Zalău | Comuna: Municipiul Zalău | Judeţ: Sălaj | Punct: Poligonul de tancuri | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Zalău, jud. Sălaj Punct: ,,Poligonul de tancuri”
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic timpuriu; Epoca romană; Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 139713.73 |
Județ:
SĂLAJ
Unitate administrativă:
MUNICIPIUL ZALĂU
Localitate:
ZALĂU
Punct:
Poligonul de tancuri
Localizare:
| 139713.73 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băcueţ-Crişan | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cociș | Horațiu | responsabil sector | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Deac | Dan Augustin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Introducere
Cercetarea arheologică preventivă derulată în punctul Zalău – Poligonul de tancuri a succedat în mod firesc diagonosticul arheologic realizat în integralitate pe toată suprafața poligonului, la cererea investitorului ASOCIAȚIA SINOHYDRO CORPORATION LIMITED ȘI GOOD PROD SRL, în cadrul proiectului investițional Varianta de ocolire a municipiului Zalău între DN 1F km 79+625 – DJ191C Poligonul de tancuri. În cadrul acestui diagnostic instruziv au fost realizate o serie de 32 de secțiuni arheologice în tablă de șah, scopul fiind acela de a delimita posibila existență a unor structuri și nivele arheologice în cadrul suprafeței vizate. În urma acestui diagnostic, în partea de nord-vest a poligonului, au fost identificate o serie de complexe arheologice care, la prima vedere și în limitele metodei diagnosticului, au fost atribuite epocii romane imperiale, încadrabile cronologic în intervalul ultimii jumătăți a secolul al II-lea respectiv pe parcusul celui de-al III-lea. Suprafața delimitată spațial prin această metodă a fost aproximată la 1951 mp.
Tot în urma cerereii aceluiași investitor, datorită lucrărilor de infrastructură care urmau să afecteze integritatea vestigiilor arheologice indetificate, a fost demarată în această suprafață definintă anterior o cercetare arheologică preventivă a cărui scop a fost decopertarea integrală a suprafeței, identificarea structurilor arheologice, cercetarea și documentarea completă a lor, acest demers fiind necesar pentru eliberarea terenlui de sarcină arheologică și repunerea lui în circuitul investițional.
Decaparea mecanizată integrală a conturat o serie de 43 de complexe arheologice atribuite, spre deosebire de concluziile anterioare, epocii neolitice (5700-4700 BC), epocii romane (sec. II-III AD) respectiv evului mediu timpuriu (sec. XII-XIII). Potrivit observațiilor, complexele arheologice identificate reprezintă, cel puțin pentru perioada neolitică și romană, periferiile unor așezări care, cel mai probabil, sunt amplasate pe malul opus al pârăului, neafectat de intervențiile antropice.
Din punct de vedere funcțional dar și al materialului arheologic, complexele identificate reprezintă gropi menajere, gropi de stâlpi, un cuptor oval cu crusta păstrată precum și o locuință de suprafață realizată din bârne și stâlpi de colț. Nivelul de cultură care, în mod teoretic ar fi trebuit să indice o pluristratificare a fost puternic afectat de lucrări de nivelare și umplere realizate odată cu amenajarea punctelor militare de tragere, în anii 1960-1970, fiind astfel iremediabil afectat. Suprafața cercetată este brăzdată de șanțuri pentru cabluri electrice precum și de canale de dren care afectează unele complexe arheologice. Densitatea materialul arheolgic, cu excepția gropilor menajare neolitice, este relativ redus, nefiind indentificat, în afara complexelor, material de tip small-finds.
2. Context geografic și istoric
Din punct de vedere al relației cu relieful, complexele arheologice au fost identificate într-o zonă a unui con de dejecție brăzdat de aluviuni repetate observabile în iregularitatea stratului geologic steril, la confluența Văii Zalăului cu Pârâul Ciobanului. Dacă pentru populațiile neolitice acest tip de amenajare indică cel mai probabil o perifierie a așezării, proximitatea complexelor de epocă romană în relație cu frontiera romană marcată de traseul Munților Meseș (aproximativ 2 km est) indică o situație tipică pentru populațiile de origine barbară care se așează pe terase joase, lângă cursuri de apă apropiate, în timpul și imediat după războaiele marcomanice. Situl se află într-o zonă de pășune, la o altitudine redusă de aproximativ 291 m, la câțiva m nord de cursul Pârâului Ciobanului și la aproximativ la 2 km vest de zona peri-montană a masivului Meseș și a cuestelor acestuia.
