Vețel | Comuna: Vețel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Mintia, com. Vețel, jud. Hunedoara. Sector “Castrul Roman” (Pl. 6)
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Locuire militară; Amenajare/construcţie; Necropolă; Castru;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
VEŢEL
Localitate:
VEŢEL
Punct:
Micia
Sector:
Sector “Castrul Roman” (Pl. 6)
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bărbat | Ioan Alexandru | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Mihaela Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Tutilă | Oana | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Simion | Mihaela | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Sector “Castrul Roman” (Pl. 6) În campania din vara anului 2021 s-a continuat cercetarea secțiunii S1, demarată în campania precedentă și s-a trasat și cercetat incipient o a doua secțiune, denumită S2, amplasată la 0,5 m nord față de S1 și perpendicular pe aceasta din urmă. S1 - Nivelul bogat în chirpici denumit Context 6 (C6) identificat în 2020 la -0,60 m adâncime, față de nivelul actual de călcare, s-a dovedit a fi dărâmătura unor construcții cu pereți din lemn și chirpici. La demontarea sa s-au putut identifica traseele a patru pereți din lemn, care formau structura unei clădiri compartimentate. Peretele P1’ orientat pe direcția est-vest, în paralel cu drumul D1, are lățimea de 0,40 m și o fundație sub forma literei V, adâncă de 0,45 m, întărită la extremități prin câte o înșiruire de pietre și fragmente tegulare. Printre aceste fragmente a fost descoperit unul care purta amprenta unei ștampile tegulare aparținând Alaei I Hispanorum Campagonum. La 2,10 m sud de acesta, a fost observat un al doilea perete (P2) paralel cu primul. Amprenta lăsată de acesta are lățimea de 0,30 m, însă se adâncește în sol doar 7-8 cm, fără a apărea gropi de par pe traseul ei. O situație asemănătoare a fost surprinsă și în cazul peretelui care închidea construcția spre sud, denumit convențional P6, paralel cu P2 și amplasat la 3,5 m sud față de acesta. Un al patrulea perete (P7), orientat pe direcția nord-sud, făcea legătura între P2 și P6, compartimentând spațiul în două camere. Talpa acestuia, lată de 0,40 m, avea partea superioară întărită cu un rând de pietre late și fragmente tegulare. Astfel, clădirea identificată a fost realizată într-o tehnică de construcție mai puțin întâlnită, doar peretele nordic (P1’) având o fundație adâncită, peretele sudic (P6) și pereții interiori (P2 și P7) fiind construiți pe o talpă masivă din lemn. Având în vedere dispunerea, caracteristicile și dimensiunile acestei construcții, putem opina că avem de-a face cu o baracă compartimentată, dispusă pe direcția est-vest, în paralel cu drumul D1 aflat la nord de ea. Lățimea clădirii este de 7 m, partea din față (dinspre N) fiind continuată cu un portic lat de 1,2 m, sprijinit pe R1/2020. R1 constituie o fundație din piatră fără mortar, lată de 0,50 m (considerată anterior, în mod eronat, ca fiind rigola drumului D1). Astfel, baraca are porticul lat de 1,2 m, continuat cu o cameră K2’ (arma), având profunzimea interioară de 2,10 m, urmată de camera K1’ (papilio) adâncă de 3,40 m. Dimensiunile secțiuni S1 nu au permis identificarea lățimii camerelor, acestea depășind dimensiunea de 3 m. Inventarul arheologic descoperit în aceste camere constă în fragmente ceramice și osteologice, precum și numeroase piese de echipament militar, caracteristice primei jumătăți a secolului al III-lea. După demontarea nivelului de călcare aferent acestei barăci, la -0,75 m adâncime, a fost identificat un alt nivel de distrugere violentă, fiind observate resturile unei clădiri anterioare, din lemn și chirpici. În stratul de cenușă, denumit Context 8 (C8), a fost identificată dârâmătura unui acoperiș păstrat în carourile 2-6 C. La excavarea acestui context au fost descoperite mai multe țigle și olane sparte pe loc, nouă dintre acestea fiind ștampilate cu aceeași ștampilă identificată în șanțul lui P1’. După scoaterea acoperișului căzut, au putut fi identificate traseele a patru pereți din lemn, care închideau între ei camerele unei barăci dintr-o fază anterioară celei descrise mai sus. Peretele exterior de nord (P1) era amplasat la 1,6 m sud față de drumul D1, avea orientarea pe direcția est-vest, o lățime de 0,40 m și pe o lungime de 1,60 m de la profilul estic, fiind consolidat cu o înșiruire de pietre late. În aceeași manieră era construit și P4, peretele exterior de sud, paralel cu P1 și amplasat la 7 m sud de acesta. Spațiul dintre cei doi pereți era compartimentat de la est la vest și de la nord la sud de alți doi pereți cu talpă din lemn, ale căror trasee au putut fi observate datorită amprentei lăsate în mortarul alb (C10), care a costituit podeaua cemerelor. P3 este orientat nord-sud, are 0,28 m lățime și pornește de la P1 spre P4, fiind surprins pe o lungime de 4 m, mai apoi intrând în profilul estic al secțiunii. P5 este construit într-o manieră identică cu P3 și se întinde pe direcția est-vest, de la P3 până în profilul vestic al secțiunii, în care intră. P5 compartimentează spațiul cuprins între P1 și P4 în două camere (K1 înspre nord și K2 înspre sud) cu profunzimile de 2,50 și 3,20 m. Nici în cazul acestei construcții nu au putut fi surprinse lățimile camerelor, ele depășind 3 m. La intersecțiile pereților P1 cu P3 și P5 cu P3, adosat amprentelor tălpilor din lemn, au fost conturate două gropi de par, menite să ancoreze construcția lipsită de fundații adâncite. În interiorul camerei K2 (papilio) a fost identificată o vatră de foc, cu diametrul de 0,45 m, denumită convențional Cx 19A. Materialul arheologic descoperit în nivelul de distrugere a acestei barăci este bogat în piese de echipament militar, de același tip cu cele descoperite în nivelul anterior. Cercetarea din anul 2021 s-a oprit la – 0,90 m adâncime, față de nivelul actual de călcare, acolo unde a fost identificat un nivel de lutuială consistent, ce acoperă întreaga secțiune. S2. - Secțiunea S2 (3 × 10 m), orientată pe direcția est-vest, a fost dispusă la 0,5 m de profilul nordic al S1, având drept scop cercetarea structurilor care fac conexiunea între S1 și limita estică a castrului Micia (ager și via sagularis). În campania 2021 a fost excavat nivelul vegetal, în care au fost identificate materiale ceramice fragmentare de factură romană și postromană. La -0,25 m a fost descoperit un nivel bogat în chirpici și fragmente ceramice aparținând secolului al IV-lea. Acest context (C12), asemănător cu C1 cercetat în S1/2020, urmează să fie cercetat în cadrul campaniilor următoare. Materialul arheologic (pl.7) Materialul arheologic descoperit la Micia, în campania arheologică din anul 2021 este constituit din ceramică, obiecte din metal (argint, bronz și fier), obiecte din piatră, obiecte din os și obiecte din sticlă. Așa cum ne-am obișnuit din campaniile precedente, ceramica de uz comun constituie cea mai importantă parte a descoperirilor, din punct de vedere cantitativ, aducând noi informații asupra producției ceramice din așezarea de la Micia. Astfel, din punct de vedere al criteriului funcțional, formele de vase provenite de la Micia sunt tipice pentru provinciile dunărene: a) vase pentru turnat, stocat și transportat alimente (amfore, urcioare, căni și dolia); b) vasa conquinatoria, utilizate pentru prepararea hranei (castroane, mortaria, oale şi capace); c) vasa escaria (farfurii, platouri); d) vasa potatoria (cupe, cupe/boluri); e) recipiente folosite în cadrul ritualurilor (turibula, unguentaria, opaițe). Cum era de așteptat, nu lipsește nici ceramica de lux, reprezentată de fragmentele de terra sigillata, ceramică ștampilată, dar și imitații locale ale unor forme consacrate în marile centre de producție vestice. De asemenea, ceramica cu glazură plumbiferă este bine reprezentată în cadrul descoperirilor de la Micia. Descoperirea unor astfel de obiecte aduce o serie de clarificări asupra importurilor ceramicii de lux de la Micia, și implicit asupra celor din Dacia Superior, stabilind, în același timp și unele aspecte ale legăturilor comerciale ale așezări de la Micia în cadrul provinciei și al Imperiului roman. Din punct de vedere cronologic materialul arheologic acoperă o perioadă cuprinsă între mijlocul secolului al II-lea p. Chr. și mijlocul sec. al III-lea p. Chr.