Vitanesti | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bîrzu | Andreea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Scurtă prezentare a sitului
Situl se află la cca. 1,5 km est de DN 6 Bucureşti - Alexandria. Aşezarea de tip tell din punctul „Măgurice” se află în lunca râului Teleorman, într-o zonă mlăştinoasă, la baza terasei de nord-est. Tellul se prezintă ca o movilă relativ ovală, cu diametrele de circa 80-90 m şi o înălţime maximă de circa 6 m. Descoperirile din această aşezare aparţin culturii Gumelniţa (eneolitic, a doua jumătate a mileniului V BC).
Obiectivele cercetării. În campania 2020 s-a continuat cercetarea nivelului Gumelniţa A2 din sectorul Sx (sud-vest) al aşezării eneolitice. Ca urmare a faptului că finanţarea a fost asigurată doar de către Muzeul Judeţean Teleorman, campania 2020 a fost una de scurtă durată, în care s-a urmărit cercetarea situaţiei stratigrafice din suprafaţa M-R (1-5), în care au fost descoperite în campania precedentă resturile unor locuinţe.
Metoda de cercetare a fost săpătura în suprafaţă, fiind folosit un sistem cu suprafeţe de 10x10m, împărţite în carouri de 2x2m. În campania 2020 a fost cercetată o suprafaţă de circa 100 m2.
Rezultatele cercetării
În campania 2020 s-a continuat cercetarea locuinţei incendiate L1/2018, ce a fost identificată anterior în suprafaţa M-R (1-5). La finalul campaniei 2019, o parte din resturile locuinţei au fost conservate, acestea făcând obiectul cercetării de anul acesta. Este vorba despre o alveolare a solului unde se aflau concentrate mai multe vase întregibile sparte pe loc, prinse sub resturile de chirpici ars. De asemenea, au fost conservate şi resturile unei amenajări tip cutie cu râşniţă/laviţă şi ale unei vetre (carourile O4-P4) aflate în apropierea vetrei mari/posibil cuptor din carourile O3-O4, cercetată în campania precedentă. Observaţiile stratigrafice efectuate în această zonă a locuinţei au dus la consideraţii deosebit de interesante privind dinamica locuirii în aşezare.
Astfel, se pare că a existat un moment în utilizarea locuinţei în care funcţionau vatra din c. O4-P4, alături de care se afla o amenajare tip cutie. Ulterior, într-un alt moment de utilizare a locuinţei, ca urmare a unei reamenajări, vatra cea mare (c. O3-O4) a fost construită peste resturile dezafectate ale cutiei. Astfel, problema relaţiei celor două vetre şi a amenajării tip cutie din locuinţa incendiată a fost rezolvată, în sensul evidenţierii a două momente cronologice de folosire a spaţiului locuit din interiorul casei, primul în care erau în uz vatra din c. O4-P4 şi amenajarea tip cutie, peste aceasta din urmă fiind construită, într-un moment ulterior, vatra cea mare din c.O3-O4.
Vatra din c.O4-P4 era de formă pătrată, cu latura de cca. 1 m şi avea cca. 40 cm înălţime. Avea un miez din lut nears şi o gardină din lut ars cu mai multe refaceri. Vatra avea o singură fază de utilizare, plăcuţele de vatră fiind păstrate doar pe o suprafaţă mică. Amenajarea tip cutie avea cca. 60x65 cm, fiind adosată vetrei. După secţionarea sa, s-a putut observa că avea un pat de amenajare făcut din lut nears şi fragmente ceramice, unele sparte pe loc.
Tot în această campanie a fost secţionată şi cercetată parţial şi podeaua locuinţei. Aceasta a fost construită din 4-5 starturi subţiri din lut, fiind păstrată în special în zona unde a fost acoperită de distrugerea arsă a locuinţei.
Cea de-a doua direcţie de cercetare a urmărit finalizarea zonei alveolate cu vase sparte in situ. Acestea erau concentrate în zona carourilor R3-5 şi localizarea lor pare a indica latura de vest a locuinţei. Au fost descoperite mai multe vase de diferite dimensiuni, dintre care unele mici aflate în interiorul unora mai mari, precum şi mai multe capace.
Ca o concluzie, deşi cercetarea sa nu a fost încă finalizată, se poate spune că locuinţa L1/2018 avea cca. 13 mp, existând posibilitatea ca părţi din ea să se afle în suprafeţele alăturate. Deşi resturile sale erau destul de consistente, limitele locuinţei nu au putut fi stabilite cu precizie. Era orientată aproximativ est-vest. S-au putut contura câteva zone distincte, cum ar fi alveolarea cu vase sparte pe loc de pe latura vestică, în tip ce pe latura estică se aflau cele două vetre şi amenajarea tip cutie, vatra cea mare fiind construită ulterior. În continuarea vetrelor se afla o concentrare de râşniţe.
Scurtă descriere a descoperirilor
Materialul arheologic este foarte bogat, fiind format din ceramică, material osteologic, unelte din piatră, os, corn. În zona carourilor R4-R5 (locuinţa L1/2018) au fost identificate alte vase sparte in situ ce fac parte din aglomerarea de vase descoperite în campania precedentă. De asemenea, pe acest nivel începe să crească procentul de ceramică fină, de culoare neagră, decorată cu grafit şi pictată cu roşu. Mai multe astfel de fragmente ceramice decorate au fost descoperite în şanţurile ce taie resturile locuinţei.
Materialele sunt depozitate la MNIR, MJT şi Şcoala din Vităneşti.
Obiectivele cercetărilor viitoare
Campaniile viitoare au ca obiectiv extinderea săpăturilor pe toată suprafaţa aşezării, în vederea cercetării dinamicii locuirii corespunzătoare nivelului Gumleniţa A2.
Bibliografie: