Voineşti | Comuna: Lereşti | Judeţ: Argeş | Punct: Măilătoaia - Malul lui Cocoş | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Civil;
Tipuri de sit:
Locuire; Amenajare/construcţie; Terme;
Cod RAN:
| 16935.01 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Lereşti
Localitate:
Voineşti
Punct:
Măilătoaia - Malul lui Cocoş
Localizare:
| 16935.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei-Popescu | Florian | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu | Constantin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
Perioada de desfăşurare a campaniei: 15.09.2015– 06.10.2015
Situl se află pe platoul de la est de satul Voineşti, pe malul stâng al râului Târgului, la doar 500 m nord de ieşirea dinspre Braşov din oraşul Câmpulung Muscel. Termele se află la 50-60 m nord de la strada Calea Roman).
Săpăturile arheologice efectuate la Voineşti, în 2015, au fost concentrate în jumătatea de nord a clădirii termelor. Dacă în porţiunea de sud a edificiului am preferat să practicăm secţiuni longitudinale (scopul lor a fost acela de a identificare monumentul în teren), în porţiunea de nord, având ca punct de plecare limitele de vest şi est ale edificiului reperate în secţiunea 1, am proiectat un număr de opt suprafeţe. Am urmărit prin aceasta alcătuirea unui plan coerent de săpătură care să ne ajute în campaniile următoare să dezvelim integral complexul termelor. Nu au fost abandonate total nici secţiunile deschise în campaniile precedente, unde aspectele legate de funcţionalitatea şi planimetria unor încăperi nu erau deplin clarificate.
Reamintim că în anii 2013 şi 2014, prin intermediul a patru secţiuni orientate est-vest şi numerotate, pornind de la nord spre sud, în ordinea în care au fost trasate: S1, S2, S3, S4, S1 a fost cea mai lungă, măsurând 27 m. Între secţiuni au fost lăsaţi martori de 2 m, dimensiune egală cu lăţimea secţiunilor. Prin intermediul lor au fost interceptate laturile de est, sud şi vest a clădirii termelor. S-a reuşit astfel, dezvelirea a unei mare părţi din complexul de încăperi din porţiunea de sud a clădirii, complex format din cinci încăperi(105).
Pe latura sudică, s-a cercetat o încăpere de mari dimensiuni (7,20 × 5,80 m), identificată, după structurile observate – pilae, părţi din podea, piloni de susţinere a podelei, precum şi un canal de evacuare a apei − cu un bazin de apă caldă (posibil caldarium). La est de acest bazin, un zid orientat nord-sud pare a închide o a doua încăpere. Totuşi, o serie de elemente, asupra cărora vom reveni mai jos, făceau dificilă înţelegerea funcţionalităţii ei.
La nord de bazin şi camera de la est de acesta, în secţiunea 1, a fost identificat un al doilea şir, compartimentat în trei încăperi. El depăşeşte în lăţime, atât către vest, cât şi către est, bazinul de apă caldă şi „camera” de la est de el: în partea de vest, cu 3,60 m, iar către est, cu 5,20 m.
Camera din partea de vest a şirului al doilea de încăperi era încălzită, prezentând elementele caracteristice unui hypocaust: pilae; tegulae mammatae fragmentare; cuie (crampoane) care serveau la fixarea lor pe perete; două bolţi din cărămidă practicate în peretele sudic, menite să faciliteze circulaţia aerului cald. Vom denumi, în continuare, pentru a face mai uşoară descrierea şi înţelegerea situaţiei arheologice generale, acest spaţiu „camera cu hypocaust”.
La est de „camera cu hypocaust” urmează o a doua încăpere, unde situaţia arheologică nu a fost pe deplin clarificată în campaniile precedente. Şirul se încheie, în partea de est cu o cameră absidă, funcţional identificat tot cu un bazin.
