina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Gersakova | Liubov | participant | Instiuție Nedefinită |
| Tatár | Arpád | participant | Instiuție Nedefinită |
| Pâslaru | Ion | responsabil | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Ionescu | Mihai | responsabil | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Colesniuc | Sorin Marcel | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă a fost determinată de construcţia autostrăzii Arad-Timişoara. Platoul interfluvial, pe care se află situl arheologic, este cuprins între Pârâul Valea Zorilor şi Pârâul Valea Ronului. Situl este situat la aproximativ 1500 m V de satul Seceani. Cercetarea arheologică a fost efectuată în intervalul 10.05.2010 - 31.07. 2010.
Perimetrul dintre km. 29+500 şi 29+800, ai tronsonului autostrăzii Arad-Timişoara, a fost iniţial verificat, prin cercetări de suprafaţă, de un colectiv de arheologi ai Muzeului Banatului Timişoara condus de prof. dr. Florin Draşovean, în cursul anului 2008. Ca urmare a cercetărilor făcute au fost descoperite materiale de o mare diversitate: ceramică fragmentară, bucăţi de chirpici şi oase de animale. Ceramica se datează în preistorie (mileniul III a.Chr.) şi Evul Mediu (sec. XIII - XVI). Aşezarea a fost deschisă şi a avut caracter rural. Marginea de sud a aşezării a fost tăiată de traseul autostrăzii. Scopul cercetărilor arheologice preventive a fost de a recupera cât mai multe date şi informaţii istorice referitoare la situl afectat, parţial, de proiectul autostrăzii.
Au fost executate secţiuni paralele pe axul autostrăzii (lăţime 10 m, lungime 300 m). S-a constatat că toate profilele au situaţia stratigrafică similară. Pe suprafaţa cercetată am identificat un strat vegetal, arabil, cu o grosime de 0,30-0,40 m, în care apar sporadic materiale arheologice şi sub care apare un nivel de lut gălbui-maroniu compact, în care sunt conturate fundurile complexelor. Acest nivel de lut gălbui-maroniu are grosimea cca 1,70m şi este urmat de un strat de lut galben-deschis cu grosimea 0,30 m, după care, din nou, se află un strat de lut maroniu-roşcat. În partea nordică a şantierului, la distanţa de cca 50 m (km.29+450), unde panta coboară spre Valea Pârâului, Valea Zorilor, stratul de lut gălbui-maroniu este urmat de un strat de lut alb, care conţine depuneri calcaroase în interiorul cărora sunt întâlnite formaţiuni de piatră.
Au fost identificate două nuclee de complexe arheologice, unul în partea de N (C1- C28, C44, C45) şi altul în partea de S a şantierului (C30-C41). Primele sunt cele de locuire, aparţinând epocii neolitice, iar ultimele reprezintă partea periferică a unei necropole din epoca romană şi un complex din epoca medievală târzie.
Cpl. 4 se află în c.B2 şi a apărut sub forma unei pete de culoare închisă, la adâncimea de 0,7 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele complexului au fost clare, iar conturarea a fost făcută după culoarea şi textura solului. Consistenţa umpluturii este omogenă, lutoasă. Umplutura este de culoare brun-închis şi corespunde codului 7.5YR 5/3 din catalogul Münsell. Dimensiunile sunt de 3,30 x 2,10 m, orientarea fiind N - S. Acest complex reprezintă o locuinţă de formă ovală, neregulată, cu intrarea pe latura de S. La intrare există o platformă de pământ cu lăţimea de 0,90 m, iar în centrul locuinţei a apărut o vatră în jurul căreia au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, aflate într-o stare avansată de degradare. Vatra prezintă, ca elemente de substrucţie, fragmente ceramice puternic arse. În jurul vetrei s-au descoperit: cărbuni, material litic, ceramică şi câteva resturi osteologice de animale. Materialul litic este reprezentat de: un fragment de unealtă din obsidian negru, transparent; un fragment de silex (lamă) de culoare alb-gălbuie; o piatră de râu de culoare roşie, cu urme de utilizare. În complexul nr. 4 au fost descoperite aproximativ 50 de fragmente ceramice, între care au putut fi identificate cinci vase parţial întregibile. Una dintre piesele care a apărut la conturarea complexului este reprezentată de un idol antropomorf stilizat, din pastă fină, de culoare cenuşiu-deschis. Arderea a fost reducătoare.
