Seceani | Comuna: Orţişoara | Judeţ: Timiş | Punct: Obiectivul nr. 04 de pe autostrada Arad – Timişoara – km 29+500 – km 29+800 | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Orţişoara
Localitate:
Seceani
Punct:
Obiectivul nr. 04 de pe autostrada Arad – Timişoara – km 29+500 – km 29+800
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Colţeanu | Petrică Ionuţ | participant | Instiuție Nedefinită |
| Dimache | Mădălina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | Instiuție Nedefinită |
| Gersakova | Liubov | participant | Instiuție Nedefinită |
| Heroiu | Andrei | participant | Instiuție Nedefinită |
| Petcu | Radu | participant | Instiuție Nedefinită |
| Pâslaru | Ion | responsabil | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Colesniuc | Sorin Marcel | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Ionescu | Mihai | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă a fost determinată de construcţia autostrăzii Arad – Timişoara. Terasa de interfluviu pe care este situat situl arheologic este cuprinsă între Pârâul Carani şi Pârâul Valea Viilor, la distanţa cca. 2 km VNV de satul Murani. Cercetarea arheologică a fost efectuată în intervalul 02.09.2010 – 30.09.2010.
Porţiunea kilometrilor 34+000-34+400, ai tronsonului Seceani-Gearmata, al autostrăzii Arad-Timişoara, a fost iniţial verificată, prin cercetări de suprafaţă, de un colectiv de arheologi ai Muzeului Banatului Timişoara, condus de prof. dr. Florin Draşovean, în cursul anului 2008. Ca urmare a cercetărilor făcute, a fost descoperită o aşezare care este situată la distanţa de 200 m S de Pârâul Valea Viilor, pe axul autostrăzii. Numai perimetrul sudic al aşezării se află pe traseul autostrăzii Arad - Timişoara. Pe locul sitului au fost găsite diverse materiale între care amintim: fragmente de râşniţe din tuf vulcanic, bucăţi de chirpici, fragmente ceramice, precum şi ceramică lucrată la roată, care din punct de vedere cronologic se încadrează în epoca romană, în sec. II - IV p.Chr. În jurul aşezării nu au fost găsite elemente de fortificare.
Suprafaţă totală excavată şi cercetată a fost de 20.362 m2. În total au fost cercetate 21 de complexe, între care unele aparţin perioadei daco-romane, iar altele sunt morminte sarmatice de inhumaţie şi unul de incineraţie, din epoca medievală timpurie. Complexele aparţinând epocii romane reprezintă o margine a aşezării daco-romane, unde se află o stână şi locuinţe sezoniere. O parte a gropilor cercetate s-au dovedit a fi gropi săpate de animale.
Au fost executate secţiuni paralele cu axul autostrăzii: lăţime 10 m, lungime 400 m. Am constatat că toate profilele au situaţia stratigrafică similară. Pe suprafaţa cercetată am identificat un nivel de vegetal arabil, cu o grosime de 0,30 m în partea nordică a sitului, care creşte până la 0,50 m de la mijlocul sitului spre partea de sud. Numai în partea nordică au apărut foarte puţine materiale arheologice, ceea ce arată că putem vorbi despre faptul că a fost cercetată numai o parte periferică a aşezării. Sub stratul vegetal arabil a apărut un nivel de lut roşu-maroniu compact.
Au fost identificate două nuclee de complexe arheologice: unul pe partea de N (C1 - C12, C14) şi altul pe partea de S a şantierului (C15 - C21). Între primele, C1, C5 şi C12, sunt locuinţe sezoniere, unde a fost descoperit material arheologic. Complexele C2 şi C11 sunt gropi de provizii, iar C8 şi C9 sunt vetre dintr-o curte pentru animale, precum şi C3, C4, C6, C7 şi C14 ele fiind elemente ale acestei curţi. În partea centrală a sitului 04 am găsit un complex, C13, care reprezintă un mormânt de incineraţie. Pe partea sudică am descoperit mai multe complexe, printre care C15 – C20 - morminte ce reprezintă partea periferică a unei necropole din epoca romană.
