Vităneşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Scurtă prezentare a sitului
Situl se află la cca. 1,5 km est de DN 6 Bucureşti-Alexandria. Aşezarea de tip tell din punctul „Măgurice” se află în lunca râului Teleorman, într-o zonă mlăştinoasă, la baza terasei de nord-est. Tellul se prezintă ca o movilă relativ ovală, cu diametrul de circa 90 m şi o înălţime maximă de circa 6 m. Descoperirile din această aşezare aparţin culturii Gumelniţa (eneolitic, a doua jumătate a mileniului V BC).
Primele cercetări au fost întreprinse în 1993, având caracterul unor săpături de salvare şi au continuat în campanii anuale până în anul curent.
Obiectivele cercetării
În campania 2016 a fost verificata limita stratigrafică inferioară a nivelului de locuire aparţinând culturii Gumelniţa faza B1.
Un alt obiectiv a fost refacerea sistemului de referinţă a sitului prin montarea unor borne topografice şi refacerea caroiajului general.
Rezultatele şi interpretarea lor
În campania 2016 au fost reluate cercetările în suprafaţa Sy, carourile M-R (1-5), având dimensiunile de 10x10 m. În această suprafaţă, aflată în marginea nordică a aşezării, săpăturile anterioare au relevat prezenţa unei locuinţe incendiate (L15) în care au fost descoperite câteva obiecte deosebite, cum ar fi un mic pandantiv din aur, un vas antropomorf şi o figurina antropomorfă aşezată pe scaun.
Săpăturile în suprafaţa cercetată au pornit de la cota de cca. 1 m adâncime (de la punctul 0) în zona profilului magistral şi la cota de max. 2 m spre marginea de nord a aşezării. Astfel, diferenţa de nivel în suprafaţa cercetată este de cca. 1 m.
În zona carourilor O3-P3-P4 au fost descoperite mai multe oase mari şi coarne de cerb, în timp ce în zona carourilor M-N-O 1 (în dreptul profilului magistral) se concentrează, cel mai probabil, resturile unei construcţii (aflată sub L15/2009). Oasele mari de animale se leagă de aglomerarea din suprafaţa alăturată S-Z, astfel se observă cum, începând cu carourile P-R şi continuând în S-Z, se conturează o zonă de activităţi exterioare.
În campania 2016 s-a delimitat destul de clar întinderea acestei zone de activităţi exterioare aflată în marginea aşezării, în timp ce în restul suprafeţei cercetate avem de-a face cu zona de locuire propriu-zisă. Astfel, au fost identificate câteva elemente precum un bloc de chirpici friabil, fragmente de lipitură arsă de la pereţi, o vatră deteriorată, o grupare de trei râşniţe, câteva fragmente sparte în loc, ce reprezintă, cel mai probabil, resturile unei construcţii aflată sub L15/2009. Blocul de chirpici friabil, păstrat pe o zonă de cca. 50 cm, se afla la limita carourilor M1-2 cu N1-2 şi este posibil să reprezintă resturile unei vetre, având în vedere faptul că au fost descoperite şi câteva plăcuţe de vatră cu faţa în jos. Fragmentele de lipitură de pereţi se prezentau sub forma unor bucăţi de 5-20 cm, aflate în carourile O2-N2. În caroul O3 la limita cu O2 au apărut resturile unei vetre deteriorate, păstrate pe cca. 50x15 cm şi un vas spart in situ. În apropiere erau multe plăcuţe de vatră şi resturi de chirpici ars. În zona cercetată s-au descoperit mai multe râşniţe, o grupare de trei râşniţe în carourile N3-M3, iar în carourile M5-N5 o altă grupare de două râşniţe şi frecătoare.
Este interesant faptul că pe panta aşezării, în zona carourilor N5, R4 au apărut alte zone cu chirpici ars friabil, probabil distrugerea de la construcţii aflate mai jos.
Complexul cel mai consistent descoperit în campania 2016 este reprezentat de vasele sparte in situ, descoperite în caroul P1 spre profilul magistral: cinci vase cu profil complet, dintre care un vas de mari dimensiuni care intră în profil, trei vase decorate cu împunsături şi scoica şi unul fără decor, aflat la o adâncime de cca 10-15 cm faţă de celelate vase. Un vas era acoperit de o lentilă din chirpici ars friabil. Celelalte vase s-au găsit într-un nivel relativ compact de lut nears, posibil o locuinţă neincendiată. În apropiere s-au găsit şi două greutăţi de lut, o lamă de silex şi un frecător. Ceramica descoperită în acest complex este specifică fazei B1 a culturii Gumelniţa.
Scurtă descriere a descoperirilor
Materialul arheologic este foarte bogat, fiind format mai ales din ceramică, printre care şi câteva vase întregibile, oase, figurine antropomorfe şi zoomorfe din lut, greutăţi din lut, unelte din silex, os şi corn, podoabe etc.
Printre acestea se remarcă un ac din cupru cu cap romboidal, o figurină plată din os, un pandantiv discoidal din lut.
Materialele sunt depozitate la MNIR, MJT şi la Şcoala din Vităneşti.
Tehnicile şi metodele de cercetare folosite
Metoda de cercetare este săpătura în suprafaţă. Suprafaţa tellului a fost împărţită în două suprafeţe, Sx şi Sy, separate printr-un martor de 2 m. La rândul lor, aceste suprafeţe au fost împărţite în sectoare de 10x10 m şi apoi în carouri de 2x2 m, numerotate de la A la Z (1-10).
Obiectivele cercetărilor viitoare
Obiectivele viitoare vizează cercetarea nivelului de locuire Gumelniţa A2 pe toată suprafaţa tellului şi stabilirea legăturilor aşezării neolitice cu mediul înconjurător.
Bibliografie: