Vlădeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popina Blagodeasca | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 94802.01 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Vlădeni
Localitate:
Vlădeni
Punct:
Popina Blagodeasca
Localizare:
| 94802.01 |
Lista Ilustrațiilor - 21
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Corbu | Emilia | responsabil | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Lucrările s-au desfăşurat pe grindul sudic, în sectorul B, unde au fost deschise 12 casete de 4 x 4 m, pentru a afla limita aşezării spre S şi V şi a încheia cercetarea bordeiului 4.
Au fost descoperite zece complexe şi s-au făcut importante observaţii stratigrafice. Astfel că pe o suprafaţă de 64 m2 se aflau şapte complexe din care unul getic şi restul de 6 aparţinând culturii Dridu (un bordei, trei gropi de bucate, o locuinţă de suprafaţă, un cuptor menajer).
Complexe medieval–timpurii (cultura Dridu)
Bordeiul nr. 4 (complex 39)- Cas. B7- B8
Avea plan patrulater de 4,4 x 3,8 m, cu colţurile rotunjite, orientat NV-SE. Podeaua se afla la –1 m din lut bătătorit, denivelată. În colţul de NV şi pe o parte a laturii se afla cotlonit un cuptor. Vatra era rotundă, cu diametrul de 1,2 m, amenajată pe un pat de cioburi (din pastă caolinoidă) şi cu grosimea de 5 cm. În colţul de SE se afla o treaptă de lut, care marca probabil intrarea. În groapa bordeiului, care avea pereţii înclinaţi, se afla foarte multă paiantă arsă, din care unele bucăţi arse până la vitrificare. Acestea coroborate cu straturile de cenuşă şi arsură aflate pe podea ne-au dus la concluzia că bordeiul a fost distrus în incendiu.
În interiorul bordeiului la nivelul podelei se aflau două gropi de bucate (numerotate în continuarea celor din aşezare), din care doar una a aparţinut bordeiului. Groapa de bucate nr. 10 (cpl. 47) a fost săpată în bordei în colţul de NE, de la nivelul podelei la –0,97 m. Avea gura ovală cu o şănţuire laterală şi diametrul de 1,2 x 1 m. Corpul era aproape bitronconic ca un butoi cu diametrul maxim de 1,35 m. Adâncimea gropii era de -1,3 m. Avea pete mari de arsură pe fund şi pereţi. Umplutura brună, afânată, aproape compactă, cu resturi ceramice, arată că în momentul părăsirii groapa era plină. Volumul gropii era de 1,37 m3.
Materialul arheologic provenit din bordei constă din paiantă arsă, uneori până la vitrificare, oase de animale, fragmente ceramice. Acestea din urmă se împart în cinci categorii: ceramică nisipoasă, ceramică cenuşie, ceramică din pastă caolinoidă, ceramică lucrată cu mâna, amfore.
Cioburile din pastă nisipoasă constituie cam jumătate din cantitatea de material ceramic (aprox. 210 fragmente). În funcţie de calitatea pastei se remarcă trei variante: prima din pastă de bună calitate, bine omogenizată, cu nisip fin şi mică, ardere bună reducătoare şi aproape uniformă; a doua din pastă cu nisip şi microprundiş de granulaţie medie şi mică, bine omogenizată cu angobă cărămizie; a treia din pastă cu nisip şi microprundiş de granulaţie medie, rugoasă la pipăit, bine omogenizată, cu angobă cărămizie, ardere neuniformă cu pete. Predomină decorul striat la rândul lui cu mai multe variante: cu striuri late, adânci, ca nişte caneluri aplicate pe o pastă rugoasă şi slab arsă; striuri înguste, fine; striuri slab imprimate; registre de câte cinci striuri orizontale. Alte variante de decor prezente destul de sporadic sunt: valuri formând ochiuri între ele; registre de valuri alternate cu striuri; fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale.