Cpl.1 se află în c. D1 şi a apărut, după răzuială, la adâncimea de -1,10 m faţă de nivelul actual de călcare, în profilul de N, colţul de NE al săpăturii, sub forma unei pete mai închise la culoare, pigmentată cu chirpici ars şi puţine fragmente ceramice. Pentru săparea acestui complex în întregime a fost necesară trasarea unei casete exterioare zonei sitului, cu dimensiunile de 2,90 x 5,00 m, cu un martor central având grosimea de 0,30 m. La adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, în interiorul casetei, complexul C1 s-a conturat sub forma unei pete mai închise la culoare, cu dimensiunile de 3,20 x 0,95 m. Se poate spune că C1 este un bordei cu dimensiunile de 3,20 x 2,10 m, de formă patrulateră, orientat V - E. Umplutura bordeiului este omogenă, lutoasă, de culoare cenuşie, cod 5Y4/1 catalog Münsell, conturarea realizându-se după culoarea şi textura solului, limitele complexului fiind clare. În interior, C1 prezintă două gropi de par de formă ovală, cu dimensiunile de 0,46 x 0,34 m şi 0,50 x 0,30 m. Umplutura gropilor este de culoare gri-închis, cod Münsel 5Y 3/1. Fundul gropilor de par a fost atins la adâncimea de -0,20/-0,25 m faţă de fundul locuinţei, care a apărut la adâncimea de -1,45 m faţă de nivelul actual de călcare (-0,40/-0,35 faţă de nivelul de conturare). Din punct de vedere al interpretării arheologice, C1 reprezintă o locuinţă de tip semibordei, fără vatră, orientat vest-est. Prezenţa celor două gropi de par sugerează faptul că C1 a avut un acoperiş în două ape, iar intrarea în locuinţă se realiza pe latura de vest. În plus, faptul că materialul arheologic este slab reprezentat, ne îndreptăţeşte să credem că C1 a fost golit de inventar şi părăsit. Inventar arheologic: 11 fragmente ceramice, dintre care o toartă şi o buză şi o fusaiolă din lut de culoare roşiatică.
Cpl.2 a apărut la adâncimea de -0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, după răzuiala mecanică. Se află în caroul C1 şi are dimensiunile de 1,20 x 1,25 m, este de formă patrulateră neregulată, cu latura de S arcuită spre profilul de V; limitele sale au fost clare, bine conturate, umplutura neomogenă, lutoasă, de culoare gri-închis, cod Münsel2.5Y4/1; în amestec cu un sediment de culoare brună, cod Münsel7.5YR 5/4. După răzuiala manuală, C2 a fost conturat sub forma a două gropi de formă ovală, neregulată, care se uneau tangent, în jurul lor existând un pământ de culoare roşiatică, cu pigmenţi de culoare neagră. Pereţii şi fundul gropii sunt drepţi, fundul gropii fiind atins la adâncimea de -1,07m şi -0,17m faţă de nivelul de conturare. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi interpretat ca o groapă de provizii.
Cpl.3 a apărut la decopertarea mecanică, la adâncimea de -1 m faţă de nivelul actual de călcare, în c.B1-C1. Limitele sale au fost bine conturate. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare gri-închis, cod Münsel2.5YR 3/1. Reprezintă un şanţ cu dimensiunile medii de 20 x 0,40 m, care intră în profilul de N al săpăturii. Aproximativ în zona sa mediană s-a conturat o alveolare lată de 1,20 m, în interiorul căreia, la demontare, a apărut o zonă de arsură în care se aflau fragmente milimetrice de chirpici şi cărbune. Fundul şanţului a fost atins la adâncimea de -1,20 m faţă de nivelul de călcare şi -0,20/-0,25 m faţă de nivelul de conturare. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi interpretat ca fiind urmele unui gard.
