Vorniceni | Judeţ: Botoşani | Punct: Pod Ibăneasa | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 39845.01 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Vorniceni
Localitate:
Vorniceni
Punct:
Pod Ibăneasa
Localizare:
| 39845.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zaharia | Gheorghe | participant | Atelier "Nord Proiect" |
| Ungureanu | Aurelia | participant | Grupul Şcolar "Gh. Asachi", Botoşani |
| Diaconescu | Maria | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Şadurschi | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Haimovici | Sergiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Fonduri: Compania Naţională – Regia "Apele Române" Prut – Iaşi
Situl cucutenian de la Vorniceni, judeţul Botoşani se află la cca. 3 km E de sat, pe un bot de deal, pe malul drept al pârâului Ibăneasa, în stânga şoselei Vorniceni – Săveni. Primele cercetări de suprafaţă au fost făcute de prof. Aristotel Crâşmaru şi colectivul RAJB. Aşezarea de la Pod Ibăneasa se află la egală distanţă de cunoscutele aşezări cucuteniene (10 km) de la Drăguşeni şi Corlăteni, încadrându-se în Câmpia Jijiei superioare. Săpăturile de salvare au început în anul 2001.
Aşezarea a fost periclitată de lucrările de amenajare hidrotehnică pentru regularizarea cursului apelor Ibăneasa – Jijia şi de construcţia şoselei Herţa – Săveni, anterioare deschiderii şantierului arheologic.
Investigaţiile arheologice s-au dovedit a fi extrem de necesare şi uneori surprinzătoare prin informaţiile relevate ce privesc atât situl în sine, cât şi datele referitoare la faza AB în care se încadrează aşezarea cucuteniană de aici, de asemenea pentru sfârşitul epocii bronzului, prin cercetarea unui cenuşar aparţinând culturii Noua.
Cercetările arheologice din acest an au urmărit următoarele obiective:
- continuarea cercetărilor începute în anul 2001;
- stabilirea întinderii aşezării cucuteniene în spaţiul rămas neafectat de lucrările amenajării hidrotehnice de aici;
- stabilirea stratigrafiei aşezării prin săparea pe axul lung al aşezării şi investigarea în sectorul B a zonei de la baza aşezării pentru a surprinde succesiunea culturală şi cronologică a locurilor umane;
- dezvelirea unui număr cât mai mare de complexe şi salvarea a cât mai multor materiale arheologice (ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, arme, unelte de silex, piatră, cupru);
- modul de dispunere a locuinţelor, situaţia economică a aşezării;
- completarea şi organizarea arhivei fotografice;
- stabilirea unor elemente ce diferenţiază locuinţele din această aşezare şi găsirea raportului cronologic dintre complexe;
- descoperirea unor amenajări cultice în aşezare, locuinţe;
- reconstituirea vechiului cadru istoric prin determinări zooarheologice;
- analizarea materialului litic pentru a evidenţia relaţiile de schimb din zona Prutului mijlociu, Nistru, Nipru;
- evidenţierea particularităţilor aşezării cucuteniene de la Vorniceni comparativ cu alte aşezări cucuteniene din faza AB;
Dintre complexele descoperite în anul 2003, enumerăm patru locuinţe şi 12 gropi menajere şi de cult, aparţinând culturii Cucuteni, un cenuşar din epoca bronzului – cultura Noua.
Ca prim rezultat al cercetărilor în capătul vestic al S XI (axul lung al aşezării cu dimensiunea de 140 x 2 m) între m . 123 –127, imediat după prima pană de hârleţ, la 0,15 – 0,20 m a apărut L X. Dat fiind faptul că se afla la o adâncime atât de mică şi a fost deranjată de lucrările agricole, nu s-a putut distinge ceva deosebit.
