.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Vitanesti | Comuna: Vitănești | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 2021

Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Vităneşti, jud. Teleorman, Punct „Măgurice”
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Eneolitic timpuriu; Eneolitic târziu;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 153785.01 |
Județ:
TELEORMAN
Unitate administrativă:
VITĂNEŞTI
Localitate:
VITANESTI
Punct:
Măgurice
Localizare:
| 153785.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Fig, 1. Suprafața Sx M-R (1-5) - imagine de ansamblu din timpul cercetărilor; în prim plan resturile locuinței L1/2018.  
Fig 2. Suprafața Sx S-Z (1-5) - imagine de ansamblu din timpul cercetărilor  
Fig 3. Imagine de ansamblu a locuinței L1/2018  
Fig 4. Aliniamente de gropi de pari în zona vetrei mici a locuinței L1/2018  
Fig 5. Figurină prismatică din os cu centură din cupru  
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Andreescu Radian-Romus responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Bîrzu Andreea participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Florea Mihai participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Haită Constantin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Moldoveanu Katia participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Radu Valentin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Mirea Pavel participant Muzeul Judeţean Teleorman
Torcică Ion participant Muzeul Judeţean Teleorman
Raport:
Scurtă prezentare a sitului Situl se află la cca. 1,5 km est de DN 6 București-Alexandria. Așezarea de tip tell din punctul „Măgurice” se află în lunca râului Teleorman, într-o zonă mlăștinoasă, la baza terasei de nord-est. Tellul se prezintă ca o movilă relativ ovală, cu diametrele de circa 80-90 m și o înălțime maximă de circa 6 m. Descoperirile din această așezare aparțin culturii Gumelnița (eneolitic, a doua jumătate a mileniului V BC). Obiectivele cercetării În campania 2021 s-a continuat cercetarea nivelului Gumelnița A2 din sectorul Sx (sud-vest) al așezării eneolitice, unde, în campaniile precedente, au fost descoperite resturile unor locuințe. Metoda de cercetare a fost săpătura în suprafață, fiind folosit un sistem cu suprafețe de 10x10m, împărțite în carouri de 2x2m. În campania 2021 a fost cercetată o suprafață de circa 200 m2. Rezultatele cercetării. În campania 2021 cercetările s-au concentrat în două suprafețe din sectorul Sx, respectiv Sx M-R (1-5), unde în campaniile anterioare a fost identificată locuința L1/2018 și Sx S-Z (1-5). Având în vedere faptul că pe latura vestică a locuinței se afla o alveolare cu o concentrare de vase întregibile care se prelungea în martorul dintre cele două suprafețe, cercetările au fost extinse în suprafața alăturată, Sx S-Z (1-5), în încercarea de a delimita latura vestică a locuinței. În suprafața Sx S-Z (1-5) cercetările s-au oprit în campania 2006 după finalizarea demontării resturilor locuinței L4, aparținând ultimului nivel de locuire de pe Măgurice. Reluarea cercetărilor în suprafața Sx S-Z (1-5) nu a adus însă lămuriri în privința limitelor locuinței L1/2018, alveolarea cu vase întregibile nu s-a continuat după martorul dintre suprafețe. Astfel, putem considera că limita vestică a locuinței se află, cel mai probabil, în zona martorului. În suprafața Sx S-Z (1-5) au fost identificate însă alte complexe ce aparțin penultimului nivel de locuire de pe Măgurice. O altă vatră a apărut în zona c. U4-5, unde am identificat resturile unei vetre distruse de gropi, din care se mai păstra doar un colț, cu latura de cca. 80 cm. Acesta este doar partea superioară a vetrei, fiind posibil, așa cum am identificat și în alte cazuri, ca aceasta să se păstreze mai bine în partea inferioară. Un alt complex a fost identificat în zona c. T2-T3, find reprezentat de o aglomerare de fragmente ceramice, dintre care unele provenind de la vase sparte in situ, prinse într-un nivel de distrugere format din chirpici friabil ars la roșu. Tot aici au fost descoperite o figurină în curs de prelucrare și un împungător, ambele din os. O altă zonă cu distrugere formată din chirpici friabil ars la roșu apare și în c.V2, unde suprapunea două râșnițe, dintre care una foarte arsă, precum și mai multe vase întregibile in situ, printre