Cpl. 5 se află în c.C2 şi a apărut la aproximativ – 0,65/- 0,70 m faţă de nivelul actual de călcare. Reprezintă resturile unei locuinţe de tip bordei, de formă patrulateră, neregulată, cu dimensiunile de 2,70 x 2 m. În partea nord-estică a locuinţei a fost identificată o vatră cu gardină. Aceasta are o formă neregulată, aproximativ circulară, cu dimensiunea de 1,30 x 1,35 m şi a apărut sub forma unei aglomerări de fragmente de lut ars la roşu şi fragmente de gardină cu urme de nuiele imprimate. Vatra era deranjată. Intrarea în locuinţă se efectua prin partea sudică a acesteia. Materialul arheologic descoperit în jurul vetrei este reprezentat de: material litic, fragmente ceramice, resturi de oase de animale. Materialul litic: o dăltiţă din gresie de culoare alb-gălbuie; o piatră din rocă dură, cu forma trapezoidală (nicovală?), 11 aşchii de silex, dintre care nici una nu are aspect de unealtă, ci prezintă doar urme de prelucrare, ceea ce indică faptul că acestea au fost desprinse în urma unui şoc puternic, în vederea confecţionării unor unelte. O altă piesă litică este reprezentată de o aşchie de obsidian. Culoarea este fumurie-translucidă, sticloasă. Piesa prezintă retuşuri foarte fine pe ambele laturi. O altă piesă este un fragment de unealtă (percutor?) din rocă dură, de culoare gălbuie, pigmentată cu granule de şist negru. Are urme de prelucrare pe toate laturile. In afară de piesele enumerate au mai fost găsite câteva bucăţi de formaţiuni calcaroase. După analiza fragmentelor de lut ars, din vatră, s-au putut constata următoarele: fragmentele de lut ars, în majoritate, reprezintă părţi ale vetrei. Pe pământul uscat a fost depusă o masa lutoasă cu o grosime cuprinsă între 5 şi 10 cm. Suprafaţa a fost tasată şi finisată cu mâinile. Pe suprafaţa bucăţilor de lut ars au fost observate impresiuni digitale umane. Au fost strânse peste 100 de fragmente ceramice, care provin de la 13 vase. Aproximativ 90 de fragmente reprezintă pereţi de vase grosiere, având ca degresant nisipul. Multe fragmente ceramice au apărut la conturarea complexului. În inventarul acestui complex au mai apărut fragmente de oase de animal foarte friabile. Acest complex este o locuinţă cu atelier, unde erau prelucrate: silexul, obsidianul şi piatra.
Cpl. 6 reprezintă resturile unei vetre. Aflat în c.C2, a apărut la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Identificarea complexului s-a făcut pe baza fragmentelor de lut ars, apărute în timpul efectuării răzuielii manuale în suprafaţă. În timpul curăţării s-a putut constata că, din vatră, au mai rămas numai câteva bucăţi de lut ars. După poziţia unui asemenea bulgăre, cu diametrul de 0,20 m, putem considera că vatra a fost construită pe nivelul pământului steril. Culoarea fragmentelor de pământ ars este galben-roşcată, corespunzând, în catalogul Münsell, codului 7.5 YR 7/6.
Cpl. 7 se află în c.D2 şi a apărut la aproximativ –0,45 m faţă de nivelul actual de călcare, în nivelul vegetal modern. Conturarea complexului s-a făcut după bucăţile de lut ars apărute la decapare, iar, ulterior, din şpaclu. Umplutura se prezintă omogenă, lutoasă, cu fragmente de cenuşă şi cărbune de mici dimensiuni, de culoare galben-roşcat şi brun închis, corespunzând codurilor 7.5 YR 7/6 şi 7.5 YR 3/4 din catalogul Münsell. Fundul vetrei se află la –0,70 m faţă de nivelul de identificare. Printre fragmentele de lut ars au fost găsite câteva fragmente ceramice. Fragmentele de lut, ars la roşu, ce formau plăcuţele de vatră, se aflau împrăştiate pe o suprafaţă de cca. 2 m2. Nu se aflau in situ, vatra fiind puternic deranjată de lucrările agricole. Ceea ce s-a păstrat are formă patrulateră, cu dimensiunile de 1,90 x 1 m. În apropiere de vatra deschisă au fost găsite câteva silexuri şi fragmentele unui vas de provizii.