Pornind de la situaţia prezentată, în campania 2014 s-a început demontarea martorului dintre S1 şi S2 – zona carourilor 7-12 (carourile măsoară 2 x 2 m), iar anul acesta am decis să extindem către nord şi secţiunea 3, carourile 7-11, fără a o uni cu S2, ci păstrând între ele un martor lat de 0,50 m. Obiectivul a fost încercarea de a determina funcţionalitatea încăperii de la est de bazinul de apă caldă (posibil caldarium).
Un element, care făcea dificilă înţelegerea rostului încăperii, îl reprezenta o „platformă”, interceptată între zidul estic al bazinului de apă caldă şi zidul orientat nord-sud, care mărginea la est încăperea. Ceea ce intriga era faptul că platformă suprapunea acest din urmă zid.
Secţionarea platformei ne-a arătat că structura ei se compunea din mortar amestecat cu fragmente de ţigle, cărămizi şi pietre de dimensiuni medii, consistenţa compoziţie sale fiind similară unei podele. Cu această ocazie s-a putut preciza şi grosimea ei de aproximativ 0,10-0,12 m.
O primă constatare a fost aceea că zidul bazinului, dar şi cel care mărginea în partea de sud şirul de trei încăperi identificat în S1 (el marchează totodată latura de nord a spaţiului de la est de bazin), au apărut imediat sub stratul vegetal. Zidul orientat nord-sud, care delimitează în partea de est spaţiul, se afla la o adâncimea mai mare faţă de celelalte două, fiind interceptat la circa 0,90 m de la nivelul actual de călcare. El pare a fi fost demantelat până aproape de nivelul fundaţiei. Structura fundaţiei era destul de solidă, fiind alcătuită din pietre (de carieră, şisturi) legate cu mortar. Ea are o lăţime de 0,75-0,80 m şi îngropată până la 0,90 m.
O a doua constatare a fost făcută după demontarea martorului dintre S1 şi S2, carourilor 6-12, în 2014 şi 2015. Cu această ocazie, s-a observat că zidul orientat vest-est, care marchează latura sudică a şirul de trei încăperi şi închide în partea de nord mica încăpere (spaţiul) de la est de bazinul de apă caldă, este străpuns de un canal. El taie şi colţul nordic al zidului care marchează latura estică a micii încăperi, în punctul de îmbinare cu zidul orientat vest-est (fig.1).
Canalul avea pereţii laterali realizaţi din cărămizi dispuse pe cant, iar în deschidere măsură 0,40 m. El porneşte din cea de-a doua încăperea din şirul de trei (cea de la est de „camera cu hypocaust”) şi traversează oblic peretele sudic al acestei încăperi. Deocamdată, nu putem preciza funcţionalitatea sa.
Alte precizări cu privire la rostul încăperii de la est de bazinul de apă caldă au fost aduse în urma extinderii către nord a secţiunii S3 (carourile 7-9). A rezultat, astfel, o suprafaţa de 5 x 3,50 m. Aici, la adâncimea de 0,50 m a fost pus în evidenţă un nivel de dărâmătură compus din pietre de mari dimensiuni. Nivelul era destul de consistent şi compact mai ales în partea mediană a suprafeţei, unde forţa imprimată zidurilor, în timpul prăbuşirii, au dus la formarea unei gropi (fig. 2).
După îndepărtarea acestui nivel, a fost descoperit zidul care închide în partea de sud încăperea de la est de bazin (caldarium).
Zidul are o lungime de 4,10 m şi este demantelat până aproape de nivelul fundaţiei doar în porţiunea sa estică, porţiune acoperită de platforma de mortar. Către vest, până în punctul unde zidul se leagă cu peretele estic al bazinului, cota zidului creşte treptat, însă nu o atinge pe cea a zidului bazinului, fiind cu 0,50 m mai jos faţă de a acesta. Deci, platforma acoperea atât zidul estic, cât şi cea mai mare parte a zidului sudic al încăperii.
Tot în suprafaţa rezultată prin extinderea lui S3, lipit de zidul bazinului, la sud de mica încăpere, am avut surpriza să găsim un praefurnium.
Timpul avut la dispoziţie nu ne-a permis cercetarea sa integrală. Totuşi, chiar şi în stadiul actual putem aduce câteva precizări de ordin tehnic. În primul rând, pentru amenajarea sa a fost săpată, din vechime, în prundişul aluvionar (steril arheologic) o suprafaţă de 1,20 x 2,10. Deocamdată nu cunoaştem până la ce adâncime a fost săpată suprafaţa, detaliu pe care îl vom urmări în campaniile viitoare.
Partea superioară a praefurnium-lui este marcată de un şir de cărămizi cu dimensiuni similare celor folosite la pilae. Şirul era dispus paralel cu zidul estic al bazinului de apă caldă, de care era lipit (distanţa dintre cărămizi şi zid în partea de sud este de 0,20 m). El are o lungime de 1,50 m, iar cărămizile erau aşezate pe două rânduri. Sub ele se observă bolta praefurnium-ului. Câteva pietre căzute peste cărămizi au fost antrenate probabil din zid în momentul prăbuşirii bolţii praefurnium-lui. Mai precizăm că peretele nordic al praefunium-ului se sprijină de zidul micii încăperi de la est de bazin. Dispunerea şirului de cărămizi arată că praefurnuim-ul alimenta instalaţia de încălzire a apei bazinului (fig. 3).
Cât priveşte mica încăpere, cu dimensiuni la interior de 3,25 x 3,00 m, de la est de caldarium, ea pare a fi rezultatul unei schimbări de plan, în urma căruia zidurile de est şi de sud ale ei au fost demantelate până la nivelul de călcare antic, doar cel sudic, în porţiunea dintre vest, fiind menţinut la o cotă mai ridicată pentru a sprijini de el praefurnium-ul. După demantelarea zidurilor s-a amenajat platforma realizată din mortar amestecat cu cărămizi, tegulae şi pietre, platformă care a acoperit zidurile de est şi respectiv de sud ale micii încăperi (fig. 4). Avansăm această interpretare cu titlu de ipoteză, urmând ca în campanile viitoare să o verificăm.
După cum am subliniat de la început, cea mai mare parte a eforturilor lucrătorilor au fost concentrate la nord de S1, unde au fost proiectate opt suprafeţe de 6 x 6 m.
Primele patru, A, B, C, D, au fost deschise paralel cu S1, la nord de ea. Între cele patru unităţi şi secţiune s-a lăsat un martor lat de 1 m, iar notarea s-a făcut pornind de la vest la est. Celelalte patru suprafeţe – E, F, G, H, au fost proiectate în continuarea primelor, după cum urmează: în continuarea lui Sp. A, către nord, Sp. E; în continuarea lui Sp. B şi la est de Sp. E, Sp. F; în continuarea lui Sp. C şi la est de Sp. F, Sp. G; în continuarea lui Sp. D şi la est de Sp. G, Sp. H. Între suprafeţe au fost lăsaţi martori de 1 m. De la limita nordică a S1, suprafeţele se desfăşoară pe o lungime de 14 m, iar de la vest la est, pe 27 m (dimensiunea corespunde cu lungimea lui S1).
Săpăturile s-au concentrat doar în patru suprafeţe: Sp. A, Sp. B, Sp. E şi Sp. F. Ele sunt grupate în colţul de nord-vest al termelor.
În prima fază, a fost îndepărtată vegetaţia compusă din arbuşti şi chiar arbori. Ea acoperea cea mai mare partea a celor patru suprafeţe. După îndepărtarea vegetaţiei, în colţul nord-vestic al Sp. E a apărut colţul unei încăperi. Tot aici era prezentă şi rădăcina unui cireş diametrul de 0,50 m.
În Sp. A şi Sp. B, a fost surprins un zid longitudinal, dispus paralel cu zidul care mărgineşte în partea de sud şirul de trei încăperi interceptat în S1. Au fost, de asemenea, puse în evidenţă două din zidurile transversale care compartimentează primele două încăperii din acelaşi şir, ziduri surprinse şi pe traiectul lui S1.