Ceramica cenuşie (cca. 50 fragmente) este relativ puţină în ansamblul descoperirilor şi neîntregibilă. O parte din cioburi au pastă de bună calitate, cimentoasă, bine arsă şi decorată cu incizii late orizontale sau cu linii lustruite în reţea. Tot din aceeaşi categorie de pastă mai există cioburi negre la exterior, lustruite pe toată suprafaţa. Altele au angobă galbenă-portocalie decorată cu linii lustruite în reţea. Sunt însă şi fragmente, care dovedesc o ardere slabă, exfoliate la exterior. Pe baza buzelor de vas păstrate se poate spune că provin de la trei categorii: oale cu buza verticală şi înaltă, ulcior şi strachină din pastă fină, cenuşie, lucrată la roata rapidă.
Ceramică din pastă caolinoidă a fost găsită în zona cuptorului şi vatra acestuia. Sunt din pastă albă sau roz cu decor striat sau din striuri alternate cu valuri. Arderea este bună şi pe unul din cioburi este scrijelit un "X".
Ceramica lucrată cu mâna. În raportul campaniei 20031 am arătat că în jurul şi pe vatra locuinţei de suprafaţă la -0,38 m au fost descoperite fragmente ceramice lucrate cu mâna, asupra cărora am fost reticentă şi am considerat că au fost purtate de plug. Însă am constatat că acestea apar şi la –0,6 -0,7 m şi în bordei până aproape de podea. Aceasta m-a convins că aceste fragmente ceramice, destul de multe dealtfel (din cele două complexe fiind cca.120) aparţin culturii Dridu. Cioburile sunt lucrate din pastă cu cioburi pisate şi uneori nisip, arsă slab cu nuanţe de brun-cărămiziu şi miezul negru în spărtură. Altele sunt galben-cărămizii şi brune. Provin de la vase cu buza verticală sau puţin lăţită din care una este decorată cu crestături scurte, oblice. Materialul este neîntregibil. Oricum, până în prezent ceramică lucrată cu mâna s-a descoperit în Muntenia la Băneasa-sat2 şi Dridu3. În Moldova şi Basarabia aceasta se află în cantitate mult mai mare şi este descrisă cu multe amănunte4. Fragmente ceramice din care multe neîntregibile din această categorie s-au descoperit şi în situri din Transilvania.5
Amforele sunt, după ceramica nisipoasă, cea mai importantă categorie ceramică din care s-au găsit peste o sută de fragmente. Se disting două categorii. Prima din pastă roşie-cărămizie, iar a doua din pastă cărămizie cu angobă alb-gălbuie (destul de puţine fragmente). Aparţin unor exemplare de amforă cu fund conic, umăr înălţat şi toarte ce pornesc imediat de sub buză şi unor ulcioare amforoidale cu angobă gălbuie, ardere slabă şi toarte mici rotunjite.
Alte descoperiri: nuclee de silex folosite drept cremene; două împungătoare de os şi un fragment de plăsea din os; cinci fusaiole din care doar una întreagă, din pastă cărămizie, aplatizată, celelalte sunt fragmetare, din pastă cenuşie, rotunjite; o lupă din fier aproape de cuptor, unde s-a mai găsit şi o grămăjoară compusă din 30 de melci.
Pe baza materialului ceramic bordeiul nr. 4 se încadrează cronologic în sec. VIII- IX.
Cuptorul nr. 5 (complex 42) – Cas B8 - Cas B9, c3-4
Acest cuptor menajer a fost amenajat după dezafectarea bordeiului nr. 4, paralel cu o latură a acestuia. Vatra era rotundă şi intersecta parţial bordeiul. Groapa de acces era orientată NE-SV, patrulateră, cu dimensiunile de 2,4 x 2,3 x 1,2 m şi adâncimea de –0,86 m şi intersectează puţin bordeiul nr. 4. Pe latura scurtă aflată spre NE a fost cotlonită vatra. Aceasta era puţin ovală cu diametrele de 1,2 x 1,1 m. Calota cuptorului era prăbuşită pe vatră şi s-a conturat la adâncimea de –0,65 m de la nivelul actual al solului ca o peliculă rotundă de pământ puternic ars. După îndepărtarea stratului de pământ ars s-a ajuns la nivelul vetrei care era puternic arsă. Iniţial fusese amenajată cu un strat de lipitură. Prin secţionarea vetrei a rezultat un profil în care se observa o reamenajare. Deci prima vatră a fost amenajată direct pe pământ galben şi avea o grosime de 2,7 cm. Peste această vatră se afla o depunere de 7 cm de arsură peste care era o a doua vatră care avea o grosime de doar 1,5 cm, îngroşată spre centrul vetrei. Prima vatră fusese amenajată cu doar 0,1 m mai sus de podeaua gropii de acces.