Cpl.4, 6, 7, 14 au apărut la decopertarea mecanică, la adâncimea de -0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, în c.C1-C4, sub forma unor pete mai închise la culoare, în loessul brun-roşcat. După răzuirea manuală s-a putut observa că reprezintă un ansamblu format din mai multe şanţuri paralele şi perpendiculare, care se închid într-o formă patrulateră de tipul unei strungi. Dimensiunile lor sunt următoarele: şanţul C4: lungime 41,5 m, lăţime 0,50 m, adâncimea maximă -0,35 m. Este orientat sud-nord, capătul de sud este închis de şanţul C14, cel de nord fiind liber. În prima pătrime a şanţului dinspre S, şanţul C7 porneşte din şanţul C4, perpendicular cu acesta, îndreptându-se spre şanţul C6, pe care însă nu îl atinge. Şanţul C6: lungime 30,5 m, lăţime 0,50 m, adâncimea maximă -0,20 m. Este orientat N - S. La capătul de S este închis de şanţul C14, capătul de N fiind liber. Şanţul C7: lungime 6 m, lăţime 0,80/0,90 m, adâncimea maximă -1,25 m faţă de nivelul de conturare. Este orientat aproximativ V - E. Porneşte din prima pătrime a şanţului C4 spre E, înspre şanţul C6. Şanţul C14: lungime 10,50 m, lăţime 0,50 m, adâncimea maximă -0,25 m. Orientat aproximativ V - E, închide capetele de S ale şanţurilor C4 şi C6. Limitele acestor complexe au fost vizibile, relativ uşor de conturat. Conturarea a fost făcută după culoare. Umplutura a fost omogenă, lutoasă, de culoare gri foarte închis, cod Münsell 5YR3/1. Inventar arheologic: un mâner al unui ulcior realizat cu roata, provenind din C6.
Cpl.5 a apărut la decopertarea mecanică, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare sub forma unei pete de culoare neagră în loessul brun-roşcat, în c.C3/C4. Limitele sale au fost vizibile, uşor de conturat, umplutura a fost cenuşoasă, neomogenă, de culoare maro foarte închis, cod Münsel10YR2/2. Prezenta un amestec de cărbune, chirpici ars şi fragmente ceramice. Este de formă rotundă, neregulată, orientat E - V. Dimensiunile sunt de 3,60 x 3,50 m. La demontare au fost identificate două nivele arheologice, după cum urmează: NI - nivel de locuire; NII - nivel de abandon. Fundul bordeiului a fost atins la adâncimea de -1,55 m şi -1,15 m faţă de nivelul de conturare. Complexul nr. 5 reprezintă o locuinţă de tip bordei, cu acoperiş rotund şi prevăzut cu un stâlp central. Inventar arheologic: 789 fragmente ceramice dintre care 605 nedeterminabile, iar 184 fragmente reprezintă buze şi baze; două greutăţi de lut; un netezitor; o mărgea; fragmente de fier.
Cpl.8 a apărut la decopertarea mecanică, în c.A3, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, sub forma unei aglomerări de chirpici ars (plăcuţe de vatră). După răzuiala manuală s-a putut stabili că forma acestei vetre a fost, probabil, rotundă, ea fiind puternic afectată de lucrările agricole. Ca urmare, limitele sale au fost greu de stabilit, conturarea realizându-se din şpaclu, după culoarea şi textura solului. Plăcuţele de vatră sunt de culoare brun roşcat, catalog Münsell 7.5YR 6.6. Dimensiunile sale sunt de 0,50 x 0,60 m. Conturarea a fost făcută la adâncimea de -0,80 m faţă de nivelul actual de călcare. Reprezintă o vatră simplă, deschisă, fără substrucţie, plăcuţele de vatră fiind dispuse pe un singur strat. Grosimea acestui strat variază între 0,05m şi 0,07 m. La distanţa de 4 m spre S de cpl. 8 am descoperit fragmentele unei oglinzi din metal.
Cpl.9 a apărut la decopertarea mecanică, în c.A2, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, sub forma unei pete mai închise la culoare. Limitele sale au fost vizibile, uşor de conturat, aceasta realizându-se după culoare şi textura solului. Umplutura a fost cenuşoasă, de culoare gri, cod Münsel 2.5Y 6/1. Este de formă rotundă, cu diametrul de 1,10 m. Fundul gropii apare la -0,55m şi -0,15 m faţă de nivelul de conturare. Datorită apropierii de C8, complexul C9 poate fi considerat ca fiind groapa de cenuşă a acestuia.