Deși proximitatea suprafeței cercetate este bine conturată din punct de vedere arheologic, aici referindu-ne la turnurile de supraveghere și la palisada cu val și șanț din arealul meseșan al Vârfului Păstae precum și la fortificația medievală timpurie și cimitirul aferent in punctul Pálvár, zona supusă cercetării preventive nu a intrat până în acest moment în circuitul științific datorită lipsei de puncte arheologice identificate sau a unei cercetări arheologice prealabile.
Descoperit inițial în timpul diagnosticului arheologic din mai 2021 sus-menționat, situl pluristratificat de la Zalău – Poligonul de tancuri nu are referințe bibliografice sau istoric al cercetării până momentul celor două tipuri de cercetări intruzive demarate de proiectul investițional Varianta de ocolire a municipiului Zalău între DN 1F km 79+625 – DJ191C Poligonul de tancuri.
Metodologie aplicată
În urma diagnosticului arheologic, suprafața cu vestigii arheologice a fost delimitată spațial în baza unui set coordonate Stereo 70, în zona unde lucrările de amenajare a variantei ocolitoare a municipiului Zalău urmează să afecteze în cauză. După delimitarea prealabilă, următorul pas a fost decopertarea mecanică integrală sub directa supraveghere a unui specialist. Întrucât zona cu vestigii nu a impus delimitări artificiale, a fost realizată o singură suprafață de cercetare, S1/2021, de 46 x 40 m. Decopertarea mecanică s-a realizat cu un excavator cu cupă de taluz pe adâncimi mici astfel încât în cazul apariției unor indicii ale prezenței complexelor arheologice să fie efectuate răzuiri pentru conturarea acestora.
Pământul excavat a fost haldat în exteriorul suprafeței supusă cercetării, de comun acord cu constructorul. Pentru identificarea și conturarea complexelor arheologice s-au practicat răzuiri succesive. Complexele descoperite au fost numerotate și curățate, apoi secționate, iar după fotografierea și desenarea profilelor rezultate s-a trecut la golirea lor integrală. Au fost realizate fotografii la conturare, la golire parțială și ulterior la final. Concomitent cu procesarea complexelor au fost completate fișele de complex cu observațiile de rigoare și a fost completată baza de date primară într-un inventar de tip statistic. Poziția complexelor arheologice a fost documentată cu ajutorul unui GPS de mare precizie de tip RTK, fiind ulterior creată baza topografică de date. Complementar, datorită celor două faze succesive de săpătură, au fost realizate fotografii aeriene georeferențiate, astfel încât să fie obținută imaginea generală a cercetării, fără pământul haldat după cercetare în partea vestică a S1/2021 datorită unor modificări de natură tehnică.
Materialul arheologic descoperit, constând mai ales din cantități însemnate de ceramică, a fost transportat la finalul fiecărei zile de lucru la laboratorul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău pentru spălare și curățare, respectiv conservare primară. La momentul redactării raportului această etapă este în desfășurare.
Rezultate și interpretări
Cercetarea arheologică cu caracter preventiv de pe traseul drumului ocolitor al municipiului Zalău, din punctul Poligonul de tancuri, km 79+625 – DJ191C a dus la descoperirea a 43 de complexe arheologice din care toate pot fi atribuite activităților antropice. Din nefericire, pluristratificarea celor trei epoic distincte identificate a fost afectată iremediabil de o serie de lucrări antropice din timpul regimului comunist, singurele structuri identificabile și încadrabile fiind complexele arheologice. Din punct de vedere al amplasării cercetării, cel puțin pentru epoca neolitică și romană putem afirma faptul că suprafața investițională supusă cercetării arheoloigice a suprins doar periferia așezărilor, nicidecum epicentrul locurii.
Cele 43 de complexe sunt distribuite aproximativ egal în ceea ce privește încadrarea cronologică, după cum urmează, în baza inventarului arheologic dominant (ceramică): opt complexe încadrabile în perioada neolitică timpurie (5700-4700 BC), șase complexe încadrabile în timpul epocii romane (sec II-III AD) respectiv două complexe aparținând evului mediu timpuriu (sec XII-XIII AD). Restul de 27 de complexe reprezintă în general gropi de stâlpi, fără material arheologic în umplutură sau complexe neregulate ca plan, tot fără material arheologic, imposibil de datat în lipsa acestuia, stratigrafia nefiind de ajutor, dat fiind faptul că toate sunt conturate în lutul galben, steril, la aceeași adâncime.
Din punct de vedere funcțional, complexele aparținând epocii neolitice reprezintă gropi menajere, intr-un singur caz putând fi vorba despre o posibilă groapă de extragere a lutului. Gropile aparținând epocii romane pot fi încadrate în același tip, cu mențiunea că un complex reprezintă rămășițele unui cuptor menajer, oval, cu crusta păstrată integral, material ceramic identificat fiind atribuit fără dubii epocii romane.
Evul mediu timpuriu este reprezentat prin cele două complexe arheologice, primul dintre ele fiind o groapă menajeră cu o cantitate ridicată de ceramică caolinică tipică acestei epoci, respectiv de o construcție (locuință ?) de suprafață realizată din bârne transversale și stâlpi de colț, cu o intrare amenajată pe latura sud-vestică. Toate aceste complexe reprezintă o noutate pentru zona cercetată, fiind (după cum am precizat anterior) încadrabile în contextul istoric al zone, de la economia populației neolitice de pe Valea Zalăului la dinamica populației barbare din zona frontierei romane și așezările atribuite Perioadei Arpadiene în secolele următoare cuceririi maghiare.
Din punct de vedere al distribuției spațiale se observă o concentrare a complexelor spre mijlocul suprafeței cercetate însă, cu ajutorul repertorieii GIS-RTK și a diseminării primare a materialului ceramic, s-a putut identifica o oarecare grupare pe epoci a complexelor arheologice.
După cum am specificat anterior dar și după atribuirea cronologică a complexelor, zona cercetată ar fi trebuit să aibă o secvență multi-stratigrafică care să indice suprapunerea celor trei epoci identificate, mai ales dată fiind proximitatea complexelor în același spațiu relativ redus. Date fiind lucrările intensive de amenajare a suprafeței destinate tragerilor militare precum și lucrările destul de adânci de trasare a infrastructurii electrice, stratigrafia originală a sitului a fost afectată iremediabil în anii 1960-1970, lucrările de nivelare suprapunând pe aproape toată suprafața lutul galben – steril arheologic, deci și limita superioară de conturare a complexelor. Sporadic apar materiale amestecate, încă un semn al intervențiilor antropice.
Din punct de vedere al metrajului stratigrafic, profilul documentat al S1/2021, cel vestic, indcă următoarele date generale: 0 – 40 cm (strat vegetal), -40 - -100 cm (strat de pământ negru, afânat – pământ de nivelare a terenului), -100 - -115 cm (lut galben compact, steril din punct de vedere arheologic). Atât stratigrafia generală a sitului în sectorul cercetat cât și dispersia complexelor arheologice în cele două suprafețe dovedesc, așa cum s-a afirmat, că ne aflăm la periferia zonei locuite.
Elementele de cronologie relativă în cadrul cercetării preventive de la Zalău – Poligonul de tancuri constau în înregistrarea materialului arheologic ceramic din complexele arheologice, astfel, după cum a fost subliniat, putând fi identificate trei epoci distincte: epoca neolitică, epoca romană respectiv evul mediu timpuriu, distribuția fiind oarecum inegală din puncte de vedere al cronologiei orizontale, acest fapt indicând o suprapunere spațială. Din punct de vedere al elementelor de datare absolută, artefactele primare care ar putea indica și restrange la un interval stabil cronologia lipsesc cu desăvârșire.
Concluzii
Concluziile primare pe care le putem trage în urma acestei cercetări arheologice preventive vin să completeze datele expuse mai sus, anume faptul că, pe lângă adăugarea unui sit cu mai multe etape de locuire pe harta descoperirilor din zona nord-vestică a județului Sălaj, descoperirile indică o utilizare-reutilizare a aceluiași spațiu habitațional în epoci diferite. Periferiile indicate ale așezărilor nu fac decât să confirme patternul de distribuție spațială conturat în ultima decadă.
Documentarea atentă în maniera single context respectiv posibilitatea de a discerne din punct de vedere cronologic între cele trei epoci nu ar fi fost posibilă fără această cercetare preventivă. Pentru toate epocile menționate, faptul că aceste câteva complexe conturează un nou habitat în proximitatea Munților Meseș, pe cursul Văii Zalăului vin să completeze cele cunoscute până în prezent despre dinamica populațiilor neolitice, a relațiil barbarilor cu frontiera romană (fiind unul dintre cele mai apropiate puncte de acest fel din zona nord-vestică) respectiv despre dinamica și distribuța așezărilor arpadiene în bazinul hidrografic nord-vestic al Zalăului, pe parcursul secolelor XII-XIII.
Abstract [EN]:
The rescue excavation at Zalău – Poligonul de tancuri focused on an archaeological investigation that started due to a large infrastructure project. The area subjected contained 43 archaeological features, chronologically framed within the Early Neolithic, Medieval (Arpadian) Period and Roman period. Except for one turf and timber house, all the archaeological features were defined as dump/waste pits or post holes.