Acesta este al treilea cuptor de uz casnic de la Vlădeni- Popina Blagodeasca care intersectează un bordei Dridu. La rândul lui a fost intersectat, la nivelul gropii de acces de complexul de suprafaţă cu vatră. Din acest motiv, probabil, cantitatea de descoperiri este destul de redusă şi constă în fragmente de paiantă, pietre, cioburi, patru fragmente de nucleu de silex folosite probabil drept cremene.
Ceramica nisipoasă este aproape la paritate dacă nu chiar mai puţină decât fragmentele de amforă sau de ulcior amforoidal. Cioburile (cca. 40) din pastă nisipoasă conţin nisip de granulaţie mică şi medie şi sunt decorate cu fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale, striuri orizontale, registre de câte trei valuri, registre de valuri formând ochiuri între ele, registre de valuri alternate cu striuri. Singura buză de vas, care se păstrează este din pastă cu nisip fin şi calcar. Este puternic răsfrântă şi are umărul proeminent. Din categoria ceramicii cenuşii sunt doar 9 cioburi mici şi răzleţe, din care câteva au decor lustruit în reţea. Altele provin de la castroane din pastă fină, cenuşie, cu fund inelar lucrate la roata rapidă, cu analogii la Păcuiul lui Soare.
Ceramica din pastă caolinoidă este aproape inexistentă, cele două cioburi provenite din straturile superioare, au fost mai degrabă purtate. Cioburile de amforă provin de la exemplare cu fund conic, cu coaste la interior din pastă cărămizie cu angobă alburie la exterior. Pasta conţine nisip fin şi ocru. Mai sunt şi toarte de amforă din pastă cărămizie cu mică.
Au mai fost găsite şi câteva fragmente lucrate cu mâna din pastă aspră, rugoasă la pipăit cu cioburi pisate sau fără, ardere incompletă, nuanţe brun-gălbui şi miez negru. Alte descoperiri ar fi un împungător din os, un împungător din os de tip igliţă, frecător din piatră folosit pentru măcinat. Presupunem o încadrare cronologică în a doua jumătate a secolului X.
Groapa de bucate nr. 8 (complex 41) - Cas B7-B10
Este cea mai mare groapă de bucate descoperită până în prezent pe Popina Blagodeasca. Impresionează atât prin dimensiuni cât şi prin faptul că a fost conservată cu un capac de pământ galben de dimensiunile unei movile de 2 x 1,2 m. Groapa avea formă tronconică, cu gura mai îngustă decât fundul. Gura era ca o pâlnie al cărui diametru se îngusta de la 1,96 la 1,5 m. Diametrul maxim al gropii era de 2,2 m fiind aproape rotundă. Adâncimea gropii de la nivelul actual era de 2,7 m şi de la nivelul de săpare de 2,2 m. Fundul avea diametrul de 2,1 m deoarece pereţii se rotunjeau. Volumul gropii este de 6,81 m3. Pe pereţi şi pe fund se vedeau pete de arsură puternică. Pe fundul gropii, pe stratul de arsură şi amestecat cu acesta, se aflau câteva kilograme de mei carbonizat. Umplutura gropii era brună, cenuşoasă, afânată, cu pigmenţi albi, arsură şi chirpic. În partea superioară au apărut multe cioburi şi oase. Interesant este faptul că o parte din meiul carbonizat descoperit a început să se pulverizeze imediat ce a fost scos din mediul său şi s-a transformat într-o cenuşă brună, afânată, foarte asemănătoare cu umplutura gropii. Trebuie să remarcăm de asemenea că umplutura gropilor este asemănătoare la toate gropile acoperite cu pământ galben, prin urmare au conţinut acelaşi lucru. O altă observaţie importantă este aceea că s-au conservat foarte bine ceea ce înseamnă că în momentul abandonării lor acestea erau pline. Nu este exclus ca acestea să fi conţinut mei sau alte cereale, care s-au carbonizat în timp.