Cpl. 8 se află în c.C2 – C3 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale au fost clare, conturarea complexului realizându-se după culoarea şi textura solului. Forma sa este patrulateră, neregulată; este orientat E - V, dimensiunile sale fiind de: 4,50 x 3,15 m, fundul gropii aflându-se la -0,30 m. Umplutura este omogenă, lutoasă, cu pigmenţi de cenuşă şi fragmente de cărbune, de culoarea brun-închis, corespunzând codului 7.5 YR 3/4 din catalogul Münsell. Cpl. 8 reprezintă o locuinţă de tip bordei, cu intrarea pe latura de E. În zona centrală a locuinţei a fost descoperită vatra, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 2,80 x 1,85m. Vatra era construită pe o amenajare din lut, în acesta descoperindu-se mai multe fragmente din ceea ce poate fi numită podina vetrei. Totodată, în jurul vetrei, au apărut mai multe fragmente de lut ars, care prezintă impresiunile gardinei. În faţa vetrei a fost descoperită o groapă de formă patrulateră, cu dimensiunile de 1,10 x 0,75 m, pe pereţii căreia au fost identificate, pe toate laturile, urme de ardere. Această groapă a fost interpretată ca „lădiţa de cereale” a locuinţei. La demontarea complexului au apărut mai multe fragmente ceramice neolitice, resturi de material litic şi o lamelă de obsidian translucid. Materialul litic este reprezentat de: o lamă de obsidian, un fragment de râşniţă şi trei fragmente din diferite roci. Din totalul de 500 de fragmente ceramice s-au putut reconstitui parţial 21 de vase, între care reprezentative sunt nouă. Acest complex este o locuinţă.
Cpl. 9 se află în c.C3 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de –0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale au fost clare, uşor de stabilit, conturarea complexului realizându-se după culoare şi textura solului. Forma complexului este patrulateră, neregulată, cu dimensiunile de 4,90 x 2,70 m, orientat N - S. Umplutura este omogenă, lutoasă, cu pigmenţi de cenuşă şi cărbune, de culoare brun-închis, corespunzând codului 7.5 YR 3/4 din catalogul Münsell. Complexul reprezintă o locuinţă de tip bordei, cu intrarea pe latura de S. Este puternic afectată de C8, care o suprapune pe aproximativ jumătate din suprafaţa sa. De asemenea, pe latura de S a C9, în apropierea C8, în spatele vetrei acestuia, a apărut o groapă în umplutura căreia se aflau resturile de ardere ale vetrei C8. La mijlocul c.C9 s-au păstrat resturile din lut ars ale unui posibil stâlp de susţinere a acoperişului locuinţei, în jurul căruia s-au descoperit mai multe fragmente ceramice ale unor vase de provizii. În acest complex au apărut 33 de fragmente ceramice. Acest complex este o locuinţă.
Cpl. 16 se află în c.B4 şi a apărut la –0,80 m faţă de nivelul actual de călcare, conturându-se în solul viu. Are o formă circulară, cu diametrul de 1,80 m, umplutura se prezentându-se sub o formă compactă, omogenă, ce conţine fragmente mici de chirpici ars la roşu şi mici fragmente ceramice. Culoarea umpluturii este brun-închis, corespunzând codului 7.5 YR.3.4 din catalogul Münsell. Fundul gropii a fost atins la –0,30 m faţă de nivelul la care a fost identificată groapa. La conturarea complexului au fost recuperate 11 fragmente ceramice, reprezentând pereţi de vase. Arderea este oxidantă, iar culoarea este portocalie atât la exterior, cât şi la interior, cu nisip fin în compoziţie. În umplutura complexului 16 au fost găsite 17 fragmente ceramice, dintre care 16 sunt pereţi de vase, iar unul reprezintă o buză de vas. În compoziţia pastei se găsesc: nisip, pietricele şi cioburi pisate. Arderea este slab reducătoare, iar culoarea este cafenie la exterior şi neagră la interior. Acest complex este o groapă de provizii.