Primul zid transversal, apărut în Sp. A, reprezintă latura vestică „camerei cu hypocaust”. El face colţ cu zidul care mărgineşte în partea de sud şirul de trei încăperi; colţ marcat, după cum am arătat în campaniile precedente, de un contrafort. Imediat sub stratul vegetal, în Sp. B, a apărut al doilea zid transversal. El desparte „camera cu hipocaust” de cea de la est de ea (fig. 5).
Identificarea zidurilor transversale, care închid spre est şi spre vest „camera cu hypocaust”, ne-au permis să precizăm dimensiunile ei. Ea măsoară la exterior, 7,80 x 7,30 m şi la interior, 6,20 x 5,60 m.
Elemente de la sistemul de încălzire al încăperii au apărut şi în Sp. A. Este vorba de câteva fragmente de tegulae mammatae provenite din stratul de dărâmătură, nivel pe care săpătura s-a oprit.
Pe lângă acestea, pe latura nordică a încăperii, la o depărtare de 0,50 m faţă de colţul nord-vestic, a fost observată o intrare cu o lăţime de 1,05 m. Pe latura vestică, la o depărtare de 2,55 m faţă de latura nordică apare o altă întrerupere. Deschiderea ei este de aproximativ 1 m. Rostul ei nu îl putem încă preciza.
Au fost observate totodată şi unele detalii cu privire la amenajare camerei de la est de „camera cu hypocaust”. Pereţii acesteia erau acoperiţi cu un strat de tencuială de culoare albă. Stratul este foarte bine conservat în colţul nord-vestic, şi pe tot peretele sudic al camerei. Tot pe peretele sudic al aceleaşi încăperi a fost surprins canalul despre care am amintit mai sus.
La nord de zidul longitudinal surprins în Sp. A şi Sp. B se dezvoltă un alt complex de încăperi. Limita sa nordică este marcată de trei ziduri, pe care le vom descrie mai jos. În partea de vest, limita complexului de încăperi nu a putut fi stabilită, atât zidul longitudinal din Sp. A, cât şi zidul orientat vest-est din Sp. E (notat Z , vezi infra) se continuau în profilele vestice ale celor două suprafeţe. Prin urmare, latura vestică a şirului de trei încăperi este mai retrasă spre est faţă a camerelor ce se dezvoltă la nord de el.
Revenind la zidurile care marchează limita nordică a complexului de încăperi, pentru înţelegerea situaţiei arheologice le vom nota astfel: Za , Zb şi Zc (notarea este provizorie). Ele sunt dispuse astfel: din profilul vestic al sp. E iese Za - orientat vest-est, iar la 1,82 faţă de profil face colţ cu Zb , a cărei orientare este nord-sud. La rândul său Z face colţ cu Z , al cărui traiect este orientat vest-est.
Limita sa exterioară atinge profilul nordic al Sp. E. Toate trei zidurile
se ţes între ele.
Între Z şi Z s-a conservat foarte bine un rest de podea cu o suprafaţă de 0,50 x 0,50 m. Materialele folosite pentru realizarea sa
sunt similare celor folosite la bazinul de apă caldă de pe latura sudică. Un strat consistent compus din pietre de dimensiuni medii, fragmente de cărămizi şi tegule amestecate cu mortar. Făţuiala (opus signinum) este compusă din materiale mai fine (cărămidă pisată şi mortar), având o culoare uşor roşiatică, grosimea sa măsoară de 5 cm.
Zc prezintă o întrerupere, la 1,80 faţă de Zb . Întreruperea s-a datorat prăbuşirii unei bolţi din cărămidă. Cărămizi din baza arcului bolţii păstrându-se încă în zid. Adâncirea săpăturii în porţiunea din faţa bolţii ne arătat podeaua era susţinută pe pilae.
În continuare lui Za a fost identificat un alt zid orientat vest-est, Zd , tencuit pe ambele feţe cu un strat de opus signinum. El nu nu prezintă fundaţie, el fiind fixat în podeaua de opus Zd. Spaţiul cuprins între el şi Zc
este foarte îngust, respectiv 1,15 m.