Materialul arheologic, destul de puţin, se împarte în două categorii. Prima provine din capacul uriaş de pământ galben, iar a doua din umplutura propriu-zisă a gropii. Având în vedere cantitatea de pământ galben considerăm că acesta a fost depus cu prilejul săpării cuptorului nr. 4 aflat la 3 m distanţă. Astfel acest material nu are nici o legătură cu perioada de funcţionare a gropii ci mai degrabă cu perioada când aceasta era abandonată şi pământul începuse să se surpe. În pământul galben s-au găsit fragmente de paiantă arse, cu urme de făţuială, oase fragmentate de animale, pietre. Materialul ceramic constă în cioburi din pastă nisipoasă, 2-3 fragmente mici din pastă cenuşie lustruită cu aspect cimentos, un fragment de amforă şi cioburi lucrate cu mâna. Cioburile din pastă nisipoasă, din care unul este din pastă caolinoidă roz, se remarcă prin calitatea bună a pastei, a decorului striat îngrijit din striuri orizontale şi registre striate oblic. Acest material provine probabil din bordeiul Dridu intersectat cu ocazia săpării cuptorului.
Din interiorul gropii materialul este puţin, având în vedere capacitatea acesteia. Constă din bulgări de paiantă arsă, uneori până la vitrificare, mai numeroase pe fundul gropii, fragmente de făţuială de 1 – 1,5 cm grosime, pietre, oase de animale, material ceramic. Acesta din urmă provine de la vase neîntregibile, lucrate din mai multe categorii de pastă. Cioburile din pastă nisipoasă sunt cele mai numeroase (35 exemplare) şi conţin în afară de nisip şi microprundişuri, sunt arse reducător, cu pete brune, roşcate. Aproape toate sunt decorate cu striuri late şi adânci, dar sunt şi câteva cu valuri pe striuri sau cu valuri formând ochiuri între ele. Cioburile din pastă caolinoidă, striată sunt foarte puţine, doar două exemplare. Din pastă cenuşie, lustruită, sunt doar oase exemplare, din care se distinge un fragment cu gâtul înalt şi buza tăiată drept. Sunt şi cinci cioburi lucrate cu mâna din pastă cărămizie cu angobă alburie, altele aveau aspect destul de grosier, din pastă cu cioburi pisate, miezul negru în spărtură şi angobă cărămizie, fără decor. În groapă se mai aflau şi cioburi de amforă (11 exemplare) din pastă cărămizie cu angobă alburie. Alte materiale: un împungător din os, o toartă de amforă ştampilată, fragmente de gresie, un fragment dintr-un disc de lut şi o mărgea din bronz decorată cu granule mici.
Inventarul ceramic al gropii şi contextul stratigrafic datează complexul în a doua jumătate a sec. VIII - începutul sec. IX.
Groapa nr. 9 (complex 48) avea gura la nivelul podelei la –0,93 m delimitată cu o margine de pământ galben. Avea gura foarte largă cu diametrul de 1,7 m. Diametrul fundului era de 1,86 m. Adâncimea de la nivelul podelei era de -1,2 m. Volumul gropii, atât cât se mai păstrează era de 3,03 m3. Se afla la trei metri de groapa nr. 8. Avea o umplutură cenuşoasă, neagră, compactă. Fundul avea pete de arsură. Noi credem că această groapă a fost intersectată de cei care au săpat bordeiul şi refolosită. Drept argument aducem dimensiunile impresionante ale acesteia, care ocupau o bună parte din podea cât şi faptul că după caracteristicile constructive aceasta face pereche cu groapa nr. 8 aflată în exteriorul bordeiului şi intersectată de acesta. Ori am văzut că pe Popina Blagodeasca gropile mari de bucate sunt grupate câte două.
În umplutura gropii se aflau fragmente de paiantă arsă şi de făţuială, oase de animale, fragmente ceramice din pastă de diferite categorii. Cele mai multe erau cioburile din pastă nisipoasă de bună calitate cu nisip fin şi uneori mică, arse reducător spre negru cu pete cărămizii la exterior şi altele cu angobă cărămizie. Decorul constă din striuri uşoare, abia imprimate; registre striate de 3-6 linii; fascicule oblice pe striuri orizontale; valuri alternate cu striuri. Decorul coboară aproape până de fundul vasului.
