Voineşti | Comuna: Lereşti | Judeţ: Argeş | Punct: Mălătoaia | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei-Popescu | Florian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu | Constantin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
Cercetările arheologice efectuate la Voineşti în 2016 au vizat latura estică a clădirii termelor.
Reamintim că în vederea identificării monumentului în teren, în anul 2013 a fost trasată secţiunea 1, orientată est-vest, lungă de 27 m şi lată de 2 m, a fost trasată în 2013. În aceeaşi campanie, pentru a avea o imagine mai clară, la sud de S1 a fost deschisă o a doua secţiune de dimensiuni egale cu prima (S2). Între ele am păstrat un martor de 2 m. În 2014, am extins săpătura în partea de sud a edificiului, păstrând acelaşi sistem de săpătura, respectiv, s-au efectuat alte două secţiuni, cu lăţime de 2 m şi martori între ele de 2 m. Precizarea că între secţiunile 3 şi 4 spaţiul şi terenul nu au permis păstrarea unui martor de 2 m, ci doar a unuia de un metru (152).
După cum se vede numerotarea secţiunilor s-a făcut pornind de la nord spre sud în ordine crescătoare cu cifre arabe. Trasarea la nord de S1 a unei alte secţiuni şi numerotarea ei în ordine crescătoare ar fi îngreunat înţelegerea descrierii situaţie arheologice. De aceea, având ca punct de plecare limitele de vest şi de est ale clădirii termelor au fost proiectate un număr de opt suprafeţe notate cu litere de la A la H. Totodată, am urmărit să avem şi o imagine de ansamblu a compartimentării clădirii termelor.
Astfel, la nord de S1 au fost deschise patru suprafeţe: Sp. A, Sp. B, Sp. C. şi Sp. D (notarea s-a făcut de la vest la est). Între S1 şi cele patru suprafeţe s-a păstrat un martor lat de 1 m. Alte patru suprafeţe au fost proiectate la nord de primele după cum urmează: Sp. E în continuarea lui Sp. A; Sp. F în continuarea lui Sp. B şi la est de Sp. E; Sp. G în continuarea lui Sp. C şi la est de Sp. F; Sp. H în continuarea lui Sp. D şi la est de Sp. G. Suprafeţele măsoară 6 × 6 m cu martori între ele de 1 m. De la limita nordică a secţiunii 1, suprafeţele se desfăşoară pe o lungime de 14 m, iar de la vest la est, pe 27 m (dimensiunea corespunde cu lungimea lui S1).
În campania 2015 s-a lucrat în patru dintre cele opt suprafeţe, şi anume în Sp. A, Sp. B, Sp. E şi Sp. F. Anul acesta, date fiind fondurile limitate avute la dispoziţie (7000 lei), dar şi a perioadei în care s-au desfăşurat cercetările, ne-am concentrat eforturile doar în două suprafeţe, Sp. C şi Sp. D.
Pe lângă cercetarea arheologică, s-au realizat lucrări menite să asigure condiţiile optime de prezervare a structurilor evidenţiate în campaniile precedentei. Adică, acolo unde pământul de pe ziduri a aluneca sau s-a tasat, am intervenit. Profile secţiunilor deschise în anii precedenţi au fost consolidate.
Suprafeţele în care s-a lucrat anul acesta – Sp. C şi Sp. D sunt dispuse la est de Sp. A şi Sp. B, în continuarea lor şi la nord de S1 (fig. 1).
În campania precedentă, pe traiectul suprafeţelor A şi B au fost surprinse închiderile a două încăperi dintr-un şir de trei, camere pe care le-am interceptat în campania 2013 în S1. Reamintim că prin intermediul celor patru secţiuni au fost identificate cinci încăperi dispuse în două şiruri. Primul şir se compune din două camere şi este dispus pe latura sudică a clădirii termelor. Alte trei încăperi, la nord de primele două, formează cel de-al doilea şir. Prima din încăperi de pe şirul de trei, cea din vest, cu hypocaust, măsura la interior 6,20 × 5,60 m. Din cea de-a doua încăpere, în campania precedentă a fost degajat parţial în Sp. B. doar colţul nord-vestic. Tot în 2015, pe latura sudică a aceleaşi încăperi a apărut un canal realizat din cărămizi dispuse pe cant şi de 0,40 m. Dimensiunile interioare ale încăperii au fost stabilite încă din campania precedentă. Ea măsoară la interior 7,90 × 5,60 m.
Pornind de la această situaţie, anul acesta ne-am propus să clarificăm funcţionalitatea celei de-a doua camere din şirul de trei încăperi interceptat în S1. Am avut în vedere şi stabilirea clară a limitei estice a clădirii termelor.
În Sp. C, a fost surprins colţul nord-estic a celei de-a doua încăperi din şirul de trei. Ea este închisă în partea de nord de un zid cu orientare vest-est. Traseul său a fost surprins şi în Sp. A şi Sp. B. Un zid cu orientare nord-sud, apărut tot în Sp. C, închide în partea de est încăpere.
Pe latura nordică a încăperii se observă decupajul unei intrări cu deschiderea de 1,15 m. Între uşorii uşii a apărut amprenta unei bârne de lemn late de 12 cm, probabil pragul uşii. Faţă de colţul nord-estic al încăperii, deschiderea uşii se află la 2,65 m. Ea nu este dispusă, deci, la jumătatea peretelui încăperii, ci în partea de est a acestuia.
La vest de intrare (la 30 cm), lipită de zidul nordic apare o structură realizată din cărămizi de formă pătrată – pedales, de tipul celor utilizate la pilele de hypocaust, cu dimensiuni: 0,28×0,28×0,06 m. Cărămizile sunt prinse între ele cu mortar, iar tencuiala de pe peretele nordic al încăperii acoperă şi această structură pe feţele ei laterale (în partea superioară parte din cărămizi sunt alunecate). Ea are o lăţime de 0,70 m. Cea mai mare parte a ei intră sub martorul dintre Sp. B şi Sp. C. Judecând după forma şi lăţime structurii, o interpretăm ca reprezentând o banchetă aflat în interiorul încăperii. O structură similară a apărut şi în Sp. E, dar realizată din lespezi de piatră (153).
Pereţii încăperii erau acoperiţi cu tencuială de culoare albă. Ea s-a conservat mai bine pe latura nordică. Porţiuni au apărut şi în campaniile precedente în colţul nord-vestic al încăperii şi pe latura sudică. Grosimea tencuielii este de 5 cm. Podeaua încăperii era acoperită de asemenea cu un strat de tencuială albă. Pe latura estică, unde zidul a fost mai slab conservat, la distanţa de 0,35 m nivelul podelei coboară cu 0,25 – 30 cm. Între zid şi zona adâncită o structură compusă din lespezi de piatră formează un fel de treaptă. Diferenţa de 25-30 cm o se menţine şi în zona intrării de pe latura nordică, unde marginea podele apare la 1,05 m, iar pragul la adâncimea de 0,77 m. Din păcate timpul nu ne-a permis să observăm şi substrucţia peste care a fost aşezat acest strat de tencuială şi care este rostul acelui canal interceptat în campania precedentă, despre care am amintit mai sus.
Zidul orientat nord-sud, închide la est atât încăperea cu tencuială albă, cât şi o alta dispusă la nord de ea. Cele două camere sunt despărţite de zidul orientat vest-est. Suprafaţa celor două încăperi este acoperită de un strat gros de arsură, circa 30 cm. El a fost secţionat în porţiunea care acoperea colţul nord-estic al încăperii cu pereţii acoperiţi cu tencuială albă. S-a observat cu această ocazie că stratul are o consistenţă lutoasă cu pigmenţi de culoare roşie şi mult lemn ars, chiar resturile unor bârne, poate din acoperişul construcţiei. De remarcat că la contactul dintre strat şi podeaua încăperii, se observă porţiuni de lut ars până la roşu
Prezenţa acestui strat de arsură şi în încăperea de la nord ne face să credem că el ar putea reprezenta nivelul de distrugere al clădirii termelor de la Voineşti. Absenţa sa dincolo de zidul orientat nord-sud se poate datora atât structurii podelei încăperii de la est de acesta, cât şi intervenţiilor ulterioare, din perioadele medievale şi modernă (aici a fost identificată o groapă medievală, se observă în partea de sud şanţurile săpăturile efectuate de profesorul Marin Bădescu).
Cât priveşte limita estică a termelor, în această porţiunea, am precizat că şirul de trei încăperi se închidea la est cu absidă. Ea este dispusă la colţul sud-estic al celei de-a doua încăperii din şir. Lăţimea absidei este egală cu circa două treimi din suprafaţa peretelui estic al încăperii, deci spaţiu nu permite intercalare unei a doua abside.
Pentru a clarifica situaţia a fost deschisă Sp. D. Săpătura aici s-a desfăşurat cu foarte multă dificultate ca urmare a prezenţei şanţului conductei magistrale de apă a oraşului Câmpulung, şanţ săpat în V şi umplut cu pietriş. El are orientare NV-SE, ocupând aproape tot colţul nord-estic al suprafeţei.
În partea de nord a Sp. D a apărut un zid orientat vest-est. Zidul închide în partea de nord o încăpere cu hypocaust. Peretele ei estic, precum o parte din zidul amintit au fost distruse în 1986 de şanţul săpat pentru implantarea conductei magistrale de alimentare cu apă a oraşului Câmpulung. Încăperea este dispusă la nord camera absidată şi la est de camera cu pereţii tencuiţi în alb.
În interiorul încăperii cu hypocaust, după degajarea nivelului de dărâmătură s-au conturat nouă şiruri de pilae orientate vest-est. Pornind dinspre nord, la 10 cm faţă de zidul camerei, o cărămidă de formă pătrată marchează un prim şir de pile. Urmează la circa 30 cm două şiruri de pile, unul lipit de celălalt, apoi între celelalte şiruri se păstrează distanţa de circa 30 cm. Aceeaşi distanţă o avem între pile şi pe şiruri (inclusiv pe şirurile lipite). Pilele sunt realizate, cele mai multe din cărămizi cu dimensiuni 0,28×0,28 × 0,08 cm, dar ca bază au fost folosite şi lespezi din piatră, una până la două. În şiruri lipite au fost folosite tegulae şi cărămizi sparte în două. Dintr-o pila s-au păstrat una până la 3 cărămizi, iar în cazul tegulelor una până la şapte. Înălţimea maximă a pilelor măsoară 40 cm. Atât cărămizile de formă pătrată cât şi tegulele ce compun o pila sunt prinse între ele cu mortar. Pilae-le sunt aşezate aici direct pe solul viu, lutos şi ferm şi nu pe un strat de pietriş cum s-a observat în cazul încăperii cu hypocaust din partea de vest a şirului de trei încăperi. Din stratul de dărâmătură au fost recuperate şi câteva fragmente de tegulae mammatae, de acelaşi tip cu cele găsite în camera cu hypocaust de pe latura vestică a clădrii termelor. Au apărut, tot în stratul de dărâmătură, fragmente din podeau de opus signinum a camerei.
În concluzie, pe latura estică a clădirii termelor a funcţionat o a doua încăpere cu hypocaust. Rămâne ca în campaniile viitoare după demontarea martorului dinte S1 şi Sp. C – Sp. D, să observă alte detalii constructive eventual închiderea camerei în partea de est, pentru a putea preciza dimensiunile ei.
Pe lângă, materialele din epoca romană care se rezumă la tegulae, cărămizi olane şi câteva fragmente ceramice, în campania de anul acesta a apărut foarte multă ceramică de factură medievală.
Ceramica a rezultat dintr-o groapă medievală săpată la est de colţul nord-estic al încăperii cu pereţii tencuiţi în alb. În grund conturul ei nu a putut fi observat foarte clar, în schimb ea se distinge pe profilul vestic al Sp. D. Ceramica descoperită acoperă un repertoriu variat de forme: oale, ulcioare, farfurii, cele mai multe smălţuite. Piesele pot fi încadrate cronologic în secolele XVII-XVIII. Ceramică medievală a fost descoperită la Voineşti şi în campaniile precedente.
Pe lângă ceramica, în campania de anul acesta a fost găsit şi un vârf de săgeată de factură medievală. El a apărut în partea de sud a Sp. C, la vest de groapa amintită, la adâncimea de 0,60 m (aici ca urmare a depunerii pământului în campania 2013, cota a crescut). Piesa prezintă lama de formă romboidală şi tubul conic, uşor torsadat.
Rezumat:
Cercetările arheologice de la Voineşti (comuna Lereşti, judeţul Argeş) efectuate în 2016 au fost concentrate pe latura estică a clădirii termelor. În această zonă au fost cercetate parţial o cameră absidată, şi o alta dispusă la vest de ea. La aceasta din urmă în campania din anul 2016 s-a observat că atât podeaua, cât şi pereţii erau acoperiţi cu un strat de tencuială. De asemene, în interiorul ei a fost relevată o structură realizată din cărămizi, probabil o banchetă. S-a mai constatat că peste podea se aşează un strat de arsură. El a fost observat şi în spaţiul de la nord de încăperea tencuită. La nord de absidă şi est de camera cu pereţii tencuiţi în alb, a fost cercetată o a doua încăpere cu hypocaust, o alta fiind identificată pe latura vestică a clădirii termelor. Pe lângă materialele de factură romană, relativ puţine, a apărut o cantitate importantă de ceramică medievală (secole XVII-XVIII) şi un vârf de săgeată cu lama romboidală şi tub de înmănuşare, tot medieval.
Note:
1.
152. Vezi: Cronica cercetărilor arheologice din Românie 2015 (campania 2014), volum editat de Institutul Naţional al Patrimoniului, mai 2015, p. 253-254.
153. Florian Matei Popescu, Constantin C. Petolescu, Ion Dumitrescu, Voineşti, comuna Lereşti, Jud. Argeş – termele militare, în Cronica cercetărilor arheologice 2016 (campania 2015), a L-a Sesiunea Naţională de Rapoarte Arheologice – Târgu-Jiu, 26-28 mai 2016, volume de Institutul Naţional al Patrimoniului, 2016, p. 110.