care o strachină, un vas cu prag și un capac. Toate aceste resturi de distrugere reprezintă cel mai probabil partea superioară a unei/unor locuințe incendiate aparținând penultimului nivel de locuire, care se concentrează în aceeași zonă unde a fost descoperită locuința L4 din ultimul nivel de locuire. Zona de distrugere cu chirpici ars este masivă în zona c. U1-2, V1-2, având grosimea de cca. 20-30 cm. Alte câteva zone cu chirpici ars apar și în c.Z3-4 și S1. În partea sudică a suprafeței S-Z (1-5) se concentrează mai multe zone cu chirpici nears de culoare gri deschis. De remarcat că în această zonă s-au găsit 6 râșnițe, dintre care trei în c.Z5. În c.S3 au apărut resturile unei alte vetre distruse. Se mai păstrează câteva plăcuțe de vatră și fragmente de gardină. Baza vetrei din martorul dintre suprafețele Sx M-R și S-Z (1-5), descoperită în campania 2006, se află la nivelul plăcuțelor nou apărute, ceea ce ar putea individualiza două posibile nivele de locuire reprezentate de cele două vetre. Având în vedere prezența a două vetre în suprafața cercetată, aflate la o distanță de cca. 3 m între ele, este posibil să avem de-a face fie cu două locuințe apropiate, fie cu o locuință de dimensiuni mai mari cu două camere. Continuarea cercetărilor în această zonă sperăm să clarifice situația. În suprafața Sx M-R (1-5) s-a continuat cercetarea zonei din jurul vetrei mici a locuinței 1/2018, situată în c.O4-P4, ce a fost secționată în campania precedentă. Astfel, în zona rămasă in situ a vetrei au fost identificate o serie de gropi de pari. Un prim șir de 3-4 gropi de pari cu diametrele de cca. 7 cm se păstrează pe o lungime de cca. 60 cm, plasați la intervale neregulate (7-15 cm). Prezența acestui șir de gropi de par, ce se află între cele două vetre identificate în zona locuinței L1/2018, ar putea reprezenta un perete despărțitor. Alte două șiruri de câte trei gropi de pari sunt paralele cu primul șir, dar nu sunt la fel de bine conturate. Având în vedere că aceste două șiruri de gropi sunt plasate în perimetrul vetrei, par a fi ulterioare construirii acesteia, deoarece taie miezul vetrei. Nu este exclus să provină de la amenajările ce au însemnat construcția ulterioară a vetrei mari din c.O3-O4. Un alt șir format din trei gropi de pari, aflate latura sudică a vetrei, este perpendicular pe ultimele două șiruri amintite, pe o lungime de cca. 40 cm. În c. P5 au fost identificate alte două șiruri paralele de câte trei gropi de par, care împreună cu cele trei menționate anterior, însumează în total nouă gropi de pari aflate pe un aliniament orientat pe direcția E-V. Acesta pare să contureze, cel mai probabil, existența unui perete exterior al locuinței. Dacă acest aliniament ne indică limita sudică a locuinței, cel dintre vetre, perpendicular pe acesta, ar putea indica un perete despărțitor, dacă luăm în considerare faptul că locuința ar fi avut la un momentdat două camere marcate de cele două vetre. Au fost demontate plăcuțele rămase din vatra mică din c.O4-P4, cu o grosime de până la 8 cm, ce se păstrau doar pe o mică zonă de cca. 30 cm, fiind glisate într-o parte. Sub acestea a apărut un alt strat de plăcuțe de vatră, cu grosimea de până la 4 cm. O altă groapă de par a fost identificată în miezul vetrei în momentul ridicării primului rând de plăcuțe. În marginea vetrei mici se afla o banchetă/laviță și în continuarea acesteia o râșniță cu dimensiunile de 50x30x15 cm, parte din amenajările ce se găseau în jurul vetrei. În marginea alveolării cu vase întregibile din zona de vest a locuinței din c.R4-R5 au fost descoperită o altă aglomerare formată din șapte râșnițe aflate unele peste altele, precum și numeroase alte unelte din piatră, silex, corn. Scurtă descriere a descoperirilor Materialul arheologic este foarte bogat, fiind format din ceramică, material osteologic, unelte din silex, piatră, os și corn. Cea mai mare parte a materialului este reprezentată de unelte din silex. O descoperire de excepție, unicat în acest stadiu al cercetării, este reprezentată de o figurină prismatică din os cu centură din cupru. Materialele sunt depozitate la MNIR, MJT şi Școala din Vitănești. Obiectivele cercetărilor viitoare. Campaniile viitoare au ca obiectiv extinderea săpăturilor pe toată suprafața așezării, în vederea cercetării dinamicii locuirii corespunzătoare nivelului Gumlenița A2.