Cpl.10 a fost descoperit în c.A3, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare. Fragmentele de plăcuţe de vatră, care au apărut la decopertarea mecanică, reprezintă resturi deplasate de lucrările agricole, din cpl.8.
Cpl.11 a apărut la decopertarea mecanică, în c.B1, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,85 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale, după răzuiala manuală, au fost clare, conturarea realizându-se după culoarea şi textura solului. Forma este patrulateră, orientat aproximativ NNV-SSE. Cpl.11 este alcătuit din trei gropi. Două gropi au formă ovală, cu dimensiunile de 1,10 x 1,20 şi 1 x 0,95 m. Umplutura lor este neomogenă, lutoasă, de culoare gri-închis, cod Münsell 7.5YR 4/1. Acestea sunt tăiate de a treia groapă, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 2,70 x 1,35 m. Umplutura ei este omogenă, lutoasă, de culoare gri foarte închis, după catalogul Münsell 5YR 3/1. Fundul complexului a fost atins în cele 2 gropi ovale la adâncimea de -1,35/-1,55m faţă de nivelul de călcare şi -0,50m /-0,70 m faţă de nivelul de conturare. Inventarul arheologic a apărut în umplutura acestor două gropi şi constă din: 2 fragmente ceramice (un perete şi un fragment de mâner) confecţionate la rota, de culoare gri.
Cpl.12 a apărut la decopertarea mecanică, la adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul de călcare, în c.D6, sub forma unei pete mai închise la culoare. Deoarece complexul se continuă în profilul de est al săpăturii, a fost necesară deschiderea unei caste cu dimensiunile de 4,50 x 5,50 m. După răzuiala manuală, limitele cpl.12 au apărut clar, conturarea complexului realizându-se după culoarea şi textura solului. Umplutura este omogenă, lutoasă, de culoare cenuşie, cod 5Y4/1 catalog Münsell. Dimensiunile sunt de 3,50 x 3,80 m, forma este patrulateră, iar orientarea complexului este N - S. Cpl.12 este un bordei/adăpost temporar. Acest fapt este susţinut de lipsa unor elemente arhitectonice care să ateste o locuire îndelungată în acest complex, precum şi adâncimea mică la care a fost săpat. Lipsa unor stâlpi de susţinere a acoperişului vetrei, precum şi a unor amenajări interioare, susţin această ipoteză. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -0,80 m şi -0,40 m faţă de nivelul de conturare. Inventar arheologic: 156 fragmente ceramice între care 3 buze şi 2 funduri de vase; 2 fragmente de râşniţă din tuf vulcanic.
Cpl.13 a apărut la decopertarea mecanică, în caroul D12, la adâncimea de -1,10 m faţă de nivelul actual de călcare, sub forma unei pete mai închise la culoare. După răzuiala manuală limitele complexului au fost clare, conturarea realizându-se după culoarea şi textura solului. Umplutura a fost neomogenă, cenuşoasă, cu amestec de cenuşă, cărbune şi lut ars, de culoare gris, cod Münsell 2.5Y 6/1 şi maro foarte închis, cod Münsel10YR2/2. Dimensiunile sunt de 0,90 x 2,00 m, orientarea fiind NNE-SSV. Cpl. 13 reprezintă un mormânt de incineraţie în groapă simplă. Rămăşiţele incinerate ale defunctului au fost depuse alături de o parte din inventarul arheologic, depus în groapa purificată în prealabil prin foc. Ulterior, în groapă au fost depuse: un vas ceramic, o foiţă de aur şi resturile unei unelte de fier precar conservată. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -1,70 m şi -0.60 m faţă de nivelul de conturare.
Inventar arheologic: o fusaiolă de plumb arsă secundar; o pereche de cercei de argint; 6 mărgele de sticlă; resturile unui „corn” de lemn acoperit probabil cu piele, deoarece lângă el au fost descoperite şi câteva scoabe din fier; un vas ceramic; o plăcuţă din foiţă de aur de formă circulară; resturile unei unelte de fier slab conservată. Acest complex reprezintă un mormânt de incineraţie.