Toate structurile puse în evidenţă, precum şi un capăt de conductă de lut fixat în zid cu aspect de pară, ce prezintă mai multe perforaţii, dovedesc că încăperea cercetată reprezenta un bazin cu apă caldă.
Un alt zid, orientat relativ nord-sud a fost surprins în Sp. B şi Sp. E. El a putut fi urmărit până la limita nordică a Sp. E, pe o distanţă de 10 m, fiind dispus perpendicular pe zidul longitudinal care închide în partea de nord şirul de trei încăperi.
Deşi informaţiile oferite de săpătură de anul acesta cu privire la planimetria complexului de încăperi din partea de nord a termelor de la Voineşti nu sunt atât de elocvente, totuşi ele dau posibilitatea formulării unor opinii cu privire la dimensiunile termelor, aspect deosebit de important.
Se constată astfel că termele de la Voineşti se întind pe o suprafaţă relativ mare, de aproximativ 25 x 22 m.
Rezumat:
Săpăturile arheologice efectuate la Voineşti, în 2015, au fost concentrate în jumătatea de nord a clădirii termelor. Nu au fost abandonate total nici secţiunile deschise în campaniile precedente, unde unele aspecte legate de funcţionalitatea şi planimetria unor încăperi nu erau deplin clarificate. Reamintim că în anii 2013 şi 2014, prin intermediul a patru secţiuni (S1, S2, S3, S4; numerotarea s-a făcut de la nord la sud) orientate est-vest, au fost identificate trei dintre laturile clădirii termelor - cea de vest, sud şi est. S-a reuşit, astfel, dezvelirea în proporţie de 60% a complexului de încăperi din porţiunea de sud a clădirii; complex format din cinci încăperi. Pe latura sudică, s-a cercetat o încăpere de mari dimensiuni (7,20 x 5,80 m) identificată cu un bazin de apă caldă (posibil caldarium). La est de acest bazin, un zid orientat nord-sud pare a închide o a doua încăpere. La nord de bazin şi camera de la est de acesta, în secţiunea 1, a fost identificat un al doilea şir de încăperi. Pornind dinspre vest au fost identificate: o cameră cu hypocaust, la est de aceasta, o altă încăpere, a cărei funcţionalitate este încă neclară. Şirul se închide cu o încăpere absidată. Cercetările efectuate în campania 2015 au adus date cu privire la înţelegerea funcţionalităţii camerei mici de la est bazinul de apă caldă (dispusă pe latura sudică). O serie de elemente scoase în evidenţă de săpături: adâncimile diferite la care au fost surprinse zidurile care închid încăperea, o platformă ce suprapune zidul estic al încăperii şi parţial pe cel sudic ne face să presupunem, cu titlul de ipoteză, că spaţiul de la est de bazin este rezultatul unei schimbări de plan. La sud de acest încăpere, lipit de peretele său a fost identificat un praefurnium. El alimenta instalaţia de încălzire a bazinului. În sfârşit, tot în campania 2015, la nord de S1, au fost proiectate opt suprafeţe notate cu litere de la A până la H. Cercetarea a fost începută doar în patru dintre suprafeţe (A, B, E şi F). Prin intermediul suprafeţelor A şi B a fost interceptat zidul care închide în partea de nord şirul de trei încăperi. S-au putut astfel preciza dimensiunile încăperii cu hypocaust - 7,80 x 7,30 m. La nord de şirul compus de trei încăperi se dezvoltă un alt complex de camere. Pe latura nordică au fost identificate structurile unui alt bazin de apă caldă. De asemenea, cercetările de anul acesta au permis aproximarea dimensiunile termelor. Ele măsoară aproximativ 25 × 22 m
Note:
1.
105 Cronica Cercetărilor Arheologice din Românie 2015 (campania 2014), volum editat de Institutul Naţional al Patrimoniului, mai 2015, p. 253-254.