Vaţa de Jos | Judeţ: Hunedoara | Punct: Peştera Prihodişte | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire în peşteră;
Cod RAN:
| 91802.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Vaţa de Jos
Localitate:
Vaţa de Jos
Punct:
Peştera Prihodişte
Localizare:
| 91802.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pescaru | Adriana | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Pavel | Romică | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rişcuţa | Nicolae-Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cosac | Marian | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Peştera Prihodişte, cunoscută şi sub numele de Hânzasca, este amplasată la cca. 3 km de satul Prihodişte şi 5 km de comuna Vaţa de Jos. Peştera are o poziţie retrasă, în fundul unei văi, în imediata vecinătate a unei foste cariere de exploatare a calcarului. Accesul este relativ uşor, iar condiţiile favorabile de locuire sunt completate de prezenţa în apropiere a unui puternic izvor (izbuc).
Formaţiunea carstică are două intrări cu deschidere spre NE şi respectiv NV, care se reunesc într-o sală centrală de unde porneşte o galerie semiactivă, obturată după cca. 20 m. Obiectivul este cuprins în lista monumentelor istorice, fiind cunoscut cu vestigii arheologice din perioada de trecere de la eneolitic la epoca bronzului.
În urma unei periegheze efectuată în primăvara anului 1998 a fost descoperit un singur fragment ceramic la suprafaţa depunerilor din peşteră. Cercetările sistematice au debutat în luna octombrie 1998, printr-un sondaj de verificare stratigrafică (So. I) de 2 x 1 m amplasat în sala centrală. Săpăturile s-au soldat cu recoltarea unui bogat inventar arheologic. Într-un colţ al sondajului stratul de arsură şi cenuşă a semnalat prezenţa unei vetre de foc.
În anul 1999 nu s-au făcut săpături, dar cercetările au continuat în perioada 23 august - 3 septembrie 2000 prin deschiderea, în sala centrală, a unei secţiuni (S. I) de 6 x 2 m, amplasată în prelungirea sondajului din 1998. Săpătura a fost adâncită până la 0-,55 m relevând următoarea stratigrafie:
0 / -0,05 m - sol recent;
-0,05 / -0,1 m - strat care conţine, sporadic, fragmente ceramice de tip Wietenberg;
-0,1 / -0,35 m - strat de cultură de culoare cenuşie, care conţine ceramică de tip Coţofeni târzie; la baza acestui strat apar rare fragmente ceramice Coţofeni timpurii şi eneolitice;
-0,35 / -0,55 m - strat cuaternar, nisipos, de culoare gălbuie, cu numeroase bucăţi de calcar, certificat prin descoperirea unui dinte de Ursus Spelaeus.
Au fost descoperite trei vetre de foc şi un inventar arheologic variat: ceramică, unelte din piatră, podoabe. Deşi ceramica este foarte fragmentară pot fi distinse forme de mici dimensiuni, globulare, cu gura puternic evazată, în formă de pâlnie. Decorul constă în incizii, impresiuni, aplicaţii sub forma "boabelor de linte". Se remarcă numărul redus al fragmentelor decorate în tehnica împunsăturilor succesive. În schimb sunt numeroase ornamentele sub forma benzilor de linii haşurate în reţea, incizii sub forma "scheletului de peşte", romburi haşurate simplu sau în reţea.
Formele vaselor, decorul şi maniera de ornamentare sugerează plasarea descoperirilor de la Prihodişte la un orizont Coţofeni final marcat de puternice influenţe vuèedoliene. Aceste materiale îşi găsesc analogii la Băile Herculane - Peştera Hoţilor (nivelul j), în peştera de la Româneşti, Clit - Gureţul Negrilor şi în descoperirile de la Govora Sat - Runcuri şi Livezile - Baia, aparţinând bronzului timpuriu.
Raritatea acestui tip de descoperiri şi importanţa lor pentru ilustrarea etapei finale de evoluţie a culturii Coţofeni în zona de SV a Transilvaniei, impun continuarea cercetărilor în acest sit.