Voitinel, Marginea | Comuna: Gălăneşti, Marginea | Judeţ: Suceava | Punct: Poiana Slatinei | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
Județ:
Suceava
Unitate administrativă:
Gălăneşti, Marginea
Localitate:
Voitinel, Marginea
Punct:
Poiana Slatinei
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andronic | Mugur | responsabil | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Ursu | Emil | participant | Muzeul Bucovinei, Suceava |
Raport:
Cercetările de teren din judeţul Suceava, au dus la identificarea unor vestigii arheologice în preajma unor slatini, folosite de localnici şi in zilele noastre.
Efectuarea unui sondaj în Poiana Slatinei din bazinul hidrografic al pârâului Şoarecu (com. Marginea), plasată la cca. 800 m sud de Vârful Pleşu (835,1 m), caracterizată printr-o serie de alunecări de teren dar şi printr-o vegetaţie ierboasă deosebit de abundentă, a avut totuşi şansa identificării unei foste gropi, de forma neregulată, de dimensiuni modeste, având drept conţinut pământ amestecat cu cenuşă, cărbuni şi ceramică din Hallstatt.
Mult mai multe vestigii s-au descoperit cu ocazia sondajului efectuat in apropierea slatinei Voitinel (aparţinând teritorial de comuna Vicovu de Jos). În urma săpării unei casete (4 x 8 m) s-a constatat existenţa la cca. -30 m a unui strat de pământ negru cu un conţinut deosebit de bogat în cenuşă şi cărbuni, gros de cca. 10-15 cm, în care s-au aflat amestecate fragmente ceramice din diferite epoci.
Cel mai timpuriu material, într-o stare de conservare precară, având ca ingredient pleavă şi rare mici fragmente de cioburi pisate, aparţine culturii Criş.
Ceramica Cucuteni este reprezentată de doar câteva cioburi, din pasta fină sau grosieră, unul având apucătoare perforată tipică. Mult mai frecvente sunt fragmentele din epoca bronzului (cultura Noua, unele cu microprundiş pisat ca ingredient) şi din Hallstatt (unele cu interior ars la negru, profile şi o apucătoare lunguiaţă tipice).
A doua epocă a fierului până acum nu este în mod cert atestată, deşi din multitudinea de fragmente ceramice, modelate cu mâna, cu cioburi pisate în componenţă şi arderi la diferite nuanţe, de la cenuşiu pal la gălbui şi cărămiziu pal, unele au putut aparţine acestei perioade.
Foarte interesante sunt câteva cioburi care au putut fi produse în intervalul secolelor VII-IX (fragment de buză cu alveolări făcute cu degetul; fragment de tăviţe cu margine înaltă, dar neornamentată).
În fine, se mai remarcă câteva fragmente (inclusiv un fragment de castron cu buza cu crestături succesive) modelate la roată, dintr-o pastă nisipoasă, care se pot data în cuprinsul veacurilor XIII-XIV.
Fără îndoială că viitoarele cercetări vor aduce mult mai multe informaţii în cunoaşterea acestor situri cu semnificaţii ştiinţifice aparte.