Voineşti | Comuna: Lereşti | Judeţ: Argeş | Punct: Voineşti – Thermae | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Castru; Terme;
Cod RAN:
| 16935.01 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Lereşti
Localitate:
Voineşti
Punct:
Voineşti – Thermae
Toponim:
Măilătoaia pe Malul lui Cocoş
Localizare:
| 16935.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei-Popescu | Florian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu | Constantin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
Punctul „Malul lui Cocoş”(Măilătoaia) se află pe malul stâng al râului Târgului, în partea de est a satului Voineşti (comuna Lereşti), la circa 600 m nord-est de ieşirea din oraşul Câmpulung-Muscel. Punctul se prezintă sub forma unui platou dominant, delimitat în partea de nord şi vest de Valea Redei, iar la sud, către strada Roman, de gospodăriile din vatra satului.
Prezenţa unor vestigii arheologice din epoca romană în punctul „Malul lui Cocoş” a fost semnalată încă din anul 1969. Sondajele şi mai apoi cercetările arheologice din anii 1980-1981 au stabilit că în acest punct se află un castru şi terme.
Castrul este amplasat în partea de nord-vest a platoului, el fiind distrus parţial de Valea Redei. La circa 40 m sud-est de castru, pe acelaşi platou (către strada Roman), se găsesc termele, între cele două obiective interpunându-se o vâlcică, în prezent, acoperită de vegetaţie.
Primele săpturi la terme au fost efectuate în 1973 de către Vlad Zirra de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti, în colaborare cu Muzeul Municipal din Câmpulung-Muscel. Ele au avut caracter de sondaj, iar rezultatele au rămas inedite. Un alt sondaj a fost realizat în 1979 de Emilian Popescu, dar nici rezultatele acestuia nu au fost publicate. Săpături a efectuat şi profesorul de istorie de la şcoala Lereşti, Marin Bădescu, dar ele nu au beneficiat de supervizarea unui arheolog, astfel că datele publicate de acesta cu privire la dimensiunile, planul şi orientarea în teren a clădirii termelor sunt destul de confuze. Monumentul a fost grav afectat în 1986, când sanţul unei conducte de alimentare cu apă a oraşului Câmpulung-Muscel a distrus, aşa cum se poate observa din fotografiile realizate în momentul săpării şanţului, o parte din clădirea termelor (colţul nord-estic).
În anul 2013, am reluat cercetările la clădirea termelor. Fiind prima campanie, ne-am propus obţinerea unor date cu privire la dispunerea construcţiei în teren şi întinderea ei, date absolut necesare în vederea organizării săpăturii arheologice (estimarea duratei săpăturilor şi a costurilor). Totodată, s-a urmărit lămurirea unor aspecte legate de stratigrafia sitului. Se are în vedere şi elaborarea unui proiect de restaurare, cercetarea arheologică constituind o etapă premergătoare acestuia.
Secţiunile, late de 2 m, orientate relativ vest-est – S1 şi S2, trasate în 2013, au căzut aproape perpendicular pe zidurile clădirii termelor (fig. 1).
În S1 au apărut trei încăperi, pe axa vest-est şirul măsura 20,60 m.
Pornind dinspre vest, prima încăpere era prevăzută cu instalaţie de hipocaust, în interiorul ei fiind identificate parte din pilele care susţineu podeau şi două bolţi practicate pe peretele sudic prin care trecea aerul cald. În colţul de sud-vest al încăperii au fost identificate două şiruri de pilae. Pila era compusă din cărămizi de formă pătrată, cu latura egală cu un picior roman (0,28 x 0,28 x 0,08 m) Din întreaga pilă s-au păstrat una până la patru cărămizi. Şirurile de pilae erau dispuse la 0,10 m faţă de zid (distanţa corespunde cu lăţimea unei tegulae mammatae, de altfel asemenea piese au apărut în zonă, precum şi cuiele care le susţineau pe perete) şi la circa 0,30 m una faţă de alta. Pilae-le au fost aşezate pe un strat de pietriş bine bătut, puternic înroşit ca urmare a expunerii la temperaturi ridicate. Pe latura sudică a încăperii, zidul prezintă două întreruperi. Prima este marcată de o boltă cu o înălţime de circa 1 m şi cu o deschidere de 0,90 m. Pereţii bolţii, realizaţi din cărămidă, au o grosime de 0,28 m. De remarcat că, din primul şir de pilae dispus paralel cu latura sudică a încăperii, a treia şi cea de-a patra pilă au fost poziţionate în faţa pereţilor bolţii, distanţa dintre cele două corespunzând cu deschiderea ei. Este deci posibil ca din şir să fi fost omisă special o pila pentru a nu obtura gura prin care pătrundea aerul cald. O boltă similară, trebuie să fi existat şi în zona celei de-a doua întreruperi din zid. Câteva cărămizi păstrate pe loc, pot proveni de la baza ei. Ambele structuri sunt legate funcţional de sistemul de încălzire. La exteriorul încăperii, colţul sud-vestic era susţinut de un contrafort cu dimensiuni 0,70 x 0,70 m. Lăţimea acestei încăperi este de 6,40 m. Peretele vestic al acestei încăperii marchează totodată şi latura vestică a clădirii termelor.