Cpl.14 se află în c.B6 şi a apărut la răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -1,10 faţă de nivelul actual de călcare. Fundul gropii a apărut la -0,18 m. Limitele sale sunt clare şi au fost uşor de stabilit. Conturarea complexului a fost realizată după culoarea şi textura solului. Forma sa este ovală şi este orientat N - S. Dimensiunile sunt de 1,70 x 1 m. Umplutura este omogenă, compactă, de culoare brun-închis, corespunzând codului 75YR 3.3 din catalogul Münsell. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -1,80. Fără inventar arheologic. Acest complex reprezintă urmele unui gard.
Cpl.15 se află în c.A20 şi a apărut la răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale sunt clare şi uşor de stabilit. Conturarea complexului a fost realizată după culoarea şi textura solului. Forma sa este patrulateră şi este orientat E-V. Dimensiunile sale sunt de 1,10 x 2,20 m, iar umplutura este omogenă, compactă, de culoare brun-roşcat, corespunzând codului 5YR 6.2 din catalogul Münsell. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -1,90. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi definit ca un mormânt de inhumaţie.
Cpl.17 se află în c.A17 şi a apărut la răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale sunt clare şi uşor de stabilit. Conturarea complexului a fost realizată după culoarea şi textura solului. Forma sa este patrulateră, neregulată, orientat N-S. Dimensiunile sunt de 2,10 x 0,70 m, iar umplutura este omogenă, compactă, de culoare brun-roşcat, corespunzând codului 5YR 6.2 din catalogul Münsell. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -0,78 m. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi definit ca un posibil mormânt.
Cpl.20 se află în c.B17/C17 şi a apărut la răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -1,10 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale sunt clare şi uşor de stabilit. Conturarea complexului a fost realizată după culoarea şi textura solului. Forma sa este patrulateră, neregulată şi este orientat N - S. Dimensiunile sunt de 1,20 x 1 m, iar umplutura este omogenă, compactă, de culoare brun-roşcat, corespunzând codului 2.5YR 3/4 din catalogul Münsell. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -1,44 m. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi definit ca un posibil mormânt.
Cpl.21 se află în caroul B16/B17 şi a apărut la răzuială, sub forma unei pete mai închise la culoare, la adâncimea de -1,15 m faţă de nivelul actual de călcare. Limitele sale sunt clare şi uşor de stabilit. Conturarea complexului a fost realizată după culoarea şi textura solului. Forma sa este patrulateră, neregulată şi este orientat N-S. Dimensiunile sale sunt de 1,10 x 0,60 m, iar umplutura este omogenă, compactă, de culoare brun-roşcat, corespunzând codului 2.5YR 3/4 din catalogul Münsell. Fundul complexului a fost atins la adâncimea de -1,45 m. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi definit ca un posibil mormânt.
Ca elemente de datare pentru complexele sitului de epocă post-romană dispunem exclusiv de materialul ceramic, provenind din locuinţele (C1, C5, C12), groapa de provizii (C11) şi şanţul gardului (C6), care pot fi datate în sec. III - prima jumătate sec V p.Chr. Acest material ceramic ne arată că alături de vasele făcute cu mâna sunt şi cele de culoarea gri, efectuate cu rota olarului, păstrând tradiţiile romane, după formele ceramice, dar şi după tehnologia de producţie. În ceea ce priveşte complexul C13 (mormânt de incineraţie), după ritul funerar şi inventarul arheologic găsit, el poate fi datat la sfârşitul sec. IV - prima jumătate sec. V p.Chr şi poate fi atribuit, din punct de vedere cultural, hunilor. Pentru acelaşi orizont post-roman au fost identificate şi câteva complexe (C15-C21), reprezentând morminte sarmatice (?), care sa află pe latura sudică a sitului. În nici unul dintre morminte nu a apărut material arheologic. Însă, având în vedere asemănarea gropilor de morminte din siturile 01, 02 şi 03, datate după materialul arheologic găsit în sec. II - III p.Chr., şi atribuit din punct de vedere cultural sarmaţilor, putem presupune că şi în cazul acesta avem de-a face cu o necropolă sarmatică.
Situl 04 a fost inedit, anterior nefiind menţionat în literatura de specialitate, deşi în apropiere, la punctele Pustă sau Râtu cu Peri şi la punctul Dealul Cornet, lângă satul Corneşti, com. Orţişoara, au fost descoperite materiale ale epocii bronzului, reprezentând o mare aşezare fortificată – care are trei sau patru valuri. În urma cercetărilor noastre am reuşit să descoperim un grup de complexe care pot fi interpretate ca fiind o stână. Şanţurile (C3 şi C4) conturează gardul din partea de NE şi E. În acelaşi timp, şanţurile C4, C6 şi C14 reprezintă, probabil, un ţarc pentru animale. Partea gardului dinspre sud nu a avut aceeaşi soliditate, în comparaţie cu cele construite pe baza şanţurilor C3, C4, C6 şi C14 şi, de aceea, nu au putut fi observate pe nivelul solului steril, întrucât gardul a fost construit la adâncimea solului vegetal. În interiorul stânei se remarcă prezenţa vetrei. Gropile de provizii (C11), în interiorul stânei şi lângă ea (C2), au putut fi folosite ca spaţii pentru păstrarea temporară a produselor lactate. În ceea ce priveşte locuinţele descoperite lângă stână (C1, C5 şi C12), acestea au fost folosite de cei care lucrau la stână şi, după construcţia acestor locuinţe, putem presupune caracterul lor sezonier. Trebuie remarcat faptul că acest complex a fost situat la periferia aşezării dacice din partea sudică, lângă văile pârului Valea Viilor. Nu este de mirare că, la distanţa de aproximativ 0,5 km S de aşezarea dacică, am descoperit şi necropola atribuită de noi, după analogii, sarmaţilor (?), care au constituit o componentă a populaţiei aşezării cercetate. Mormântul de incineraţie C13 era situat la sud de aşezare, dar la mare distanţă de necropolă. Vasul descoperit în mormânt seamănă, pe de o parte, cu urnele din mormintele de incineraţie dacice (sec III p.Chr.), din Poieneşti (jud. Vaslui), cu vasele din aşezările dacice din Obreja şi din Cartal (sec. II - III p.Chr.), iar pe de altă parte seamănă cu cele din mormintele hunilor. Astfel de tipuri de vase-urne sunt realizate manual. Trebuie să avem în vedere că, la sfârşitul sec. III - începutul sec. IV p.Chr., cultura populaţiei locale a avut un caracter predominat de tradiţiile geto-dacice, cu oarecare influenţe ale culturii romane provinciale şi ale culturilor popoarelor nomade. Ne referim la ritul de incineraţie în gropi simple, cu depunerea în ele a resturilor de incineraţie şi a vaselor-urne împreună cu alte obiecte, între care: mărgele, cercei, catarame şi altele. De obicei, aceste morminte nu conţineau multe obiecte. În cazul nostru avem un inventar bogat, în care putem regăsi diferite elemente culturale. Ca un element al culturii sarmaţilor sunt şi mărgelele din sticlă colorată, fusaiolă din plumb şi un fragment de ocru. Ritul incineraţiei este cunoscut nu numai la geto-dacii din Transilvania, ci şi la populaţia culturii Sântana-Mureş (Cerneahov) şi la hunii de la sfârşitul sec. IV – prima jumătatea sec. V p.Chr. Mormintele de incineraţie ale hunilor sunt bine cunoscute şi nu prea departe de punctul descoperirilor noastre, în Ungaria, în localităţile: Szeged-Nagyszéksós, Törtel, Tápiógyörgye, Csorna şi Apahida (Gyula László, The Art of the Migration Period, Budapest, 1974, p.33,36-40, 136-137). Prin urmare, am considerat că acest complex trebuie să fie datat în epoca post-romană – sec. IV - V p.Chr. Prezenţa, în mormântul cercetat, a unui vas de lemn şi a unei plăcuţe tăiate din foiţă de aur seamănă cu inventarul unor morminte ale hunilor din sec. IV - V p.Chr. Acest mormânt reprezintă un caz rar, în care putem observa îmbinarea mai multor elemente culturale.