Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Locuire militară; Castru;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Veţel
Localitate:
Veţel
Punct:
Micia
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Simion | Mihaela | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Premise
Aşezarea romană Micia este situată pe malul de S al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele) extinsă pe mai mult de 15 ha. Aflată într-un punct obligatoriu de trecere al căi de comunicaţie ce leagă Podişul Transilvaniei de Câmpia Tisei, aşezarea a jucat un rol strategic de primă mână în cadrul sistemului de apărare al Daciei. Dar tot datorită poziţiei sale ea a suferit în epoca modernă o serie de distrugeri. Astfel, centrul său este intersectat de calea ferată dublă Arad - Deva şi de şoseaua naţională dintre aceleaşi localităţi. Cu toate acestea, părţile rămase, zona de N şi o parte din jumătatea de sud, permit încă o cercetare de mare amploare a acestui obiectiv arheologic. Începând cu anul 2013 a fost deschis un nou sector de cercetare, denumit convenţional N_E Amfiteatru, a cărui cercetare aduce importante clarificări cu privire la evoluţia aşezării romane dar şi situaţia ocupării spaţiului investigat în epocile anterioare şi ulterioare perioadei romane (nota 69). (foto 1)
Campania de cercetări arheologice sistematice 2018
Colectivul de cercetare, în teren, a fost compus din: Mihaela Simion (MNIR), responsabil ştiinţific, Decebal Vleja(MNIR), Ionuţ Bocan (MNIR), Marius Barbu (MCDR), Costin-Daniel Ţuţuianu (MCDR), Ioana Barbu (MCDR).
Cercetarea din Campania 2018 a fost finanţată din fonduri proprii de Muzeul Naţional de Istorie a României cu suma de 30000 lei.
Pornind de la secţiunea magistrală deschisă în 2013 (S1) s-a decis abordarea perimetrului prin aplicarea metodei de cercetare în suprafaţă. În campania din anul 2018 cercetarea s-a concentrat pe incestigarea complexelor evidenţiate în campania din anul 2017 precum şi pe finalizarea zonei de Sud a S1/2013 (carourile A1 – C1 – A 10 – C10). (foto 2)
Caroiajul utilizat este unul numeric pe axa Nord Sud şi alfabetic pe cea Vest-Est.
Principalele rezultate ale campaniei din acest an au constat în identificarea unor structuri arheologice datate în perioada romană dar şi în epocile ulterioare. Deasemenea, au fost rafinate o serie de observaţii cu privire la stratigrafia şi cronologia sitului de la Micia, în epocă romană. Au fort realizate observaţii stratigrafice de detaliu pentru întreg perimetrul investigat.
Stratigrafia Perimetrului Investigat
0 - 0,25 m - Orizontul organic al solului actual (nivel afânat, răscolit de lucrările agricole).
0,10 – 0,30 m - Nivel ocupaţional corespunzător locuirii post romane. Sediment de culoare negricioasă, în amestec cu material arheologic divers, cărbune şi material de construcţie antrenat din nivelurile inferioare. Corespunde amenajării şi funcţionării Cx 6/2017 (nota 70) şi a structurilor legate de acesta (gropi de par, alte amenajări). Acest nivel reutilizează structurile din nivelul R1 şi îl dezafectează, în anumite zone.
0,30 – 0,50/0,60 - Nivel de argilă, de culoare negru cenuşie, foarte tasat. Conţine material arheologic datat în epocă romană (R2).
0,60 – 1,00 Nivel compact din argilă gălbuie, cu pete negre, cu material arheologic (R3).
