Stolna | Comuna: Săvădisla | Judeţ: Cluj | Punct: Podurile Domneşti, Autostrada Braşov-Borş, tronson 2B, sector Săvădisla-Gilău, km 46+300-46+650 | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 59381.02 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Săvădisla
Localitate:
Stolna
Punct:
Podurile Domneşti, Autostrada Braşov-Borş, tronson 2B, sector Săvădisla-Gilău, km 46+300-46+650
Localizare:
| 59381.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursuţiu | Adrian | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Bârcă | Vitalie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cociş | Sorin Ilie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cosma | Călin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Gáll | Szilard | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Rustoiu | Aurel | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Stăncescu | Roxana Elena | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Szabolcs | Ferencs | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
În cadrul contractului de descărcare de sarcină arheologică asumat de către IAIA Cluj pe tronsonul autostrăzii Transilvania, sectorul Vlaha-Gilău, în primăvara anului 2005 au fost efectuate o serie de periegheze pe acest traseu cu ce are o lungime de 7,5 km. În această etapă, în luna aprilie un colectiv format din colegii I. Stanciu, A. Rustoiu, F. Gogâltan, a identificat un număr de trei situri, de dimensiuni diferite, toate inedite, printre care şi pe cel de la Stolna, „Podurile Domneşti”. Materialul arheologic recoltat atunci din arătură, deosebit de bogat, a fost identificat ca aparţinând epocii bronzului târziu şi Latène timpurii regăsindu-se şi elemente ceramice specific celtice. De menţionat că majoritatea materialului recoltat se afla alunecat pe panta nord-estică ce delimitează net o latură a sitului, respectiv a terasei.
În cadrul lucrărilor de descărcare de sarcină arheologică efectuate în anul 2006 pe tronsonul Vlaha-Stolna (km 40+300-46+300 al tronsonului 2B de autostrada), colectivul format din Dr. A. Rustoiu şi Dr. C. Cosma a identificat şi cercetat parţial în profilul secţiunii S 64 primul complex (o groapă menajeră de mici dimensiuni) cu materiale ceramice ce aparţin bronzului târziu, fiind astfel delimitată limita de SV a sitului.
Cu ocazia finalizării în mare măsură a procedurii de expropriere pe tronsonul menţionat (mai puţin o parcelă de 2864,1mp ce se află dispusă în mijlocul suprafeţei tronsonului) au demarat cercetările arheologice preventive cu un colectiv compus din studenţi şi masteranzi1.
Situl se află localizat pe o terasă de mari dimensiuni (cca. 350 x 60 m), pe latura dreaptă a văii şi luncii pârâului Racoş, situat la E. Cu o poziţie dominantă oferită de o diferenţă de altitudine relativă de circa 50 m faţă de luncă, terasa cu toponimul „Podurile Domneşti” este traversată pe lungime de ductul autostrăzii a cărui proiect cunoaşte, datorită lucrărilor adiacente, o lărgire maximă de până la 98 m. Terasa, este delimitată natural pe trei laturi, spre S, E şi N de pante naturale, relativ abrupte, în timp ce spre V se prezintă ca o prelungire lină a pantelor unei mici coame de deal. Pe latura estică, pe toată lungimea terasei se află o zonă mlăştinoasă, cu vegetaţie specifică, apa scursă de pe pantele dealului fiind colectată de o drenă practicată de proprietari.
Datorită suprafeţei mari pe care au fost identificate materiale arheologice cu ocazia perieghezei din anul 2005, a faptului că terenul a fost cultivat, precum şi a relativei urgenţe la momentul respectiv a eliberării de sarcină arheologică a acestui sector, de la început, pe baza datelor stratigrafice oferite de cercetările prin secţiuni practicate de colegii noştii, am trecut la decaparea mecanică cu utilaje a sitului. Decaparea s-a efectuat integral, fiind îndepărtat stratul vegetal şi arabilul, cu o grosime variabilă pe lungimea tronsonului, de la 0,15 la 0,60 m grosime. Suprafaţa decopertată totală este de cca. 35000 m2, din care au fost identificate complexe arheologice disipate pe circa 25000 m2, practic grupate pe latura de NV a tronsonului, restul arealului fiind nerelevant din punct de vedere arheologic. Zona decapată, reprezentată de panta de E a terasei pe care autostrada se ridică în consolă a oferit doar materiale arheologice rulate, spălate de pe terasă, aflate în poziţie secundară. De altfel, după decapare pe arealul respectiv apa din pânza freatică a dealului iese în nivelul de steril.
După efectuarea decapării am caroiat (10 x 10 m) întreaga suprafaţă a terasei rezultând 309 carouri. După cum reiese din planul topo 1:500 ataşat prezentului raport, complexele arheologice se grupează în principal spre latura de NV a suprafeţei cercetate şi cu siguranţă urmele locuirii preistorice continuă spre V şi NV, pe linia de contur a terasei. Complexele arheologice (Cx=complex, Cs=complex de suprafaţă) au fost numerotate consecutiv de la Cx 1 la Cx226, respectiv Cs1 la Cs 25.
Pentru exemplificarea stratigrafiei sitului am folosit trei profile (S1-S3) amplasate pe latura de NV a ductului autostrăzii:
S1 - L=25 m; orientare NV-SE; adâncime maximă: 0,25 m; stratigrafie: 0 -0,20 m pământ arabil, -0,20 -0,25 m lut gălbui compact, cu pietricele de mici dimensiuni.
S2 - L = 22 m; orientare NV-SE; adâncime maximă: 0,45 m; stratigrafie: 0 -0,25 m pământ arabil, -0,25 -0,45 m lut roşcat compact.
S3 – L = 22 m; orientare NV-SE; adâncime maximă: -0,75 m; stratigrafie: 0 -0,25 m pământ arabil, -0,25 -0,45 m nivel arheologic, gălbui cenuşiu, cu chirpic, fragmente ceramice, -0,45 -0,75 m lut gălbui compact steril arheologic.
După cum reiese din absenţa cvasitotală a unei coloane de stratigrafie verticală, imediat sub stratul arabil, cu o grosime de circa -0,20 -0,30 m spre limita sud-vestică au fost identificate în carourile C73, 106, 107, 81, 83, 84, 106, 107, 110, 111, 147, 148, 183, 184, 186, 208, 244, 25 de complexe de suprafaţă. Acestea sunt identificate exclusiv pe baza ceramicii fragmentare, uneori aparţinând aceluiaşi vas ce se află depuse/sparte, direct pe nivelul sterilul arheologic ce constituie cu siguranţă baza nivelului de călcare antic. Parte din acestea au fost afectate de plug. Aceste complexe pot fi delimitate exclusiv prin inventar, fără a prezenta urme de pigment sau culoare diferită de sterilul arheologic.
Categoria arheologică cea mai bine reprezentată în cadrul cercetărilor din sit o constituie gropile menajere, 215 la număr, toate aparţinând orizontului bronzului târziu. Ele sunt de formă circulară, cu diametrul la gură de la 0,30-1,70 m, şi o adâncime maximă de 1,20 m. Ca profil majoritatea sunt cu pereţii uşor oblici şi fundul uşor alveolat, dar apar şi gropi tronconice sau cu pereţii cuptoriţi. Din inventar menţionăm: cantităţi mari de chirpic, fragmente de vetre dezafectate, ceramică fragmentară, cărbune şi arareori resturi osteologice, slab conservate datorită solului acid. Gropile aflate în uz la data încetării locuirii de epoca bronzului, ce conţin vase întregibile sunt în număr 4.
Urmele unui singur complex de locuire din epoca bronzului (Cx6) au fost identificate în întreg situl şi acesta fiind dispus spre limita extremă de SE.
La acestea se adaugă două locuinţe (Cx200, Cx221), uşor adâncite cu vetre şi gropi de stâlpi ce aparţin prin inventarul ceramic, ce alături de marfa dacică aduce şi câteva fragmente lucrate la roată de factură celtică, unei etape timpurii a celei de-a doua vârste a fierului. O altă locuinţă, relativ izolată, (Cx28A) patrulateră şi cu cuptor pietrar, poate fi încadrată pe baza câtorva fragmente ceramice în sec. VII-VIII p.Chr.
La acestea mai adăugăm două complexe rectangulare, din care unul conţine zgură de fier, complexe a căror destinaţie urmează a fi stabilită.
Singura explicaţie, pentru absenţa locuinţelor aferente aşezării din epoca bronzului poate fi găsită în exploatarea agricolă intensivă a terasei, erodare la care a contribuit cu siguranţă şi apa scursă de pe panta dealului. Pentru distrugerea complexelor de suprafaţă pledează şi bogăţia materialului ceramic, cantitatea mare de chirpic ce a fost recoltată în periegheză. Pentru distrugerea unei bune părţi a nivelului de cultură pledează şi adâncimea relativă mică a complexelor menajere, practic în cercetarea noastră fiind identificate partea inferioară a acestor gropi.
Relativ la locuirile din cea de-a doua vârstă a fierului şi cea medieval-timpurie este probabil ca ele să se extindă spre V şi SV, mai spre interiorul terasei, în arealul aflat în afara contractului de cercetare preventivă.