Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Castru; Aşezare civilă;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Veţel
Localitate:
Veţel
Punct:
Micia
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Paul | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Simion | Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Barbu | Marius Gheorghe | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Aşezarea romană Micia este situată pe malul de S al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele) extinsă pe mai mult de 15 ha. Aflată într-un punct obligatoriu de trecere al căi de comunicaţie ce leagă Podişul Transilvaniei de Câmpia Tisei, aşezarea a jucat un rol strategic de primă mână în cadrul sistemului de apărare al Daciei (59). Dar tot datorită poziţiei sale ea a suferit în epoca modernă o serie de distrugeri. Astfel, centrul său este intersectat de calea ferată dublă Arad - Deva şi de şoseaua naţională dintre aceleaşi localităţi. Cu toate acestea, părţile rămase, zona de N şi o parte din jumătatea de sud, permit încă o cercetare de mare amploare a acestui obiectiv arheologic.
De altfel, datorită importanţei sale deosebite, Micia a atras de timpuriu atenţia istoricilor. După săpăturile practicate încă din 1847 de I. F. Neigebaur, au urmat cele a lui Constantin Daicoviciu în 1929 - 1930, primele ştiinţifice şi cu rezultate deosebit de importante, în ciuda faptului că au fost de mică amploare. Cu săpăturile de salvare întreprinse în anii 1967 - 1968 de O. Floca şi L. Mărghitan se încheie faza iniţială de cercetare a sitului, reprezentată de fapt prin sondaje de mici dimensiuni, care au reliefat importanţa obiectivului şi au schiţat liniile directoare ale studiilor viitoare. Paralel, prin valorificarea inscripţiilor s-a reuşit precizarea unităţilor militare staţionate aici, cel puţin de la mijlocul secolului al II-lea (60).
Reluarea săpăturilor în 1983 de către un colectiv al Muzeului Naţional de Istorie a României, a marcat o nouă etapă, aceea a cercetării sistematice şi de mai mare amploare. De-a lungul vremii, cercetările au constinuat, cu anumite perioade de întrerupere (1983 – 1996; 2000 - 2010), instituţia organizatoare fiind Muzeul Naţional de Istorie a României în colaborare cu Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi parţial, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei. Au fost identificate până la nivelul anului 2010, parţial cercetate şi relative conservate următoarele elemente – castrul, o serie de temple, amfiteatrul, elemente de trama stradală şi de sistem de habitat, zone de producţie ceramică şi metalurgică, edificii termale şi necropole birituale (61).
Se cuvine remarcat însă şi un posibil nivel corespunzator perioadei Bronzului mijlociu şi final dar şi interesante elemente de locuire post romane şi medieval timpurii (62).
2013 – A fost deschis un nou sector de cercetare denumit convenţional NE Amfiteatru, în funcţie de poziţionarea sa faţă de Amfiteatrul de la Micia. Au fost identificate şi cercetate un nr. de 30 de complexe arheologice datate în epocă romană precum şi un nivel corespunzator amenajării zonei în perioadă modernă – contemporană constând într-un drum de deservire agricol. Pe baza rezultatelor cercetării din campania de anul acesta se pot emite o serie de consideraţii stratigrafice care vin să îmbogăţească şi să rafineze cunoştinţele actuale despre evoluţia aşezării civile de la Micia de-a lungul epocii romane. Astfel, a fost identificat un nivel corespunzator celei de-a doua jumătăţi a secolului al III –lea p. Chr. cu două faze disticte. Cercetarea s-a oprit pe un nivel de distrugere ce suprapune nivelul corespunzător secolului II p. Chr., semnalat şi de cercetările anterioare şi pus în legătură cu distrugerea Miciei în timpul războaielor marcomanice. Complexele cercetate constau în două locuinţe, surprinse parţial, cu podele din mortar, suprapuse de nivelul de distrugere, o serie de gropi, o vatră, elemente constitutive a unui edificiu de mari dimensiuni aflat în imediata vecinătate, precum şi o structură, delimitată de un şanţ sigilat în antichitate peste care au fost depuse capete şi oase de ierbivore (63).
2014 - .A continuat investigaţia arheologică în sectorul NE Amfiteatru, finalizandu-se cercetarea celor 30 de complexe identificate anul anterior. S-a extins aria de cercetare către Est prin două casete de 4 x 4 m. În zona cercetată anterior, în campania din 2013, a fost identificat primul nivel de ocupare a spaţiului în epocă romană, constând în locuinţe şi amenajări realizate din lemn, fiind identificată o structură din perioada anterioară (preistorie). Au fost puse în evidenţă complexe şi amenajări datate în următoarele perioade istorice – perioada sec. VII-IX p. Chr, perioada sec. IV – V p. Chr., perioada romană şi au fost identificate doar indicii ale prezenţei unei structuri anterioare epocii romane (preistorie) (64). (Pl. 1 – Pl. 2)
2015 – în lipsa finanţării cercetărilor arheologice de teren de către MC precum şi datorită incongruenţei legislative în ceea ce priveşte modalitatea de a angaja personal necalificat sezonier, nu au fost realizate cercetări arheologice efective. Finanţarea oferită de MNIR din fonduri proprii a fost utilizată pentru realizarea unor prospecţiuni nonintruzive (magnetometrie) pentru suprafaţa de nord cuprinsă între castru şi amfiteatru (cca 1,6 ha) cu rezultate extrem de promiţătoare. Au fost evidenţiate o serie de clădiri şi anomalii ce aduc date noi cu privire la planul Miciei Antice. (Pl.4 – Pl.5)
Campania de cercetări arheologice sistematice 2016
Cercetarea arheologică sistematică din Campania 2016 a avut ca scop prezervarea şi investigare, prin mijloace specifice, a potenţialului arheologic al sitului. Este vorba despre descoperirea, înregistrarea, conservarea şi studierea, respectiv valorificarea informaţiei istorico-arheologice obţinute prin cercetarea exhaustivă a complexelor arheologice din sectorul Nord-Est Amfiteatru.
Cercetarea din Campania 2016 a fost finanţată din fonduri proprii de Muzeul Naţional de Istorie a României şi de către Ministerul Culturii. Finanţarea alocată de Ministerul Culturii s-a derulat prin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, în calitate de instituţie organizatoare.
A fost extinsă suprafaţa cercetată în campaniile anterioare, prin prelungirea S1/2013 cu 16 m către N, în vederea verificării unei anomalii sesizate pe fotografiile satelitare şi pe documentaţia aero-fotografică. Unitatea de cercetare rezultată are dimensiunile de 41 x 3 m. Caroiajul utilizat este unul numeric pe axa Nord Sud şi alfabetic pe cea Vest-Est.
Principalele rezultate ale campaniei din acest an au constat în identificarea unor structuri arheologice datate în perioada romană dar şi în epocile ulterioare. Deasemenea, au fost rafinate o serie de observaţii cu privire la stratigrafia şi cronologia sitului de la Micia, în epocă romană.
Stratigrafia Perimetrului Investigat (Pl.3)
0-0, 25 m - Orizontul organic al solului actual (nivel afânat, răscolit de lucrările agricole) (pentru jumătatea de Sud).
0 – 0, 30 m - Nivel de argilă, de culoare neagră-cenuşie, răscolit de lucrări agricole. Conţine material arheologic în poziţie secundară.(pentru jumătatea de Nord).
0,30 – 0,50/0,60 - Nivel de argilă, de culoare neagră-cenuşie, foarte tasat. Conţine material arheologic datat în epocă romană (R2). (pentru jumătatea de Nord).
0,25 – 0,40/0,50 – Nivel aluvionar, mâl cu lentile consistente de argilă galbenă nisipoasă. (pentru jumătatea de sud).
0,50 - 0,80 – în jumătatea de sud, nivel de pietriş tasat în amestec cu argilă compactată de culoare galbenă, reprezentînd o lărgire şi o reamenajare, în perioada moderna, a drumului denumit convenţional Cx 4.
0,80 – 1,00 ( până la 1, 80 în partea de Sud) - Argilă neagră, afânată, cu mult material arheologic (nivel de colmatare a şanţurilor).
1,00- 1, 30 – pentru jumătatea de Nord, nivel constituit din argilă gălbuie cu pete brune şi materiale arheologice.
1,30 – 1,50 Nivel compact din argilă gălbuie, cu pete negre, cu material arheologic (R3).
În partea de Sud a sondajului, lutul galben fără urmă de intervenţie antropică a fost constatat la cota de – 2,00 m.
Principalele structuri investigate (Pl.6 – Pl.8)
A fost evidenţiată o zonă caracterizată prin depunere de ceramică spartă şi oase de animale, denumită convenţional Cx1. Aceasta a fost surprinsă pe o lungime de 2,60 m, fiind o prelungire a unui complex investigat în campania din anul 2013. Din punct de vedere stratigrafic, structura investigată corespunde unui nivel consistent, data în epoca romană, denumit convenţional R2. Acesta se află ce se află în conexiune cu colmatarea unui sistem de şanţuri paralele dintr-un moment cronologic anterior (R3-R3a?). Nivelul R2 este perforat de o serie de intervenţii ulterioare (Cx2).
Cx 2 este o perturbare stratigrafică care sparge Cx1. A fost surprinsă deocamdată pe o suprafaţă de 2,60 x1,50 m.
Deasemenea, a fost identificat un drum, cu o lăţime de 6,00 m realizat din straturi succesive de pietriş şi nisip tasat, ce stratigrafic indică inclusiv o funcţionare şi refacere într-o perioadă ulterioară epocii romane (Cx4). Pentru clarificarea încadrării cronologice a complexelor investigate a fost realizat un sondaj cu dimensiunile 4,50 m x 2.00 m, în zona de intersecţie a structurilor menţionate mai sus (Sondaj B). Pe profilul de Vest a S1, în dreptul sondajului B, sunt vizibile două perturbări stratigerafice majore (T 1 şi T2), reprezentând două posibile şanţuri, cu o orientare pe axa E-V. Cercetarea a fost realizată până la cota de – 2,20 m, finanţarea disponibilă nepermiţând finalizarea sondajului în această campanie. Au fost realizate lucrări de conservare primară a complexelor investigate, întreaga suprafaţă decopertată diind protejată cu straturi succesive de folie şi acoperită cu pământ.