Mai spre est, urmează o a doua încăpere lată de circa 7,90 m, situaţia arheologică surprinsă aici nu a fost clarificată nici în campania 2014, timpul nu a permis reluarea cercetării în această porţiune.
Şirul de încăperi se încheie cu o cameră absidată, care măsoară pe ax vest-est 2,60 m. În campania 2013, aici a fost constatată o situaţie foarte interesantă. După înregistrarea (desenare, fotografiere) şi îndepărtarea stratului de dărâmătură, s-a observat că pereţii încăperii erau izolaţi cu un strat de tencuială de culoare albă, peste care s-a aplicat un strat de opus signinum. Cele două straturi aveau o grosime de cca. 7 cm. Tencuiala aceasta s-a păstrat pe pereţi până la înălţimea de 0,60-0,70 m. Pe fundul bazinului s-a aşternut un strat de opus signinum peste care au fost bătut un strat compus din fragmente mici de tegulae. Pe această substrucţie a fost aşezată cu o podea de tegulae făţuite cu un strat de tencuială de culoare albă.
Un al doilea şir de încăperi a fost a apărut la sud de S1, în S2. El se compune din două încăperi. Latura vestică a acestui sir de încăperi era trasă mai în interior faţă de latura de vest a primului şir de încăperi, cele două încăperi măsurând în lăţime 11,50 m. Camera dinspre vest este de mai mari dimensiuni, măsurând 5,80 m pe ax vest-est.
Cercetările din campania 2014 s-au concentrat în porţiunea de la sud de S2.
În prima partea a campaniei au fost trasate două secţiuni S3 (15 x 2 m) şi S4 (12 x 2 m). Ambele au fost trasate paralel cu S2. Între S2 şi S3 a fost lăsat un martor lat de 2 m, iar între S3 şi S4, un martor lat de 1 m. În partea a doua a campanie au fost reluate cercetările şi în S2, unde săpătura nu fusese încheiată şi s-a demontat o porţiune din martorul dintre S1 şi S2. S-a demontat, de asemenea, martorul dintre S3 şi S4.
În S3 a fost surprins peretele sudic al încăperii de mari dimensiuni pe care am interceptat-o în campania precedentă şi în S2. Peretele acesta marchează totodată şi latura sudică a clădirii termelor. Structurile identificate, pilae, resturi de podea, gura de evacuarea apei, ne-au ajutat să identificăm funcţionalitatea încăperii, fiind cel mai probabil vorba despre bazinul cu apă caldă (caldarium).
În campania 2013, pe peretele vestic al încăperii, sprijinită pe plinta zidului, a fost surprinsă podeau bazinului, din care s-a păstrat doar marginea ei. Adâncirea secţiunii în această porţiunea a dus la identificarea a două dintre pilae-le care susţineau podeau. Aceaşi situaţie a fost constatată şi în S3, în campania 2014, respectiv pe plinta zidului s-a păstrat o porţiune lată de 10-20 cm din podeau bazinului. Însă aici, în colţul sud-vestic al încăperii (între peretele vestic şi cel sudic), podeau, s-a conservat in situ pe o suprafaţă de circa 0,70 x 1,00 x 1,25 m. Restul de podea se prelungeşte din această parte mai bine păstrată pe toată latura sudică, lăţimea ei variind între 10 şi 25 cm. De asemenea, trebuie spus că pe peretele de vest şi sud al bazinului s-a păstrat statul impermeabil realizat din opus signinum, la fel ca în cazul podelei bazinului. El are o grosime maximă este de 7 cm.
Pe latura estică, resturile de podea şi tencuiala au fost complet distruse. De altfel, la circa 0,80 m faţă de colţul sud-estic al bazinului, pe latura sudică a acestuia, structurile amintite sunt întrerupte brusc, fiind vizibil doar paramentul zidului. Acest fapt se datorează unei intervenţii moderne, un sondaj mai vechi, al cărui şanţ a fost observat şi în S1 şi S2, a cărei adâncime atinge 1,00-1,20 m. Sanţul este orientat relativ nord-sud, pe traiectul zidului care marchează latura estică a încăperii bazinului.
Podeaua bazinului era susţinută pe pilae realizate din cărămizi cu dimensiuni de 0,28 x 0,28 x 0,7 cm. Rândurile de pilae erau dispuse la 0,30 m una faţă de alta, primele şiruri, erau dispuse la 0,09-0,10 m faţă de pereţii bazinului. Din pilae s-a păstrat pe loc doar baza lor, respectiv prima cărămidă, şi doar în anumite locuri două cărămizi. Pe peretele sudic, lipit de acesta au fost construiţi trei piloni, a căror bază era formată din patru cărămizi de dimensiunile celor folosite la pilae. În parte superioară pilonul se evaza uşor. Distanţa dintre cei trei piloni este de 0,75-0,85 cm. Alţi doi piloni au fost descoperiţi pe latura estică a bazinului (unul în S3 şi un altul în S2), dar aceştia nu sunt lipiţi de zid, ci între ei a fost intercalat un şir de pilae. Pilae-le au fost aşezate pe un strat de pietriş, bine tasat, iar înălţimea lor măsura circa 0,70 m. Au fost identificate patru şiruri de pilae, orientate vest-est (două în S2 şi două în S3). Peste pilae a fost fixat un rând de cărămizi şi tegulae (unele tegulae sunt ştampilate). Peste podeaua de cărămizi s-a aşternut un strat realizat din mortar amestecat cu cărămidă pisată mărunt (de culoare roşiatică), deasupra căruia s-a pus un al doilea strat gros de 25 cm constituit din mortar, cu pietre de dimensiuni medii şi bucăţi de tegulae. Făţuiala podelei bazinului este constituită tot dintr-un strat de mortar amestecat cu bucăţele mici de cărămidă pisată (opus signinum). Podea bazinului avea o grosime de 35 cm.
Pe latura sudică a bazinului, aproximativ la jumătatea acesteia, a fost surprins canalul de evacuare a apei. În zona gurii de evacuare, la interior, zidul s-a dărâmat, păstrându-se doar paramentul exterior. Din bazin, evacuarea apei se făce printr-un tub de conductă, din aceasta fiind recuperate mai multe fragmente. La exteriorul zidului, gura de evacuare era perfect pătrată şi măsura 0,25 x 0,25 cm. Gura aceasta de formă pătrată se vărsa într-un mic bazinet, urmele sale fiind indicate de un strat mai gros de mortar, lipit de zid, cu o suprafaţă de 0,70 x 1,00 m. Din acest bazinet apa se scurgea mai departe pe un canal. Materialele recuperate din acest mic bazinet s-au rezumat la câteva fragmente dintr-o căniţă realizată dintr-o pastă fină de bună calitate, pe exterior prezentând urme de firnis roşu. Bazinul de apă caldă măsura 7,20 x 5,80 m.
Tot în această campanie a fost demontat martorul dintre S1 şi S2, carourile 7-11, cu scopul de a dezveli integral absida cercetată parţial anul trecut şi de a stabili relaţie dintre zidul dispus paralel cu latura estică a bazinului de apă caldă, surprins în S2, şi al cărui traiect nu este pe aceeaşi linie cu cu traiectul zidului care separă absida de încăperea de la vest de aceasta. S-a reuşit decaparea porţiunii din absidă rămasă nesăpată până la stratul de dărâmătură, iar în S2, sa ajuns pe nivelul structurii realizate din mortar, pietre şi tegule fragmentare şi al cărui rost nu era clarificat. Din pacate, timpul nu ne-a permis clarificarea situaţiei arheologice în acest sector, urmând ca în campania 2015 să reluăm cercetarea.
Între materialele arheologice descoperite merită amintite opt tegulae fragmentare ştampilate, descoperite în S2, în încăperea bazinului; pe trei dintre ele apare în cartuş ştampila leg(ionis) XI Cl(audiae) p(iae) f(idelis), pe patru ştampila coh(ortis) Com(m)a(genorum) – cohors I Flavia Commagenorum, iar pe una sunt prezente ştampilele ambelor unităţi militare.
Rezumat:
În anul 2013, au fost reluate cercetările la termele castrului de la Voineşti, săpături determinate de iniţiativa autorităţilor locale de a demara un proiect de restaurare a lor. Săpăturile din anul 2013 au dus la interceptarea a două şiruri de încăperi, primul compus din trei încăperi şi al doilea din două. Podeaua camerei dinspre vest, din primul şir de încăperi era susţinută pe pilae de hipocaust, iar în peretele sudic al încăperii au fost observate două bolţi realizate din cărămidă ce perimteau aerului cald să circule dintr-o încăpere în alta. Către est şirul de încăperi se încheia cu o cameră absidată. Podeaua acesteia şi parte din tencuiala de pe pereţi erau destul de bine conservate. În campania 2014, săpătura a fost extinsă cu scopul de a surprinde limita sudică a edificiului. A fost dezvelită, aproape în întregime, o încăpere de de mari dimensiuni (7,20 × 5,80 m) dispusă pe latura sudică a termelor, şi care face parte din cel de-al doilea şir de încăperi interceptate în campania precedentă. Structurile observate – pilae, părţi din podea, piloni de susţinere a podelei, precum şi canaul de evacuare a apei, au permis stabilirea funcţionalităţii acestei încăperi, respectiv un bazin de apă caldă.