Ceramica cenuşie este aproape absentă, fiind doar două cioburi din care unul avea angobă cărămizie, lustruită. Din pastă caolinoidă era doar un singur exemplar.
Mai există însă un tip ceramic dintr-o pastă destul de grosieră, dar fără nisip, lucrată la roată şi cu angobă cărămizie. Erau însă şi cioburi lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, din care unele aveau angobă alburie. Arderea era oxidantă cu pete brune. Cele 4-5 cioburi de amforă proveneau de la exemplare lucrate din pastă cărămizie cu mică. Tot materialul este neîntregibil.
Complexe geto-dace
Cuptor – Cas B18, c. 3-4 – (complex 40)
Cuptorul este compus din groapa de acces şi vatră. Groapa de acces este trapezoidală cu colţurile rotunjite. Avea dimensiunile de 2,5 x 1,75 x 2,2 x 1 m. Cobora o treaptă la -0,75 m şi podeaua se afla la –0,92 m. În groapă se afla o umplutură formată dintr-un pământ brun spre gri, relativ afânat, cu lentile galbene şi în care se aflau fragmente ceramice. Pe latura scurtă se afla vatra rotundă, care credem noi că a fost cotlonită în peretele gropii. Aceasta a apărut la –0,58 m de la suprafaţa actuală a solului ca o pată rotundă de pământ ars. Diametrul vetrei era de 1,35 m, era groasă de 2 cm, albiată, fiind mai groasă spre centru. Era amenajată pe un pat de cioburi de amforă. În mijlocul acestei vetre se afla un picior de pământ galben, ceea ce ne sugerează că acesta a separat la un moment dat o cameră de ardere şi prin urmare ar fi un cuptor de meşteşugar.
Materialul arheologic descoperit în acest complex constă în câteva oase de animale, paiantă, vălături de lut, fragmente ceramice. Ceramica lucrată cu mâna este predominantă. În funcţie de calitatea pastei se remarcă mai multe variante. O mare parte din ele provin de la borcane. Prima variantă o constituie ceramica din pastă grosieră, arsă oxidant cu miezul negru, fără angobă. Este decorată cu un şir de alveole puţin adâncite. O altă variantă o constituie pasta cu cioburi pisate, bine arsă, cu angobă, bine omogenizată. O a treia variantă o constituie cioburile de la vase de capacitate mare, tip sac, cu buza verticală, puţin lăţită, din pastă cărămizie cu cioburi pisate, bine arsă, cu angobă, puţin lustruită. Au mai fost găsite câteva cioburi de amforă din pastă roşie-cărămizie. Se remarcă buze de la două castroane din pastă fină, lucrate la roata rapidă, din care unul are culoarea neagră puţin lustruită, iar celălalt cărămizie. De sub vatră s-au scos cioburi de la trei amfore, din care două, parţial întregibile, din pastă roşie-cărămizie, cu gât înalt, din silex cu urme de lovituri adânci semn că au fost folosite drept cremene; două răzuitoare din piatră, fragment de arcere, un percutor din calcar folosit probabil pentru zdrobire. Propunem o încadrare cronologică în sec. IV-III a. Chr.
Şanţ nr. 2(complex 43) - Cas B8- B11
Acest şanţ face parte dintr-un complex mult mai mare. Este orientat NV-SE şi noi am intersectat doar o parte din el, pentru că nu i-am găsit capetele. Porţiunea cercetată are lungimea de 9,3 m, lăţimea de 0,8-0,85 m. Pereţii sunt puţin evazaţi. Fundul şanţului nu are aceeaşi adâncime pe toată suprafaţa, ci variază. În B8 adâncimea variază între -0,98 şi –1,21 m, iar în B11 între -1,1 şi -1,24 m fără a se delimita o înclinaţie. Pe fundul şanţului şi pe pereţi se observă gropi rotunde puţin adânci. Încă de la –0,56 m de la suprafaţa solului se conturau pete brune, afânate cu chirpic, ce păreau să indice un complex. Dar de abia la –0,65 m s-a observat exact configuraţia şanţului. Umplutura era brună spre negru, puţin afânată cu granule de paiantă arsă, bulgări, pietre, cioburi. Materialul ceramic, destul de puţin, indică un complex getic. În stratul de deasupra şanţului, în B8, am găsit paiantă, bucăţi arse până la vitrificare, oase, pietre, cioburi Dridu cu decor striat şi ceramică cenuşie amestecată cu cioburi getice. Materialul medieval-timpuriu provine din complexele Dridu aflate în aceeaşi casetă. Sub –0,65 m s-au descoperit fragmente de paiantă, care merg până în fundul şanţului, câteva pietre şi destul de puţine cioburi. Acestea din urmă provin, în majoritate, de la amfore din pastă roşie-cărămizie şi de la vase din pastă diferită calitativ, cu sau fără ingredienţi, arse oxidant, uneori cu angobă gălbuie sau decorate cu brâu alveolat. Cele câteva zeci de cioburi sunt aproape atipice şi avem doar o buză de vas din pastă de bună calitate, cu mică, arsă reducător. Tot acolo a mai apărut şi un fragment de lupă de fier.