Toate datele au fost consemnate în fişele de complex. Complexele arheologice descoperite au fost înregistrate topografic şi sunt în procedură de introducere în aplicaţia Gis dezvoltată pentru şantierul arheologic Micia.
Materialul Arheologic (Pl. 9)
Din campania din acest an a provenit şi un bogat material arheologic, pentru care s-au aplicat procedurile de înregistrare primară şi a fost depozitat la MNIR, urmând a fi restaurat şi analizat interdisciplinar. Ca piese deosebite menţionăm două teracote fragmentare, de o valoare artistică şi istorico-arheologică deosebită.
Investigaţii Non - Invazive
Au fost realizate investigaţii magnetometrice pe o suprafată de 1 ha, descris de următoarele coordonate STEREO 70:
330978.987 493036.507
330992.902 492998.520
330830.569 492976.631
330876.973 492951.630
330864.535 492892.768
330881.005 492898.789
330943.498 492769.302
330892.842 492750.853
330885.359 492771.525
Datele obţinute au fost unificate cu cele obţinute în campania din anul 2015, rezultatele acestor investigaţii aducînd importante clarificări la topografia aşezării civile de la Micia. (Pl. 4 – Pl. 5)
Note:
1.
59. CCA 2001, nr. 224.
60. CCA 2001, nr. 224.
61. C. Daicoviciu, Micia I. Cercetări asupra castrului. (Cu un „Supliment epigrafic”), Richerche sul castro. (Con un „Supplementum epigraphicum”), în „ACMIT”, 3, p. 169-170; O. Floca, Pagus Miciensis, în „Sargetia”, V, 1968, p. 49-50; O. Floca, L. Mărghitan, Noi consideraţii privitoare la castrul roman de la Micia, în „Sargetia”, VII, p. 43-57; O. Floca, Monumente epigrafice şi sculpturale de la Micia, în „AMN”, 5, 1968, p. 111-124; L. Ţeposu, L. Mărghitan, Monumente funerare de la Micia (Partea II), în „AMN”, 6, 1969, p. 159-165; L. Mărghitan, Micia a fost un „pagus” în tot timpul stăpânirii romane?, în „SCIVA”, 21, 4, 1970, p. 580-591; L. Mărghitan, Un cuptor din centrul de ars obiecte ceramice recent descoperit la Micia, în „Apulum”, IX, 1971, p. 531-535; L. Marinescu, L. Mărghitan, C. C. Petolescu, Thermele romane de la Micia. Raport asupra săpăturilor din anii 1971-1974, în „CA”, 1, 1975, p. 217-230; L. Marinescu,A. Sion, L. Petculescu, I. Andriţoiu, E. Ionescu, M. Brăileanu, Cercetări arheologice de la Micia, în „CA”, 3, 1979, p. 105-110; L. Mărghitan, I. Andriţoiu, Monumente sculpturale romane în Dacia Superioară, în „SCIVA”, 27, 1, 1976, p. 45-54; L. Ţeposu-Marinescu, L’atelier de Micia, în „Sargetia”, XIV, 1979, p. 155-163; L. Petculescu, Castrul de la Micia, în Muzeul Naţional 5, 1981, p. 109-114; ; L. Petculescu, Raport asupra săpăturilor arheologice din castrul Micia, în „Cercetări arheologice”, 6, 1983, p. 45-50; L. Ţeposu-Marinescu, Cu privire la urbanizarea Miciei, în „Sargetia”, 18-19, 1984-1985, p. 125-127; L. Marinescu, A. Sion, I. Andriţoiu, Cercetările arheologice din thermele romane de la Micia (Veţel), în „CA”, 7, 1984, p. 121-127; L. Petculescu, Roman military granaries in Dacia, în „SJ”, 43, p. 66-76; I. A. Oltean, W. S. Hanson, Military Vici in Roman Dacia: An Aerial Perspective, în „AMN”, 38/I, 2001, p. 124-127; D. Benea, Istoria aşezărilor de tip vici militares din Dacia Romană, Timişoara, 2003, p. 69; D. Alicu, Micia studii monografice I. Monumentele de spectacol şi de cult, Cluj, 2004, p. 14-18; I. A. Oltean, V. Rădeanu, W. Hanson, New discoveries in the military vicus of the auxiliary fort at Micia, în „Limes XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies”, 2005, p. 351-356. Vezi de asemenea rapoartele de cercetare în: CCA 2003, p. 337-338; CCA 2005, p. 403-404; CCA 2006, p. 393; CCA 2007, p. 390; CCA 2008, p. 326-327; CCA 2009, p. 229; CCA 2010, p. 204-205;. 588. 589 IDR III/3, 45-46.
62. I. Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, Bucureşti, 1992, p. 17; K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, Bucureşti, 1958, 117-123.
63. CCA 2013, nr. 55.
64. CCA 2014, nr. 53.