Vităneşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mihai | Florea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Roaită | Flavius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitru | Mădălina | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Scurtă prezentare a sitului
Situl se află la cca. 1,5 km est de şoseaua Bucureşti - Alexandria. Aşezarea de tip tell din punctul „Măgurice” se află în lunca râului Teleorman, într-o zonă mlăştinoasă, la baza terasei de nord-est. Tellul se prezintă ca o movilă relativ ovală, cu diametrele la partea superioară de 40-45 m şi o înălţime maximă de circa 6 m. Descoperirile din această aşezare aparţin culturii Gumelniţa (eneolitic, a doua jumătate a mileniului V BC).
Primele cercetări au fost întreprinse în 1993, având caracterul unor săpături de salvare şi au continuat în campanii anuale până în anul curent.
Obiectivele cercetării
În campania 2014 cercetarea s-a concentrat într-o zonă marginală a aşezării, unde săpăturile anterioare au relevat prezenţa unui număr ridicat de oase de animale şi numeroase unelte confecţionate din os-corn.
Un alt obiectiv al campaniei a fost realizarea planului săpăturilor şi a unui model 3D al aşezării de tip tell, folosind un dispozitiv tip UAV (dronă).
Rezultatele şi interpretarea lor
În campania 2014 a fost cercetată o zonă marginală a aşezării, situată în suprafaţa Sy, carourile S-Z (1-5). În această suprafaţă, aflată în marginea nordică a aşezării, săpăturile anterioare au relevat prezenţa unui număr ridicat de oase de animale şi numeroase unelte confecţionate din os-corn. Acest fapt
ne-a determinat să continuăm cercetările în această zonă, unde pare a fi atestată existenţa unui atelier de prelucrare a uneltelor din corn. Ca argumente aducem descoperirea în aria de studiu a unui număr mare de fragmente de coarne de cerb şi a unei serii de „săpăligi” din corn, cu gaură de înmănuşare, care erau lucrate din aceste materii prime. Fragmentele de corn şi „săpăligile” erau concentrate în zona carourilor S2-T1-T2-V1, aflate în apropierea profilului magistral.
Alături de acestea s-au găsit şi numeroase fragmente ceramice, dar şi fragmente de chirpici ars şi plăcuţe de vatră. Acestea din urmă nu este exclus să facă parte din locuinţa L4/97, care a fost descoperită în suprafaţa alăturată şi ale cărei resturi incendiate se prelungeau în profilul magistral. De asemenea, în această zonă au apărut şi numeroase pietre de mari dimensiuni, care ar putea proveni de la un fel de amenajare legată de funcţionarea presupusului atelier de prelucrare a oaselor, dar nu s-a constatat o dispunere coerentă a acestora. De altfel, nu a fost surprinsă nici un alt fel de amenajare care ar putea fi legată de această activitate.
Un fapt interesant este că, în aşezarea tell de la Căscioarele, se menţionează prezenţa unei “locuinţe” (nr.8), care a funcţionat ca un veritabil “depozit-abator” (S. Marinescu-Bîlcu, Sur l’organisation interne de certaines stations des cultures Boian-Gumelniţa et Precucuteni-Cucuteni, Cercetări Arheologice, XI, 1998-2000, p.324) aflat în marginea aşezării, situaţie similară cu aşezarea de la Vităneşti, care se situează pe acelaşi palier cronologic.
Din zona cercetată a fost prelevată o cantitate mare de oase de animale, de dimensiuni mari şi de o mare varietate (mandibule, capete femurale, vertebre, coarne etc). Analiza materialului osteologic şi a uneltelor din os şi corn este în curs de desfăşurare şi va face obiectul unor studii de specialitate.
A fost deschisă şi o nouă suprafaţă de 6x10 m, respectiv Sy, carourile Z I - Z III (1-5), aflată în continuarea celei investigate în această campanie, dar cercetarea ei nu a fost finalizată. În această suprafaţă a fost descoperită multă ceramică dar foarte puţine oase, astfel că putem spune că am determinat în cea mai mare parte întinderea ariei de prelucrare a oaselor.
Scurtă descriere a descoperirilor
Materialul arheologic este foarte bogat, fiind format mai ales din ceramică, printre care şi câteva vase de mari dimensiuni, oase, figurine antropomorfe şi zoomorfe din lut, greutăţi din lut, unelte din silex, os şi corn, podoabe etc. Printre acestea se remarcă o serie de „săpăligi” din corn, cu gaură de înmănuşare.
Materialele sunt depozitate la MNIR, MJT şi la Şcoala din Vităneşti.
Tehnicile şi metodele de cercetare folosite
Metoda de cercetare este săpătura în suprafaţă. Suprafaţa tellului a fost împărţită în două suprafeţe, Sx şi Sy, separate printr-un martor de 2 m. La rândul lor, aceste suprafeţe au fost împărţite în sectoare de 10x10 m şi apoi în carouri de 2x2 m, numerotate de la A la Z (1-10). De-a lungul timpului, strategia de cercetare a
constat în săparea unei suprafeţe de control stratigrafic, Sx A-G (1-5) pentru a cunoaşte specificul civilizaţiei gumelniţene în zona de vest a Munteniei, în paralel cu cercetarea nivelului de locuire aparţinând fazei B1 a culturii Gumelniţa, pentru a cunoaşte care era modul de organizarea al ultimei comunităţi gumelniţene care a locuit pe tell. Totodată au fost făcute şi cercetări ce au vizat zona din jurul tellului, fiind descoperite mai multe locuiri aflate în jurul tellului.
Obiectivele cercetărilor viitoare
Obiectivele viitoare vizează cercetarea nivelului de locuire Gumelniţa A2 pe toată suprafaţa tellului şi stabilirea legăturilor aşezării neolitice cu mediul înconjurător.
Bibliografie: