Zalău | Judeţ: Sălaj | Punct: Palvar | Anul: 2003


Descriere:

Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Fortificaţii; Necropolă;
Cod RAN:
| 139713.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
mun. Zalău
Localitate:
Zalău
Punct:
Palvar
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Băcueţ-Crişan Dan participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Bejinariu Ioan participant Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Raport:
Situl arheologic de la Zalău, punctul Palvar este plasat pe teritoriul oraşului Zalău, pe str. Crasnei, în incinta poligonului militar de tancuri. În acest obiectiv au fost desfăşurate cercetări în anii: 1989, 2000, 2001, 2002 şi 2003. Campania de cercetări arheologice din anul 2003 a fost realizată în baza Autorizaţiei de săpătură arheologică sistematică nr. 205/2003. Sectorul fortificaţie În acest sector au fost trasate următoarele secţiuni: S 1/2003 (dimensiuni de 24,50 x 1 m), S 2/2003 (dimensiuni de 15 x 1 m), S 3/2003 (dimensiuni de 10 x 1 m), caseta C A/2003 (dimensiuni de 2,50 x 2 m) şi caseta C B/2003 (dimensiuni de 2,50 x 2,40 m). S 1/2003. A fost trasată peste valul şi şanţul fortificaţiei care separă botul terasei de şaua de legătură (partea de S a fortificaţiei). Între m. 17 şi 24,50 a fost secţionat valul realizat din straturi de pământ bătut amestecat cu nisip şi pietricele. La adâncimea de 0,70 m a fost sesizată urma unei grinzi de lemn (şi în profil au fost surprinse urme de grinzi). Acestea făceau parte din structura de lemn peste care a fost ridicat valul de pământ (palisada realizată în sistem de casete). Valul a fost incendiat, mantaua acestuia fiind arsă la roşu. De asemenea, toate grinzile de lemn ale casetelor erau arse. Şanţul defensiv a fost surprins între m. 1 - 7. Avea fundul alveolat. S 2/2003. A fost trasată în prelungirea secţiunii S 1/2003, spre incintă cu scopul de a surprinde urmele eventualelor construcţii ridicate în spatele valului. Nu au fost surprinse complexe arheologice. S 3/2003. A fost trasată peste valul fortificaţiei, paralel cu secţiunile S 1/2003 şi S 3/2003. De asemenea, pe cele două laturi ale S 3/2004 au fost deschise casetele A şi B. În S 3/2003, Caseta A şi Caseta B, la adâncimea de 0,60 - 0,70 m au fost surprinse urmele bârnelor (incendiate) de la palisadă (sistemul casetelor). În concluzie, cercetările din anul 2003 din fortificaţia medievală timpurie au vizat elementele defensive (val, şanţ) din partea sudică a acesteia. S-a putut constata că valul defensiv a fost ridicat peste o construcţie din lemn ridicată în sistemul casetelor. Şanţul defensiv avea fundul alveolat. Materialul arheologic descoperit constă în câteva fragmente ceramice. Acestea provin de la oale lucrate la roata lentă sau rapidă, ornamentate prin incizare cu linii drepte paralele. În acest stadiu al cercetărilor, pe baza puţinului material arheologic descoperit, putem aprecia că fortificaţia de la Zalău Palvar a funcţionat cândva în perioada sec. XI – XIII; deocamdată este imposibil să facem o încadrare cronologică riguroasă. Cronologic, fortificaţia nu a fost contemporană cu aşezarea sau necropola din acest punct. Sectorul necropolă şi aşezare A fost trasată o singură casetă notată C 1/2003 (dimensiunile de 8 x 4 m), paralel cu caseta C 1/2001. La adâncimea de 0,38 - 0,40 m, între m. 2 - 5 a fost surprinsă o aglomerare de pietre de râu şi blocuri de micaşist care prezentau urme de ardere. Printre pietre se aflau mai multe fragmente ceramice de la oale fără toarte lucrate la roata lentă sau rapidă, decorate prin incizare cu linii drepte paralele. Presupunem că această aglomerare de pietre provenea de la un cuptor distrus din vechime. Datarea complexului: începutul sec. X.
Rezumat:

Situl arheologic de la Zalău, punctul Palvar este plasat pe teritoriul oraşului Zalău, pe str. Crasnei, în incinta poligonului militar de tancuri. Cercetările din anul 2003 din fortificaţia medievală timpurie au vizat elementele defensive (val, şanţ) din partea sudică a acesteia. S-a putut constata că valul defensiv a fost ridicat peste o construcţie din lemn ridicată în sistemul casetelor. Şanţul defensiv avea fundul alveolat. Cronologic, fortificaţia nu a fost contemporană cu aşezarea sau necropola din acest punct.