Zalău | Judeţ: Sălaj | Punct: str. Unirii nr. 13 | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băcueţ-Crişan | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pripon | Emanoil | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Punctul Zalău, „str. Unirii, nr. 13”, se află în centrul oraşului Zalău, lângă Piaţa Centrală Agroalimentară, pe partea dreaptă a văii Zalăului, pe a doua terasă. Cercetările efectuate în perioada 21.02.2008 – 27.02.2008 sunt primele cercetări arheologice efectuate în acest punct. Deoarece investiţia pentru care s-a realizat cercetarea - „Imobil cu spaţii pentru birouri şi comerţ” este plasată în centrul istoric al oraşului, în zona de protecţie a unui monument istoric (sediul MJIA Zalău), am efectuat iniţial o supraveghere arheologică în cursul căruia a fost observată existenţa vestigiilor arheologice. Astfel s-a indus necesitatea efectuării unei cercetări preventive.
La momentul începerii cercetărilor situaţia zonei pe care urmează beneficiarul/investitorul să construiască imobilul cu spaţii pentru birouri şi comerţ era următoarea:
- în partea estică a terenului a existat o veche clădire (acum demolată), clădire ale cărei fundaţii au afectat parţial o parte din complexele arheologice surprinse cu ocazia acestei cercetări.
- partea vestică a terenului nu a fost ocupată de clădiri mai vechi deoarece în vechime curgea foarte aproape valea Zalăului iar terenul era inundabil. De altfel, în această porţiune nu au apărut complexe arheologice.
Vestigiile descoperite cu ocazia acestor cercetări arheologice preventive aduc un plus de informaţie cu privire la evoluţia acestui spaţiu în perioada medievală clasică şi târzie. Este cunoscut faptul că Zalăul obţine în anul 1370 privilegiul de a ţine târg anual iar în 1542 obţine dreptul la autoguvernare. Documentele din sec. XV-XVII vorbesc despre puternica dezvoltare a meşteşugurilor şi a breslelor din acest centru.
Cercetarea a avut drept obiectiv principal salvarea vestigiilor arheologice şi eliberarea terenului de sarcină arheologică precum si colectarea datelor privind evoluţia oraşului Zalău în perioada medievală până în prezent nefiind cunoscută o extindere în acest spaţiu a locuirii medievale.
În suprafaţa cercetată de 511 m2 au fost surprinse cinci complexe arheologice notate C1, C1/1, C2, C3 şi C4.
Pe suprafaţa afectată de proiect a existat înainte o altă clădire care a fost demolată. Fundaţiile clădirii iniţiale au afectat parţial o parte din complexele surprinse cu ocazia cercetărilor efectuate în perioada 21-27.02.2008. Prin urmare, complexele C1, C1/1 şi C2 s-au păstrat doar parţial datorită afectării lor din vechime.
Situaţia stratigrafică surprinsă este următoarea:
0 -0,60 m - strat pietriş (umplutură contemporană)
-0,60 –0,70 m - strat lut galben (umplutură modernă)
-0,70 –1 m - strat negru (umplutură modernă)
- de la -1 m steril arheologic (lut gălbui-maroniu)
Toate cele 5 complexe au fost conturate în sterilul arheologic (lut gălbui-gălbui maroniu) la adâncimea de 1 m.
C1 - de formă circulară surprins la adâncimea de 1 m, conturat ca o pată de culoare cenuşie-roşcată cu marginile puternic arse la roşu.
Este de fapt un cuptor gospodăresc (pentru copt) săpat în lutul steril. Vatra cuptorului (puternic arsă la roşu) a fost surprinsă la adâncimea de 1,50 m, o mare parte din ea fiind însă distrusă din vechime. La adâncimea de 1 m a fost surprinsă şi gura de alimentare a cuptorului, plasată în partea sudică a acestuia.
În urma secţionării vetrei am constatat că aceasta a fost amenajată prin întinderea unui strat de lut peste un pat din pietre amestecate cu multe fragmente ceramice. De asemenea, s-a mai putut observa existenţa a trei faze de utilizare. Cuptorul se datează în sec. XIV-XV.
Inventarul arheologic: ceramică cărămizie (oale) decorată cu linii drepte paralele, ceramică brun-negricioasă (oale) decorată cu linii în val, ceramică cenuşie (căni cu gura treflată) decorată prin ştampilare cu motive animaliere (căluţi), două piese din tablă de bronz (limbă şi aplică de curea).
C1/1, fază a complexului C1. Datorită deteriorării puternice a vetrei şi pereţilor cuptorului C1 a fost necesară construirea unui nou cuptor.
Peste vatra lui C1 a fost întins un strat gros de lut gălbui şi pe acest strat de lut a fost amenajat un nou cuptor cu dimensiuni mai mici decât cel anterior. Vatra acestui cuptor se afla la adâncimea de 1,20 m.
Secţionarea vetrei cuptorului a reliefat acelaşi mod de amenajare ca şi în cazul cuptorului C. 1: întinderea unui strat de lut peste un pat din pietre amestecate cu multe fragmente ceramice. Cuptorul se datează în sec. XIV-XV.
Inventarul arheologic: ceramică cărămizie (oale) decorată cu linii drepte paralele.
C2 Complex păstrat parţial (a fost afectat din vechime de fundaţiile vechii clădiri), de formă circulară conturat la adâncimea de 1 m. Fundul acestuia era săpat în trepte şi se afla la adâncimea de 1,90–2 m. Umplutura consta în pământ cenuşiu-negricios şi cenuşiu-gălbui amestecat cu cărbune şi chirpic. Pe fundul acestuia se afla o lentilă subţire de cărbune. Complexul este o groapă menajeră databilă în sec. XIV-XV.
Inventarul arheologic: ceramică cărămizie (oale) decorată cu linii drepte paralele, ceramică cenuşie (căni cu gura treflată).
C3. Complex de formă circulară conturat la adâncimea de 1 m. Fundul acestuia (puternic alveolat) se afla la -1,98 m. Umplutura consta în pământ gălbui-cenuşiu şi cenuşiu-negricios amestecat cu cărbune şi chirpici. Complexul este o groapă menajeră databilă în sec. XVII-XVIII.
Inventarul arheologic: ceramică cărămizie (oale) decorată cu caneluri fine, ceramică pictată (oale), ceramică smălţuită verde-oliv, capace, străchini şi un fragment de cahlă decorată cu motive vegetale.
C4. Complexul este o groapă de stâlp databilă în sec. XIV-XV. Inventarul arheologic: bucăţi de chirpici şi câteva fragmente ceramice mici atipice de culoare cărămizie.
Cuptoarele gospodăreşti (C1 şi C1/1) au fost amenajate sub un şopron, fapt susţinut de prezenţa gropii de stâlp din apropierea lor (C4). C2 este o groapă menajeră contemporană cu cele două cuptoare gospodăreşti. Aceste descoperiri vin să completeze în mod fericit puţinele date arheologice pe care le deţinem despre Zalăul secolelor XIV-XV. Pentru ceramica din complexele C1, C1/1 şi C2 am constatat foarte bune analogii în descoperirile făcute pe teritoriul oraşului Bistriţa.
C3 este de asemenea o groapă menajeră, dar care se datează undeva, pe parcursul sec. XVII-XVIII.
Materialul arheologic recoltat se află depozitat la MJIA Zalău.