Vețel | Comuna: Vețel | Judeţ: Hunedoara | Punct: Micia | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Mintia, com. Vețel, jud. Hunedoara. Sector N-E Amfiteatru B (pl. 2 a, b)
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Locuire militară; Amenajare/construcţie; Necropolă; Castru;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
HUNEDOARA
Unitate administrativă:
VEŢEL
Localitate:
VEŢEL
Punct:
Micia
Sector:
Sector N-E Amfiteatru B (pl. 2 a, b)
Toponim:
NULL
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bărbat | Ioan Alexandru | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Mihaela Maria | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Tutilă | Oana | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Barbu | Marius | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Simion | Mihaela | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan | Ionuţ | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Neagu | Cătălina Mihaela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vleja | Decebal | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Premise[1] Aşezarea romană de la Micia este situată pe malul de sud al Mureşului, la circa 3 km faţă de defileul Brănişca, cel mai îngust loc al văii râului. Ea este alcătuită din castrul auxiliar cu o suprafaţă de aproximativ 7,2 ha şi din aşezarea civilă adiacentă (inclusiv necropolele de est și de vest). Cercetarea acestui important ansamblu arheologic a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu importante rezultate, cu toate întreruperile și distrugerile suferite de sit, mai ales în contextul construirii căii ferate Arad-Deva, a actualului traseu al DN 7 și mai ales, odată cu suprapunerea sa parțială de Termocentrala Mintia[2]. Începând din anul 2013 a fost deschis un nou sector, denumit convențional N-E Amfiteatru A, a cărui cercetare aduce importante clarificări cu privire la evoluția așezării romane dar și asupra situației ocupării spațiului investigat în epocile anterioare și ulterioare perioadei romane. Pe baza investigațiilor non-invazive, realizate în perioada 2014 – 2018, în anul 2019, acest sector de cercetare a fost extins către vest cu un nou punct de cercetare, denumit conventional sector Nord-Est Amfiteatru B[3]. Cercetarea din Campania 2021 În campania din anul 2021 cercetările arheologice sistematice s-au desfășurat conform proiectului de cercetare aprobat, în două sectoare distincte. Cercetările s-au desfășurat pe parcursul lunii iulie a anului 2021. A continuat cercetarea edificiului roman și a zonei din imediata sa vecinătate din cadrul sectorului N-E Amfiteatru B precum și în Sectorul “Castrul Roman”, (pl. 1). a. Sector N-E Amfiteatru B (pl. 2 a, b) În acest sector cercetarea s-a concentrat în exteriorul coltului de SE a Edificiului nr. 1, identificat în campania din anul 2019, în interiorul unităților de cercetare deschise în campaniile anterioare și denumite conventional C 15, C8, C 18 și C 19. Au fost deschise, de asemenea două noi unități de cercetare (C20 – C 21) cu dimensiuni similare celor din campania anterioară (4 × 4 m) și martori de 1 m între ele, pentru asigurarea evacuării pământului dar și pentru control stratigrafic. Pe baza investigațiilor din acestă campanie de cercetări arheologice sistematice s-au putut face o serie de observații de nuanță referitoare la cronologia și funcționalitatea spațiului investigat. Astfel, nivelul de amenajare a Edificiului nr. 1 suprapune un nivel anterior. Acesta este caracterizat prin prezența locuințelor cu pereții de lemn, cu șanțuri de fundație vizibile. De asemenea, au fost identificate resturi de cuptoare (pereți prăbușiti și urme de placă de ardere), precum și urme consistente de distrugere (arsură de pereți, cenușă și lemn ars). În anumite zone resturile de distrugere au fost înlăturate, cu scopul reutilizării perimetrului pentru amenajarea Edificiului nr. 1. (pl. 3) În afara strucurilor de locuire cu pereți de lemn sau de lut, acestui nivel îi corespund si fundațiile de piatră ale unui posibil edificiu (Edificiul nr. 3), care se extinde către est. Orientarea lui este diferită de cea a Edificiului nr. 1, fiind surprinsă pe direcția NNE – SSV. (pl. 2b, pl.4) În ceea ce privește Edificiul nr. 1, cercetările din această campanie au evidențiat două noi elemente legate de funcționarea sa. A fost identificată o stradă (Strada B), cu o lățime de 1,80 m, realizată din pietriș și rocă mărunțită, cu rigole bine conturate, pendiculară pe coltul de SE al edificiului. De asemenea, în jumătatea de SE a Edificiului nr. 1 se constată existența unui pavaj din lespezi de piatră fasonată, perforat de o intervenție ulterioară. (pl.5a) Relativ la Edificiul nr. 2, identificat în Campania din 2020, acesta funcționează într-o perioadă ulterioară Edificiului nr. 1. Astfel, are o orientare total diferită iar amenajarea Z 6[4] taie clar nivelul de funcționare a străzii B. În legatură cu funcționarea Edificiului nr. 2 au mai fost identificată o serie de structuri de locuire, în partea de E și de V a Z 6, caracterizate prin urme de fundație ușoară, din piatră de dimensiuni medii, fără șanț de implantare, precum și gropi de par, gropi menajere și partea superioară, in situ, de la o râșniță pentru cereale. Una dintre aceste structuri de locuire “sparge” pavajul corespunzător funcționării Edificiului nr. 1, utilizând elementele anterioare în definirea spațiului folosit. (pl. 2b, pl. 4, pl. 5b) Pe baza analizei preliminare a materialului arheologic și a observațiilor stratigrafice, combinate cu analiza surselor istorice putem propune următoare sucesiune cronologică: - Nivelul de locuire pentru care se constată urmele de distrugere – al doilea sfert al sec. II p. Chr. cu un final legat de evenimentele dramatice din timpul războaielor marcomanice, ce au afectat, fără îndoială și Micia. - Amenajarea și funcționarea Edificiul nr. 1 – ultimele două decenii ale secolului al II-lea și primele două decenii ale secolului al III-lea p. Chr. - Edificiul nr. 2 și structurile aflate în relație cu acesta – prima jumătate a secolului al III-lea. Se cuvine făcută observația potrivit căreia, spre deosebire de situația constatată în imediata vecinătate, în sectorul N-E Amfiteatru A, nu au fost puse în evidență, în stadiul actual al cercetării, structuri și elemente care să indice o prezență corepunzătoare primelor secole de după abandonarea provinciei Dacia, tot materialul fiind încadrabil în tipologiile caracteristice secolelor II – III p.Chr.
Note:
1.
Textul raportului a fost redactat de Mihaela Simion, Marius Barbu (Sector “Castrul Roman”) și Ionuț Bocan (considerațiile asupra materialului arheologic).
2.
Un cuprinzător istoric al cercetării, începînd cu primele investigații asupra Miciei, până la nivelul anilor 2002 este
disponibil la I. Andrițoiu, Istoricul cercetărilor privitoare la aşezarea şi fortificaţia romană de la Micia, în Sargeția
XXXI, 2003, p. 181 – 202.
3.
Pentru campaniile 2013-2019 precum și pentru un succint istoric al cercetării zonei vezi Simion et alii în CCA 2017 (2018), nr. 43, p. 92-94; CCA 2018 (2019), nr. 47, p. 131 – 133; CCA 2019 (2020), nr. 49, p. 249 – 253.
4.
Vezi CCA 2020/2021, p. 193 – 205 s.v. Mintia