Vităneşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pitiş | Radu | participant | Cardiff University, UK |
| Dumitru | Mădălina | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Roaită | Flavius | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl a fost descoperit în anul 1999, când a fost săpat în centrul său un sondaj de 2 x 1 m. În campania 2000 s-a prelungit sondajul din anul precedent, obţinându-se un şanţ de 24 x 1 m. În campania 2001 au fost efectuate măsurători geofizice de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină - GeoEcoMar – Bucureşti. Cartarea magnetometrică a permis evidenţierea a cel puţin trei arii cu concentraţii mai mari de materiale arheologice. Pentru verificarea rezultatelor a fost deschisă o suprafaţă de 8 x 10 m, acolo unde măsurătorile au evidenţiat cea mai întinsă zonă cu anomalii magnetice.
Scopul campaniei 2012 a fost continuarea cercetărilor în situl Vităneşti II, aflat la cca. 50 m sud de aşezarea gumelniţenă de tip tell din punctul Măgurice. Locuirea neolitică din punctul Vităneşti II este plasată într-o zonă mai ridicată, înconjurată de un canal, porţiuni mlăştinoase şi multă vegetaţie.
În campania 2012 a fost redeschisă suprafaţa de 8 x 10 m, aceasta fiind extinsă la 8,5 x 11 m. A fost finalizată cercetarea resturilor unor locuinţe incendiate, care au fost conservate din campania 2001.
În suprafaţa cercetată se păstrau mai multe zone cu concentrări de fragmente provenind de la pereţi incendiaţi, respectiv în zona carourilor D3, C2-D2, A1-B1. Resturile conservate nu erau foarte consistente, fiind formate din fragmente de lut ars de mici dimensiuni, friabile. Aceste concentrări ar putea proveni de la una sau mai multe locuinţe incendiate. Nu s-au descoperit urme de vetre, iar fragmentele ceramice şi alte materiale sunt foarte rare.
La demontarea concentrării de lut ars din zona caroului D3 s-a putut constata faptul că fragmentele erau făţuite pe o parte, asemănătoare plăcuţelor de vatră, cu deosebirea că aveau paie în compoziţie, ale căror amprente se puteau observa pe partea inferioară a fragmentelor. Au fost identificate două rânduri de astfel de fragmente de lut ars suprapuse, cu grosimea de 2-5 cm, ceea ce ar putea reprezenta refaceri ale unui perete prăbuşit.
După îndepărtarea resturilor aparţinând locuinţelor incendiate, au fost identificate în plan mai multe gropi de pari, care sugerează conturul probabil al unei locuinţei sau a două locuinţe alăturate. Una dintre gropi s-a păstrat în profilul vestic, în caroul D2. Aceasta avea o grosime de cca. 0,25 m şi o înălţime de cca. 0,30 m. Umplutura gropii de par era formată din bucăţi de lut ars.
Au fost făcute şi câteva observaţii stratigrafice. Astfel, nivelul cultural apare la cca. 0,5 m de la nivelul actual al solului. Acesta are o culoare gri deschis şi are în compoziţie fragmente de lut ars, ceramică şi oase. Nivelul steril din punct de vedere arheologic, de culoare gălbuie, a fost atins la cca. 1,10 m de la nivelul solului. De la adâncimea de cca. 1,60 de la nivelul solului a apărut un nivel de culoare gri-petrol care a fost identificat şi la baza tellului în luncă. După adâncimea de -1,80 m cercetările au fost întrerupte ca urmare a atingerii pânzei de apă freatică.
Nivelul cultural din situl Vinăneşti II are o grosime de cca. 0,60 m, fiind format din două niveluri, unul corespunzător locuinţelor incendiate şi unul situat între acesta şi nivelul vegetal.
Datele furnizate de cercetările arheologice oferă informaţii interesante privind modul de organizare şi gestionare a spaţiului locuit a comunităţilor eneolitice de la Dunărea de Jos. Astfel, în apropierea aşezării tell a fost descoperită o locuire (Vităneşti II) limitată în raport cu cea de pe tell. De asemenea, în jurul tellului au mai fost descoperite alte două situri gumelniţene, aflate la 1 km sud, respectiv la 1,5 km nord-vest de tell.
Aşa cum a fost evidenţiat şi în alte cazuri, aşezările tell nu erau singulare în peisajul neolitic, fiind asociate în unele cazuri cu alte locuiri situate în apropierea lor, aşa cum este cunoscut spre exemplu la Radovanu1 sau Teiu2. Recent, astfel de locuiri exterioare tellului au fost descoperite şi la Pietrele3.
Inventarul arheologic nu este la fel de bogat ca în aşezarea tell din apropiere, fiind descoperite relativ puţine fragmente ceramice, oase şi unelte. Materialul ceramic fragmentar pare a indica o locuire aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa.
Descoperirile sunt depozitate la MJ Teleorman.
Obiectivele cercetării viitoare constau în continuarea cercetării în tell dar şi în zona exterioară a acestuia.
Bibliografie:
Note:
1.
1. E. Comşa, 1991, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ, 8, p. 68-70.
2. I. Nania, 1967, Locuitorii gumelniţeni în lumina cercetărilor de la Teiu, Studii şi articole de istorie, 9, p. 7-23.
3. M. Toderaş, S. Hansen, A. Reingruber, J. Wunderlich, Pietrele – Măgura Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500-4250 î.e.n., MCA SN, 5, 2009, p. 39-90.