În marginea sudică a platoului pe care îl investigăm cu ocazia extragerii lutului de către localnici, a apărut L VIII, ca o masă de lipitură neuniformă, cu porţiuni mai compacte în zona de centru. Pereţii prăbuşiţi ai L VIII poartă amprente de bârnă, lutuială de culoare gălbuie spre deosebire de podina locuinţei care e de culoare roşu-cărămiziu. În partea sudică, între cele două straturi de chirpic de la pereţi şi podină, pe lângă fragmentele ceramice s-a găsit o râşniţă foarte bine păstrată, cu urme de folosinţă. Bucăţile de chirpic de la capetele locuinţei sunt groase de peste 10 - 15 cm, îmbrăcând structura de rezistenţă realizată din trunchiuri de copac despicaţi.
Pe latura estică a locuinţei, la 0,55 m, s-a dezvelit o suprafaţă de chirpic, lut netezit, bine ars, având o consistenţă şi densitate apreciabilă, ce sugerează o formă rectangulară de la o vatră. Pe podina locuinţei dar şi sub ea, s-au găsit fragmente ceramice.
Printre obiectele deosebite descoperite aici enumerăm un fragment de vas cu două protome, capete de animale, modelate foarte realist şi două figurine antropomorfe: una feminină şi alta masculină.
L XI a apărut pe lungimea S VIII, având o stare de conservare relativ bună. În zona centrală, bucăţi mari din podina locuinţei erau înclinate, mişcate din poziţia iniţială, probabil urmare a prăbuşirii podinei. În mijlocul locuinţei, pe o zonă oarecum pătrată, situată între cuptor şi vatră, lipiturile de pe sol sunt mozaicate.
Ceea ce deosebeşte această locuinţă de altele ce au fost cercetate sunt amenajările interioare. Astfel, s-a găsit un cuptor cu dimensiunile 2,60 x 2,30 m ce avea bolta prăbuşită şi trei laturi exterioare înălţate şi netezite într-un cofraj. În apropiere de cuptor erau bucăţi de lutuieli ce seamănă cu un braţ de lemne tăiate, groase de 1 - 2 cm şi late de 4 - 6 cm. O vatră rectangulară, descoperită, se află în zona central-estică a L XI, cu dimensiunile de 1,60 x 1,30, cu axul lung pe direcţia NE - SV. Era încadrată de o ramă având lăţimea variabilă de 0,40 – 0,60 m şi înălţată cu 4 - 5 cm faţă de suprafaţa vetrei, spre a o proteja. Vatra se prezenta sub forma unei lipituri cu faţa mozaicată, de culoare albicioasă – cenuşie la suprafaţă, aşezată pe un fundament de chirpic ars la roşu gros de 7 - 8 cm. Pe suprafaţa acesteia sunt două adâncituri realizate pe uzură, vatra fiind utilizată la prepararea hranei.
O altă amenajare deosebită a fost o râşniţă cu dimensiunile de 1,40 x 1 m aranjată tot într-o ramă rotunjită, de lut ars la cărămiziu, înaltă de 11 cm şi lată de 15 cm. Piatra râşniţei este crăpată şi mozaicată. E posibil ca această râşniţă să fi fost utilizată la transformarea fragmentelor ceramice în degresant pentru pasta altor vase, lângă râşniţă găsindu-se un pahar cu pulbere şi mici fragmente ceramice.
În locuinţă s-au mai găsit alte două amenajări, oarecum asemănătoare: una în zona central-vestică, descoperită după degajarea chirpicilor căzuţi pe suprafaţa locuinţei se prezenta sub forma unei suprafeţe lutuite cu o ramă de lut înaltă de 5-6 cm, cu o formă oarecum pătrată, rotunjită la capete, cu dimensiunile de 0,65 x 0,65 m. Lângă aceasta se afla un "căţel de vatră", un vas binoclu şi un capac. A doua amenajare, de formă rotundă, cu diametrul de 0,70 m, de asemenea cu ramă, mult mai joasă, de 1 - 2 cm înălţime. Alături de aceasta s-a găsit o statuetă antropomorfă feminină fragmentară. Ambele amenajări au fost utilizate probabil în practicile religioase.
L XII este situată la baza pantei promontoriului aşezării de la Pod Ibăneasa, apropiată de zona mlăştinoasă. A fost deteriorată atunci când s-a construit şoseaua, DJ 292, şi la fixarea stâlpului de electricitate. Are forma rectangulară şi dimensiunile de 5,10 x 2,30 m, orientarea E - V. Masa de lipitură este destul de regulată, chirpicul este ars la roşu, sub forma unor bucăţi mici. Nu s-au observat amenajări în spaţiul locuinţei.
Gropi menajere şi de cult
În această campanie s-au descoperit un număr de 12 gropi menajere în care se disting gr. nr. 20, 25 şi 27 prin materialul interesant pe care l-au conţinut.
Gr. nr. 20 – a apărut pe traseul S VIII, situată între 0,70 – 1,20 m adâncime, de formă ovală în plan şi de sac în profil. Pe lângă fragmentele ceramice, silex, cochilii de melci, oase, cenuşă, cărbune, pietre, figurine, la fundul Gr. 20 s-a găsit depus ritual, un castron cu umăr rotunjit, întreg, cu gura în jos.
Gr. nr. 25 – era situată lângă L XI, fiind una dintre cele mai bogate în materiale arheologice. E de formă dreptunghiulară, în plan, iar în profil de sac cotlonit. Apare la adâncimea de 1,16 m şi ajunge la 2,10 m. Inventarul acesteia cuprinde fragmente ceramice, oase, figurine, cărbune, silex, o jumătate de mojar de piatră. Prezenţa a două cranii de bovine în zona de E a gr. 25, dintre care unul cu coarne, iar celălalt cu coarnele retezate, ar putea avea eventual o semnificaţie cultică
Gr. nr. 27 s-a găsit pe traseul S XI, între 1,40 – 2,10 m adâncime. În ceea ce priveşte conţinutul, prezintă identităţi cu cele precedente, cu diferenţa că la baza gropii era căptuşită cu chirpic, iar în zona sudică a ei, pământul era amestecat cu nisip.
Cenuşarul (aparţinând culturii Noua)
Acesta a suprapus stratul de cultură Cucuteni şi a fost surprins pe lungimea S VIII. Pentru a afla forma şi dimensiunile cenuşarului au fost deschise casete ce au relevat existenţa sa începând de la 0,18 – 0,26 m, grosimea lui fiind de 0,20 – 0,30 m pe capete şi 0,40 – 0,50 m în partea centrală. Cenuşarul a avut o formă ovală, dimensiunile acestuia fiind de 32 m lungime şi peste 12 m lăţime. Pe lângă cenuşa ce o conţinea a mai fost descoperit un bogat material osteologic, unelte şi arme de os, bronz, silex, obiecte de podoabă, fragmente ceramice tipice culturii Noua.
Inventarul arheologic
Ceramica
În aceeaşi notă din anii precedenţi, remarcăm abundenţa şi diversitatea materialului ceramic de la Vorniceni – Pod Ibăneasa, atât în ceea ce priveşte formele cât şi dimensiunile, decorul.
Din punct de vedere al modului de preparare a pastei, menţionăm existenţa celor trei categorii: foarte fină, fină şi grosieră utilizată la vasele cu pereţii groşi şi foarte groşi.
Tehnicile decorative, ca de altfel şi motivele ornamentale, sunt de o remarcabilă varietate. Domină pictura bicromă, dar în bună parte există şi pictură tricromă. Se observă printre altele existenţa câtorva fragmente ceramice din: pastă foarte bună, arsă la roşu dar cu decor imprimat caracteristic ceramicii Cucuteni C.
Ceramica descoperită la Vorniceni aparţine tuturor categoriilor binecunoscute în faza AB. Printre formele existente aici enumerăm: vase cu dublă boltire, vase de provizii fără decor, pahare, vase cupă cu prag interior, vase binoclu, diferite forme de vase suport, vase tip "hora de la Drăguşeni", vase turtite cu buza verticală, castroane cu umăr carenat, farfurii, cratere, altăraşe, capace.
Unelte
Printre piesele realizate din silex enumerăm descoperirea a unui topor de silex negru, vârfuri de săgeată şi suliţă, cu retuşe pe ambele feţe, percutoare, gratoare, răzuitoare, nuclee, lame retuşate, piese trunchiate realizate din silex provenind din carierele de la Prut şi Nistru. Din piatră s-au găsit şlefuitoare, râşniţe, topoare trapezoidale neperforate, un mojar. Din lut ars s-a descoperit doar jumătate de fusaiolă. Arama a fost utilizată mai ales la confecţionarea acelor. Din os s-au făcut pandantive, ace, împungătoare, vârf de săgeată, un obiect mic întreg a cărei utilizare e necunoscută, spatule.
Plastica
Pe lângă vase, din lut ars au fost modelate şi figurine antropomorfe şi zoomorfe, de diverse dimensiuni, ornamentate prin incizii sau pictură. Remarcabilă în aşezarea de la Vorniceni este existenţa în formă modelată a perechii divine, două figurine, una masculină şi alta feminină, găsite în L VIII, care atât în ceea ce priveşte dimensiunile cât şi faptul că s-au găsit aproape una de alta, subliniază această idee pentru a doua oară în aşezarea de la Vorniceni.
Tipuri de cercetare utilizate, analize
S-au prelevat probe de chirpic, pigmenţi, humă, sol, cărbuni, oase, urmând ca acestea să fie analizate, cercetate.
O parte din materialele arheologice descoperite au fost restaurate, fotografiate, desenate.
Obiectivele cercetării viitoare:
- extinderea suprafeţelor cercetate;
- stabilirea cronologiei absolute prin analize radio-carbon;
- completarea documentaţiei referitoare la aşezarea cucuteniană de la Vorniceni;
- evidenţierea particularităţilor aşezării de la Vorniceni, comparativ cu alte aşezări din faza AB;
- clarificarea modului de dispunere a locuinţelor;
- continuarea investigaţiilor şi dincolo de suprafaţa afectată de lucrările hidrotehnice în ideea descoperirii sistemului de fortificaţii a aşezării.
Materialul arheologic descoperit la Vorniceni, punct Ibăneasa, în campania de cercetare din anul 2003, ca de altfel întregul material descoperit în campaniile din anul 2001, 2002 se află depozitat la Muzeul Botoşani urmând a fi restaurat.
Cele două construcţii cultice găsite în L XI, au fost incluse deja în expoziţia de bază a muzeului.
O parte din obiecte, cele mai reprezentative, vor face parte din expoziţia de bază a muzeului, altele vor fi utilizate în diverse expoziţii tematice. Câteva piese vor îmbogăţi expoziţia permanentă din satul Vorniceni. Materialele arheologice vor fi publicate în reviste de specialitate. [Maria Diaconescu]
Rezumat:
Situl cucutenian de la Vorniceni, judeţul Botoşani se află la cca. 3 km E de sat, pe un bot de deal, pe malul drept al pârâului Ibăneasa, în stânga şoselei Vorniceni - Săveni. Cercetările arheologice din acest an au urmărit următoarele obiective: continuarea cercetărilor începute în anul 2001; stabilirea întinderii aşezării cucuteniene în spaţiul rămas neafectat de lucrările amenajării hidrotehnice de aici; stabilirea stratigrafiei aşezării prin săparea pe axul lung al aşezării şi investigarea în sectorul B a zonei de la baza aşezării pentru a surprinde succesiunea culturală şi cronologică a locurilor umane; dezvelirea unui număr cât mai mare de complexe şi salvarea a cât mai multor materiale arheologice (ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, arme, unelte de silex, piatră, cupru); completarea şi organizarea arhivei fotografice; stabilirea unor elemente ce diferenţiază locuinţele din această aşezare şi găsirea raportului cronologic dintre complexe; descoperirea unor amenajări cultice în aşezare, locuinţe; reconstituirea vechiului cadru istoric prin determinări zooarheologice; nalizarea materialului litic pentru a evidenţia relaţiile de schimb din zona Prutului mijlociu, Nistru, Nipru; evidenţierea particularităţilor aşezării cucuteniene de la Vorniceni comparativ cu alte aşezări cucuteniene din faza AB. Dintre complexele descoperite în anul 2003, enumerăm patru locuinţe şi 12 gropi menajere şi de cult, aparţinând culturii Cucuteni, un cenuşar din epoca bronzului – cultura Noua.