Principalele structuri investigate şi elemente de cronologie
Au continuat cercetările în surafaţa extinsă în campania anterioară. A fost dezvelită, în totalitate, structura de locuire identificată în campania din anul 2013 (L1/2013). Este vorba despre o podea, cu dimensiunile de 4,25 x 3,60 m, realizată din mortar din var, pavat cu piatra nefasonată măruntă, localizată în carourile 9 C-G -12 C-G. Piatra pavajului a fost aşezată şi bătută într-un strat de mortar, rezultând un pavaj articulat, la rândul său nivelat cu un alt strat de mortar din var. Pe marginile încăperii sunt încă vizibile şanţurile de fundaţie ale pereţilor din lut (grosime 0,25 m). Fragmente din pereţii prăbuşiţi pe podea au fost surprinşi in situ. Din punct de vedere cronologic, structura constructivă din care face parte complexul investigat a fost amenajată în prima fază de ocupare a spaţiului în epoca romană (R1) şi a funcţionat, cu refaceri, în faza a doua şi a treia (R2 şi R2a). Noutatea din acest an costă în clarificare relaţiilor stratigrafice şi constructive cu elementele de zidărie şi pavajele doar semnalate în campania din anul 2017. Pe baza cercetărilor din această campanie putem postula că L1/2013 face parte dintr-un complex de clădiri de mari dimensiuni, ce a avut o curte interioară faţă de care erau dispuse încăperi distincte. Din păcate zona a fost reuilizată în perioadele ulterioare (sec IV – VI p. Chr.) astfel încât, în stadiul actual al cercetării, nu ne putem pronunţa asupra dimensiunilor reale ale ansamblului constructiv. Complexul a fost afectat de intervenţii ulterioare, în perioada migraţiilor. Astfel, în jumătatea de NE, carourile 11D-E – 12 D- E pavajul a fost spart pentru a fi amenajat un cuptor pietrar (Cx 1/2017). De asemenea, pe linia dată de limita de sud, au fost amenajate, în aceeaşi perioadă, două gropi de par, cu diametrul de 0,40 m (carourile 9 C şi 11 G), ce au spart pavajul. Gropile de par şi pietrarul fac parte din aceeaşi structură de locuire ulterioară, denumită convenţional Cx1/2017 (dimensiuni 1 x 1,50 m). Totuşi, având în vedere caracteristicile constructive, similare cu cele constatate în cazul Cx 15/2013 (nota 71), putem indica o datare care indică o ocupare a spaţiului în secolul VII p.Chr. Atât L1/2013 cât şi Cx1/2017 au fost descoperite la o adâncime foarte mică, la cca. -0,20 m, fiind afectate de lucrările agricole.
Pe latura de vest, paralel cu L1/2013, la o distanţă de 0,30 m, a fost descoperită o structură de piatră (zid), pe o lungime de 4,70 m, denumită convenţional Cx 2/2017 (carourile 8 H – 12 H), ce a fost delimitată şi evidenţiată. Acest ansamblu suprapune o fază timpurie, R1 a, din care au fost evidenţiate elemente de construcţie (pereţi prăbuşiţi şi incendiaţi, fundaţii ale pereţilor de lut)n material arheologi spart pe loc precum şi o fântână cu pereţii pietruiţi, dezafectată (Cx4/2018). Având în vedere numărul şi complexitate intervenţiilor din perioada post romană ce au afectat, uneori până la dispariţie, elementele constitutive ale clădirilor şi amenajărilor datate în epoca romană, rămâne ca obiectiv, pentru campania din 2019, extinderea în supafaţă a perimetrului investigat pentru clarificarea caracteristicilor unui edificiu ce pare a avea o importanţă deosebită.
Materialul Arheologic
Din campania din acest an a provenit şi un bogat material arheologic, pentru care s-au aplicat procedurile de înregistrare primară şi a fost depozitat la MNIR, urmând a fi restaurat şi analizat interdisciplinar.
Din perspectiva interacţiunii cu comunitatea locală şi a obiectivului de a transforma situl arheologic într-un pilon de dezvoltare durabilă, a fost organizată, în colaborare cu Asociaţia Terra Dacica Aeterna şi cu autorităţile judeţene şi locale, a doua ediţie a festivalului „Micia Rediviva” precum şi prima ediţie a Simpozionului Naţional, Micia Rediviva.
Note:
1.
69 Pentru campaniile 2013-2017 precum şi pentru un succint istoric al cercetării zonei vezi CCA 2017 (2018), nr. 43, p. 92-94.
70 CCA 2017 (2018), nr. 43, p. 92-94.
71 Vezi CCA 2016 (2017), nr. 48.