Cpl. 21 se află în caroul B5 şi a apărut la răzuială sub forma unei aglomerări de chirpic ars şi cărbune, la adâncimea de -0,70 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă ovală neregulată, cu orientare nord-sud. Umplutura este omogenă, cenuşoasă, având în componenţă bulgări de chirpic ars şi cărbune. Dimensiunile complexului sunt de 2 x 1,15m. Vatra a fost afectată de arăturile adânci, fragmente din aceasta fiind identificate pe o suprafaţă neregulată de aproximativ 1 mp. În substrucţia ei au fost descoperite fragmente ceramice de la două vase, a căror formă nu poate fi precizată datorită profundei lor deteriorări. Acestea prezintă urme de ardere secundară profundă, fiind foarte friabile. Pasta conţine, ca degresant, nisip fin de râu; culoarea este neagră-cenuşie; grosimea este de cca. 3 mm; forma nu poate fi precizată. Materialul ceramic descoperit în acest complex este redus numeric, iar după analiză s-a constatat că provenea de la două vase. În jurul complexului 21 a fost găsit un fragment de silex care, după părerea noastră, este legat de această vatră şi de groapa de provizii (C16).
Cpl. 22 se află în c.B6 şi a apărut, după răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,70 m faţă de nivelul actual de călcare. Forma sa este aproximativ rotundă, având dimensiunile de 1,55 x 1,45 m. Limitele sale au fost clare, bine conturate. Umplutura este omogenă, lutoasă, de culoare gri-închis, corespunzând codului 7.5YR4/1 din catalogul Münsell. Au fost descoperite fragmente mici de chirpic, arse la roşu. Pe latura de E a complexului apare o treaptă din pământ cruţat cu lăţimea maximă de 0,20 m. Fundul gropii a fost atins la 0,50 m faţă de adâncimea la care a fost identificat. Acest complex reprezintă o groapă de provizii.
Cpl. 27 se află în caroul D6 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de - 0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Forma sa este rotundă, având diametrul de 2,20 m. Umplutura este omogenă, lutoasă, de culoare brun-negricios, corespunzând catalogului Münsell la codul 7.5YR4/2. La demontare, în umplutura sa, au fost descoperite trei fragmente ceramice de la acelaşi vas, între care o buză. În umplutură au mai apărut şi fragmente milimetrice de chirpic ars la roşu. Fundul gropii a fost atins la -1,10 m faţă de adâncimea la care a apărut. În apropiere de acest complex a fost descoperit un fragment de silex. Deoarece la 30 de metri spre V faţă de C27 se află vatră C21, iar în apropierea acesteia se află o altă groapă de provizii, putem considera ca între aceste trei complexe există o legătură. Ca inventar, avem trei fragmente ceramice reprezentând buza fragmentară a unui vas, de culoare cafenie atât la interior, cât şi la exterior, iar arderea este slab oxidantă. Pasta are în compoziţie nisip şi pietricele, iar suprafaţa este aspră la atingere. Acest complex reprezintă o groapă de provizii.
Cpl. 28 se află în c.B9 şi a apărut sub forma unui amestec de chirpic ars cu cenuşă, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare. Forma sa nu a putut fi stabilită deoarece acest complex a fost puternic deranjat de lucrările agricole. Umplutura se prezintă ca un amestec neomogen de culoare brun-închis, cu bulgări de chirpic ars la roşu şi cenuşă, de culorile brun închis şi galben roşcat, culori ce pot fi regăsite în catalogul Münsell - codurile 7.5YR2.5/3 şi 7.5 YR 7/6. Între bucăţile de chirpic a fost descoperit şi un fragment ceramic de culoare cenuşie, foarte friabil, ce nu poate fi încadrat cultural. Acest complex reprezintă un rest de vatră simplă.
Cpl. 30 se află în c.C13-C14 şi a apărut sub forma unei pete mai deschise la culoare la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, cu dimensiunile de 1,20 x 0,40 m, orientat S - N. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare brun-închis cu codul 7.5YR3/3 din catalogul Münsell. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de 0,40 m. Pe fundul gropii au fost identificate fragmente osteologice friabile, ce nu au putut fi determinate. Din inventarul mormântului fac parte: o lamă de cuţit friabilă şi recuperată în mai multe fragmente; un pivot de fier de mici dimensiuni care, la fel ca şi lama, este puternic corodat; o mărgea de sticlă formată din trei fragmente. Culoarea de fond a mărgelei este gălbuie, iar motivele ornamentale sunt în formă de cruce, de culoare roşie-vişinie. În continuare sunt motive geometrice de culoarea gri şi verde. Complexul a fost puternic afectat de gropi de rozătoare. Din punct de vedere cultural poate fi atribuit sarmaţilor. Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie în groapă simplă.
Cpl. 31 se află în c.D13 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de - 0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, cu dimensiunile de 1,50 x 0,40 m, şi este orientat sud-nord. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare brun-închis, codul 7.5YR4/3 din catalogul Münsell. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -1,00 m faţă de nivelul la care a apărut. Pe latura de sud-vest a acestui complex au apărut două trepte din pământ cruţat, de dimensiuni mici. Nu are inventar arheologic. Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie, probabil un cenotaf.
Cpl. 35 se află în c.C13 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, cu capetele rotunjite şi are dimensiunile de 2,05 x 1,15 m, cu orientare S - N. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare brun închis, codul 7.5YR4/3 din catalogul Münsell. Pe jumătatea de V a complexului a fost identificată o treaptă din pământ cruţat. Pe fundul gropii au apărut fragmente osoase foarte friabile, slab conservate. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -1,20 m faţă de nivelul actual de călcare. Fără inventar arheologic. Acest complex este un mormânt de inhumaţie.
Cpl. 37 se află în c.C13 şi a apărut la răzuială sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,70 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, cu dimensiunile de 1,30 x 0,45 m; este orientat S - N. Limitele sale sunt clare, fiind uşor de stabilit. Umplutura este omogenă, lutoasă, de culoare brună, corespunzând codului 7.5 YR 5/4 din catalogul Münsell. Pe fundul gropii, în zona mediană a acesteia, au fost descoperite mai multe fragmente osteologice umane, slab conservate. Dintre acestea s-a reuşit curăţarea unui os de la scheletul mâinii. Fundul gropii apare la -0,45 m faţă de nivelul de călcare. Fără inventar arheologic. Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie.
Cpl. 38 se află în c.B14 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,60m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, are capetele rotunjite şi dimensiunile de 1,80 x 1,83 m; este orientat SE - NV. Limitele complexului au fost clare, iar conturarea a fost făcută după culoare şi textura solului, prin răzuirea cu şpaclul. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare brun-închis, codul 7.5YR4/4 din catalogul Münsell. Pe jumătatea de E a complexului a fost identificată o treaptă. Fără inventar arheologic. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -0,64m. Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie
Cpl. 39 se află în c. C15 şi a apărut sub forma unei pete roşiatice, la adâncimea de -0,20 m faţă de nivelul actual de călcare. În urma răzuielilor succesive, la adâncimea de -0,80 m faţă de nivelul vegetal actual, a fost identificat şi un şanţ (praefurnium) legat de cuptor în colţul de sud-est. Limitele complexului au fost clare; conturarea a fost făcută după culoare şi textura solului, prin răzuirea cu şpaclul. Culoarea umpluturii, conform codului Münsell, este 2.5Y 2.5/1 sau neagră. Întregul complex este orientat NE - SV. Lungimea totală a complexului este de 3,40 m. Şanţul are următoarele dimensiuni: L= 2,8 m şi l= 0,75 m, iar adâncimea este de -0,42 m. Cuptorul are următoarele dimensiuni: L = 0,62 m şi l = 0,42 m, adâncimea păstrată fiind de –0,80 m. Cuptorul este construit în solul cruţat. În interior au fost descoperite fragmente de cărămizi, de chirpici ars şi zgură provenită de la arderea puternică a solului. Dispunerea fragmentelor de chirpici în interiorul cuptorului ne determină să apreciem că aceste cărămizi formau cupola prăbuşită în interior. Şanţul conţinea fragmente mici de chirpici ars, cenuşă, bucăţi de zgură, întreaga umplutură fiind acoperită cu 15-20 cm de loess, bine tasat. Şanţul se leagă de cuptor în colţul de SE. Lipsa unor elemente de datare şi materialele prelucrate din acest cuptor nu permit aprecieri legate de datare sau de scopul funcţional. Au fost recuperate, pentru analize, fragmente de cărămizi de chirpici şi sol vitrifiat din interiorul cuptorului şi din umplutura şanţului. Suntem de părere că acest complex este, probabil, un cuptor de topit metale.
Cpl. 41 se află în c.D13 şi a apărut sub forma unei pete mai închise la culoare, la -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Este de formă patrulateră, cu capetele rotunjite, şi are dimensiunile de 1,40 x 0,70 m şi este orientat S - N. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare brună, codul 7.5YR4/3 din catalogul Münsell. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -0,44 m de la nivelul descoperirii. Fără inventar arheologic. Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie în groapă simplă.
Cpl. 45 se află în c.A5, într-o casetă trasată în profilul de V al săpăturii cu scopul de a recupera materialul ceramic care se afla în profil. Dimensiunile casetei sunt de 10 x 1 m şi este orientată nord-sud. În urma cercetărilor a apărut partea estică a unei locuinţe. Limitele complexului, de unde provine materialul ceramic, au fost neclare şi greu de stabilit. Am urmărit partea estica a complexului, care are dimensiunile, după axa N-S, de cca 3,2 m. Fundul complexului a apărut la adâncimea 1,10m de la suprafaţa actuală de calcare, iar în pământul galben se adânceşte la -0,30 -0,40m. Umplutura este omogenă, de culoare brun-deschis, corespunzând codului 7.5 YR 6/3 din catalogul Münsell. Inventarul este alcătuit din: nouă fragmente de pereţi de vase. Pasta pereţilor conţine, în amestec: nisip, pietricele şi cioburi. Culoarea este cafenie pe ambele feţe, arderea slab reducătoare, iar suprafaţa este aspră la atingere. Din inventar mai fac parte: un fund de vas; 5 butoni de vas cu forme diferite: alungită, conică, triunghiulara, rotundă şi ovală. În pastă predomină amestecul din: nisip, pietricele şi fragmente ceramice pisate. Arderea este slab reducătoare, iar culoarea este de la negru la cafeniu, cu suprafaţa aspră. Un alt obiect este un picior de cupă format din două fragmente. Conţinutul pastei este nisipos, iar culoarea este cenuşiu-închis, arderea fiind reducătoare, iar suprafaţa poroasă. Acest complex reprezintă o parte a unei locuinţe.
S1 se află în c. A7-A8 şi reprezintă o secţiune de control. În acest loc solul este mai închis la culoare şi prezintă o fâşie care trece de la marginea vestică a şantierului în direcţia N - E, spre marginea opusă lui. Dimensiunile secţiunii sunt de 12 x 3 m şi este orientată nord-sud. Umplutura este de culoare brună, corespunzând codului 7.5YR 5/3 din catalogul Münsell. Fundul a fost atins la -0,35 m faţă de nivelul de decopertare, aflat la -0,70m faţă de nivelul actual de călcare. Fără inventar arheologic.
Ca elemente de datare, pentru acest sit neolitic, dispunem exclusiv de materialul ceramic provenit din complexele cercetate (C4, C5, C8, C9). Un fragment de buză de vas, cu diametrul de 31 cm, cu nisip, pietricele şi cioburi pisate în compoziţia pastei, de culoare brună, arderea slab reducătoare şi suprafaţa poroasă, cu alveole, indică apartenenţa la neoliticul timpuriu, respectiv cultura Starčevo-Criş, fazele IIA-IIB. Ulterior, aparţinând perioadei romane, au fost identificate câteva complexe (C30, C31, C35, C37, C38, C41) reprezentând morminte sarmatice, care se află pe latura sudică a platoului. Materialul arheologic descoperit în mormântul C30 are cadre cronologice largi, însă poate fi atribuit sarmaţilor. Cpl. C39, aflat în partea sudică a şantierului, din cauza lipsei materialului arheologic databil, poate fi atribuit Evului Mediu târziu (sec. XIII - XVI).
Situl identificat cu ocazia proiectului investiţional autostrada Arad - Timişoara a fost inedit până la data construirii tronsonului Seceani - Gearmata a autostrăzii, anterior nefiind menţionat în literatura de specialitate, deşi în apropiere, la punctul Jadani-Iugosloveni, au fost descoperite materiale din vremea culturilor: Bucovăţ, Vinča C şi Tiszapolgar. Tot aici se semnalează şi materiale ceramice ce aparţin culturii Coţofeni.