Abstract [EN]:
The 2021 campaign focused on the research of Gumelnița A2 habitation level from the South-Western area (Sx) of the Eneolithic settlement. The researches concentrated in M-R (1-5) and S-Z (1-5) areas. In M-R (1-5) area, a row of 9 pile holes revealed the base of a possible wall of the burnt dwelling (L1/2018) investigated in this area. Its orientation is on the West-East direction. Another possible partition wall was identified in the area between the two hearts belonging to the dwelling. In the S-Z (1-5) area we tried to identify the Western limits of the dwelling. It seems that its remains don’t go further in this area, but we identified other elements belonging to this habitation level of the settlement. We found the remains of two hearts and concentrations of burnt building material covering vessels broken in situ, representing most probably the upper part of other dwellings waiting to be investigated. The inventory is very rich, comprising a large amount of ceramics, bones, tools made of stone, flint, bone and antler. The most important discovery is a prismatic bone figurine with a copper belt, a unique find so far. The future campaigns have as aim the extension of excavations in the habitation level belonging to Gumelnița A2 culture.
Bibliografie:
1. Radian Andreescu et alli, Vitănești „Măgurice”, com. Vităneşti, judeţul Teleorman, Campaniile 1993-2021, Cronica Cercetărilor Arheologice din România.
2. Katia Moldoveanu, O categorie aparte de materiale descoperite în aşezarea gumelniţeană de la Vităneşti, Musaios, XIII, 2008, p. 51-58.
3. Radian-Romus Andreescu, Pavel Mirea, Katia Moldoveanu, Ion Torcică, Noi descoperiri în așezarea gumelniţeană de la Vitănești “Măgurice", Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria arheologie 1, 2009, p. 75-92.
4. Radian Andreescu, Katia Moldoveanu, Considerații privind vetrele din aşezarea gumelniţeană de la Vitănești “Măgurice”, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie, nr. 3, 2011, p. 103-117.
5. Radian Andreescu, Reprezentări ornitomorfe descoperite în aşezarea de la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 4, 2012: 47-52.
6. Katia Moldoveanu, Un capac cu mâner antropo-zoomorf descoperit la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 4, 2012: 53-57.
7. Ion Torcică, Piese de tipul ‘coarne de consecraţie’ descoperite în aşezările Vităneşti ‘Măgurice’ (jud.Teleorman) şi Surduleşti (jud. Argeş), Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 4, 2012: 59-69.
8. Radian Andreescu, Katia Moldoveanu, Note asupra unui complex descoperit în aşezarea eneolitică de la Vităneşti, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 5, 2013: 143-154.
9. Radian-Romus Adreescu, Katia Moldoveanu Pandantive din lut descoperite în aşezarea eneolitică de la Vităneşti, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie, nr. 9, 2017, p. 29-40.
10. Ion Torcică, Un tip aparte de vase descoperite în structurile de locuire Gumelniţa B1 din tell-ul Vităneşti-Măgurice, jud. Teleorman, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie, nr. 9, 2017, p. 41-56.
11. Monica Mărgărit, Radian-Romus Andreescu, Pavel Mirea, Katia Moldoveanu, Ion Torcică, Assembling raw materials, techniques and artifacts: antler industry from the Chalcolithic settlement of Vitănești-Măgurice (Romania), Archaeologia Bulgarica, XXVI, 1, 2022.