Şanţ nr. 3 (complex 44) - Cas B16- B17; Cas B21
Este vorba de un şanţ mic orientat VNV-SSE, pe care l-am urmărit pe o lungime de 11 m fără a–i găsi capetele. S-a conturat la –0,46 m de la suprafaţa actuală a solului caracterizat de un pământ brun-închis, relativ tare şi sărac în materiale arheologice. Şanţul are lăţimea de 0,25-0,3 m şi adâncimea de –0,3 m. Din punct de vedere topostratigrafic traversează un alt complex getic (nr. 46) ceea ce înseamnă că este ulterior acestuia. Nu ne putem pronunţa asupra funcţionalităţii acestui complex. Între -0,45 şi –0,67 m au fost găsite câteva cioburi atipice getice, fragmente mici de paiantă, pietre.
Mormânt nr. 1 (complex 45) Cas B18-B20
Este un mormânt de copil prins în martorul dintre B18-B20 şi care va fi deschis după cercetarea exhaustivă a complexului 46, când martorul va fi desfiinţat.
Bordei (complex 46) – Cas B20-B21
Este un complex, care se află încă în lucru, cercetarea integrală fiind un obiectiv prioritar al campaniei 2005. Vestigiile sale au apărut la -0,44/-0,47 m de la suprafaţa solului ca o pată de formă patrulateră orientată NV-SE, formată din pământ brun, foarte afânat, bogat în material ceramic şi oase de animale. Nu este intersectat de nici un alt complex, astfel că poate fi cercetat pe toată suprafaţa. În colţul vestic la –0,55 m se conturează o vatră ovală caracterizată de pământ puternic ars şi cenuşă. Bordeiul coboară în trepte. Aproape de mijloc se aflau grămezi mici de chirpic ars.
Cercetarea bordeiului nr. 4 ne-a demonstrat stratigrafic că în zona casetelor B7-B10, se înregistrează patru faze de locuire, care nu pot fi asimilate unor reamenajări:
- prima fază – în zonă s-au aflat gropile de bucate nr. 8-9.
- a doua fază - se construieşte bordeiul nr. 4. În momentul construirii bordeiului groapa de bucate nr. 8 era vizibilă, de aceea a fost evitată fiind intersectată foarte puţin într-un colţ. Cealaltă groapă a fost prinsă exact pe mijlocul bordeiului. Între cele două gropi a fost săpată groapa nr. 10 mai mică.
- a treia fază - se sapă cuptorul nr. 5 lângă bordeiul dezafectat aşa cum s-a întâmplat şi în cazul bordeielor nr. 2 şi 3. În momentul construirii cuptorului bordeiul era dezafectat, dar vizibil. Cuptorul intersectează, foarte puţin, un colţ din acesta.
- a patra fază – Vatra nr. 2 aparţinând probabil unui complex de suprafaţă. În momentul când s-a construit vatra, bordeiul era deja prăbuşit. Profilul vetrei arată că aceasta nu a deranjat cu nimic straturile de detritus din bordei.
Această situaţie nu este singulară în contextul arheologic al perioadei. Şi la Bucov (jud. Prahova) complexele descoperite dovedesc existenţa a patru faze6. Această constatare este poate cea mai importantă descoperire a campaniei 2004.