Vătava | Judeţ: Mureş | Punct: Cetăţele | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cioată | Daniel | responsabil | Muzeul Judeţean Mureş |
| Koppány-Búlcsú | Ötvös | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Man | Nicoleta | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Pánczél | Szilamér-Péter | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
| Bonta | Coralia-Dorina | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
Raport:
Comuna Vătava este situată în partea de nord – est a judeţului Mureş, la graniţă cu judeţul Bistriţa – Năsăud şi la aproximativ 60 km de municipiul Tîrgu – Mureş. Din punct de vedere geografic, zona este caracterizată de dealuri submontane aflate în imediata apropiere a munţilor Călimani.
Situl arheologic a fost identificat în extravilanul satului Vătava, la aproximativ cinci km nord de vatra satului, în urma unei periegheze realizate în toamna anului 2011. Cu această ocazie a fost observată o structură de pământ de formă patrulateră (aprox. 15 x 15 m) delimitată de un şanţ şi un val de pământ. Pe latura estică, şanţul a fost substituit de albia unui pârâu. Descoperirea întâmplătoare a unei monede de bronz de epocă romană a putut determina apartenenţa culturală şi cronologică a sitului.
Aceste elemente asociate cu găsirea într-o zonă învecinată a unor fibule romane precum şi apropierea de castrul roman de la Brâncoveneşti (aflat la 15 km) au determinat interpretarea structurii amintite ca fiind rămăşiţele unui turn roman. Amplasat pe marginea unui platou cu altitudinea de peste 800 m, punctul oferă o bună vizibilitate asupra văilor apropiate precum şi asupra văii Mureşului, până dincolo de Brâncoveneşti şi municipiul Reghin (aflat la aprox. 35 km).
Prin cercetările de evaluare s-a dorit încadrarea cronologică mai exactă a obiectivului arheologic, verificarea elementelor de fortificaţie (şanţ şi val), relaţiile stratigrafice dintre ele precum şi verificarea interiorului acestui perimetru.
Metodele utilizate au fost, într-o primă fază, cele non-intruzive şi anume periegheze, fotografii aeriene şi prospecţiuni geofizice.
Prospecţiile geofizice au evidenţiat o zonă cu o mai mare concentrare de piatră în colţul sud-vestic al structurii. Astfel a fost trasată o secţiune de 23 x 2 m, orientată est - vest, în apropierea valului sudic şi care secţionează şanţul de apărare, valul de pe latura vestică, interiorul structurii şi se termină aproape de valul estic (delimitat în exterior de pârâul amintit mai sus).
Îndepărtarea stratului vegetal a dus la apariţia primelor fragmente ceramice care au confirmat faptul că avem de-a face cu un obiectiv roman, mai exact cu un turn fortificat.
Şanţul antic, secţionat între metrii 1,40 – 3,16 era umplut cu pietre şi bolovani de râu căzuţi din zona valului. Îndepărtarea pietrelor a scos la iveală un lut de culoare roşiatică, amestecat cu pietricele de râu şi fără material arheologic. Foarte probabil, la acest nivel am atins fundul şanţului antic. Între metrii 3,5 – 6,5, urmează panta vestică a valului de pământ plină la rândul său de acelaşi tip de pietre alunecate.
Pe muchia valului cu extindere spre interiorul incintei, mai exact între 7,80 – 9,80 m şi cu o lăţime de 1,20 m (pornind de la profilul sudic) a apărut o pată de arsură delimitată de o structură de pietriş de râu cu o lăţime de aproximativ 1 m. Materialul arheologic găsit în acest loc a fost reprezentat de o serie de fragmente ceramice de mici dimensiuni. Grosimea pământului ars era de 5 – 10 cm iar dedesubt nu se aflau decât pietre acoperite cu lut. Foarte probabil structura amintită reprezenta dărâmătura turnului propriu-zis. Acesta avea o fundaţie de pietre de râu, legată cu lut peste care se suprapunea elevaţia din lemn. Zona cu pământ şi arsură aparţinea de interiorul turnului, care se pare că a ars în momentul distrugerii. Amplasarea acestuia în interiorul incintei este destul de interesantă fiind poziţionat în colţul sud – vestic, lipit (sau extrem de apropiat) de cele două laturi ale valului.
Un alt complex arheologic, care trebuie menţionat, este cuptorul de mici dimensiuni găsit în capătul estic al secţiunii. S-au păstrat o parte a pereţilor, cu o lăţime maximă de 50 cm (la nivelul de antic de călcare), gura de alimentare orientată către nord şi camera de ardere de formă circulară, cu diametrul de 50 cm.
Identificarea turnului roman de la Vătava, corelarea sa cu unitatea militară de la Brâncoveneşti precum şi surprinderea principalelor elemente de fortificaţie şi construcţie, la care se adaugă cuptorul precum şi materialul arheologic găsit (ceramică de uz comun în special) reprezintă primele rezultate ale evaluării de teren din anul 2013.