Vităneşti | Judeţ: Teleorman | Punct: Măgurice | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Zaharia | Pompilia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Borțun | Cătălin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Pătraşcu | Ion | participant | Universitatea Bucureşti |
Raport:
Cercetările din aşezarea gumelniţeană târzie de la Vităneşti au vizat în principal două direcţii: extinderea ariei săpăturilor prin deschiderea unor noi suprafeţe şi cercetarea complexelor apărute în campaniile precedente. Pentru atingerea primului obiectiv a fost deschisă o nouă suprafaţă, S-Z, de 10x10 m, plasată spre marginea de vest a aşezării. Săpăturile au confirmat faptul că, în această zonă a tell-ului, primul nivel de locuire este acoperit de un strat de pământ mult mai gros. Astfel, dacă în partea estică a aşezării nivelul de locuire a apărut la -0,20/0,30 m (fiind din păcate deranjat de lucrări agricole recente), în zona de vest, deşi s-a ajuns la -1 m, nu s-a atins încă acest nivel, care este însă anunţat de schimbarea culorii solului şi de mici porţiuni de pământ amestecat cu chirpic. Materialul arheologic, sărac până la -0,50 m, devine după această adâncime mult mai bogat şi variat, dar ceramica este în marea ei majoritate puternic fragmentată.
Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv ne-am concentrat atenţia asupra resturilor locuinţelor L1/93 şi L3/95. Locuinţa L1/93. Cercetările au vizat zona din jurul celor două vetre aflate una în locuinţă, (vatra nr. 1) cealaltă în exteriorul ei (vatra nr.2). Studierea acestei structuri de locuire a fost mult îngreunată de o serie de gropi moderne care au distrus în mare parte cele două vetre, precum şi porţiuni din jurul lor. Amintim că acestă structură de locuire avea dimensiuni de aproximativ 4x4 m, dar că resturi masive de chirpic, cu vase întregibile deasupra, nu au fost găsite decât într-o zonă reletiv restrânsă aflată în jurul vetrei nr.1. În rest bucăţile de chirpic şi fragmentele ceramice erau mult mai rare.La limita sudică a locuinţei se afla o posibilă zonă menajeră cu multe fragmente ceramice şi resturi osteologice. Cercetările din această campanie s-au concentrat asupra vetrei nr.1 şi a zonei din jurul ei, zonă acoperită cu un strat de chirpic ars. Demontarea vetrei nr.1 şi a porţiuni din jurul ei a relevat câteva aspecte interesante.Structura de locuire avea în jurul vetrei o podea cu trei faze de refacere. Podelele aveau o grosime de 3-3,5 cm. Sub ultima podea au fost descoperite resturi de chirpic care suprapuneau o altă podea, destul de prost păstrată, care aparţinea unei prime faze a acestei structuri de locuire.Vatra avea o formă relativ pătrată, fiind însă parţial distrusă de trei gropi moderne, din care una îi perforează
centrul. Au fost identificate trei faze de refacere. Prima a fost construită pe un pat de pietriş (această fază a fost din păcate distrusă înainte de a fi studiată în amănunt). Plăcuţele celei de-a doua faze, masive, (grosime 5-7 cm) sugerând o folosinţă îndelungată, erau aşezate direct peste plăcuţele celei de-a treia faze. Sub ele se afla o umplutură formată din bucăţi de chirpic de diverse mărimi. Vatra era înconjurată de o gardină formată din lutuieli succesive de 1,5-2 cm grosime , gardină care se mai păstrează doar pe două laturi. Vatra a fost construită odată cu a doua refacere a podelei de lut. De la
acest nivel se ridică gardina care are la interior umplutura de chirpic, peste care s-a aplicat lutuiala vetrei. În partea stângă a vetrei la limita nordică a locuinţei au fost degajate bucăţi de chirpic cu urme de pari, unele făţuite, care proveneau, fie de la un perete, fie, mai plauzibil, de la o construcţie din lut şi lemn, probabil un gen de laviţă. Deasupra acestei aglomerări de chirpic erau plasate marea majoritate a vaselor întregibile, descoperite în campaniile anterioare. În această zonă sunt evidente urmele unei arderi puternice, unele bucăţi de chirpic fiind aproape vitrificate. În restul locuinţei urmele incendiului
sunt mult mai puţin vizibile.
În suprafaţa A-G s-a demontat ceea ce am denumit locuinţa L3/95, care se prezenta sub forma unor mase, mai mult sau mai puţin compacte, de lut nears de culoare cenuşiu-albicios. În aceste mase erau prinse fragmente ceramice şi resturi osteologice. Dimensiunile aproximative ale locuinţei le estimăm la 4x5 m. Nu au fost descoperite urme de pari care să delimiteze mai precis conturul locuinţei.
Alături de aceasta a fost cercetat un complex cu o funcţionalitate cu totul deosebită, constând într-o structură de chirpic ars, din păcate puternic deteriorată, formată din două plăci de lut relativ paralele, orientate est-vest, având între ele o distanţă de circa 0,80 m. Între cele două plăci se aflau resturi de chirpic, unele dintre ele având dimensiuni relativ mari şi forme oarecum deosebite. Astfel o bucată are o suprafaţă făţuită convexă, iar o alta, cu secţiunea semicirculară, are o suprafaţă făţuită cu marginile uşor ridicate. O altă bucată masivă reprezintă aproape sigur un corn de consecraţie (vârful este rupt). Aceste resturi suprapuneau o lentilă de cenuşă groasă de aproximativ 0.10 m. Îndepărtarea acesteia a relevat faptul că focul a fost făcut pe un pat de lut galben, amenajat între cele două plăci. Între acestea, printre resturile de chirpic, au fost descoperite un scăunel cu spătarul arcuit şi o placă rotundă din lut cu impresiuni făcute probabil cu degetul. Complexul pare a fi avut o funcţionalitate mai deosebită, probabil una cultică.
Inventarul arheologic este bogat şi conţine şi câteva piese deosebite. În suprafaţa S-Z a fost descoperit un fragment ceramic aparţinând unui vas de mari dimensiuni, care avea pe el o siluetă umană în relief, plasată sub buza vasului cu braţele îndoite de la coate în sus. Un alt fragment ceramic păstrează doar o parte din braţul unei siluete umane aplicate tot sub buza vasului.
O altă descoperire interesantă este reprezentată de un cap uman extrem de schematizat, lucrat dintr-o rocă de culoare cenuşiu-verzuie. Profitând de forma naturală a acesteia, meşterul gumelniţean a şlefuit doar câteva faţete, dând pietrei forma unui cap uman stilizat.
Materialul ceramic, în cantitate foarte mare, este fragmentar şi este asemănător ca forme şi decor cu cel descoperit în campaniile precedente. Au fost descoperite multe unelte de silex, os, corn şi trei piese de cupru. Descoperirile referitoare la viaţa spirituală a comunităţii sunt reprezentate de statuetele antropomorfe din lut şi os, şi de cele zoomorfe din lut.
Studiul materialului osteologic aparţinând mamiferelor descoperit în nivelurile eneolitice pe tell-ul de la Vităneşti
Dragoş Moise, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare, MNIR
Studiul bogatului material faunistica stabilit structura şi repartiţia specifică acestuia, evidenţiind aspecte majore ale economiei animaliere a comunităţii gumelniţene pentru care, se pare, vânătoarea a jucat un rol predominant.