Vârtopu | Comuna: Ciuperceni | Judeţ: Gorj | Punct: Vârtoapele | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Calotoiu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
Raport:
Situl arheologic din satul Vârtopu se găseşte în punctul Vârtoapele, pe un platou situat între dealuri, care are o lungime de peste 800 m şi 200 m lăţime, la 3 km NV de Dealul Bujorăscu şi la 20 km N de oraşul Motru.
În 2004 în perioada 20 septembrie - 8 octombrie au continuat cercetările arheologice în necropola tumulară de epoca bronzului timpuriu de la Vârtoapele. Au fost investigaţi doi tumuli de dimensiuni medii în partea de NE a platoului.
Tumulul 10 are dimensiunile de 7,4 x 8 m şi o înălţime de 0,42 m. Primul strat de pământ este până la –0,2 m are o culoare cenuşie, iar sub acesta, până la –0,42 m este un strat de pământ argilos gălbui cu urme arheologice.
În mantaua de pământ a movilei au fost găsite în sfertul de SV câteva pietre mari care nu erau dispuse după o anumită regulă.
În martorul central E-V la adâncimea de -0,17 m au fost descoperite două vase: o cană cu toarta în bandă, care are pe diametrul maxim trei grupuri de câte trei proeminenţe. Cana este lucrată din pastă de bună calitate, are fundul plat, corpul sferic şi gâtul tronconic. Toarta în bandă coboară de sub buză pe umărul vasului, iar pe rotunjimea sa maximă sunt trei grupuri a câte trei proeminenţe. Cana aceasta se aseamănă cu aceea care a fost descoperită în tumulul 8 dar este de dimensiuni mai mari. Dimensiunile piesei sunt: înălţimea de 18,5 cm, iar diametrul gurii este de 8,5 cm.
La 0,1 m S de această cană a fost descoperit un vas tronconic cu buza evazată, lucrat din pastă amestecată cu nisip granulos de culoare cărămizie, ce are înălţimea de 18,2 cm şi diametrul gurii de 16,5 cm.
Lângă aceste vase de ofrandă au fost găsiţi câţiva cărbuni şi urme albe de la oase calcinate. Arderea a avut loc la un rug funerar în afara necropolei, negăsindu-se crusta specifică arderii pe loc în necropolă.
La 10 m V de tumulul 10 se află tumulul 11 care este tot de mărime medie având dimensiunile de 6,6 x 6 m şi înălţimea de 0,42 m.
La 0,23 m V de martorul central N-S, în partea de E, la o adâncime de -0,24 m au fost descoperite două vase fragmentare – o cană ce are pe diametrul maxim trei grupuri a trei proeminenţe şi un vas fragmentar de formă tronconică cu apucători perforate pe pântec. Cele două vase funerare au fost sparte în urma lucrărilor agricole efectuate în anii anteriori. Lângă cele două vase fragmentare se află trei pietre mari de 0,2-0,25 m în diametru, care marcau mormântul.
La 2,50 m pe axa N-S spre N la 0,54 m V şi la adâncimea de –0,19 m a fost descoperit un alt vas fragmentar cu tortiţe pe pântec perforate de formă tronconică cu buza evazată şi fundul drept. Lângă acesta au fost găsiţi cărbuni şi oase mici arse.
Ambii tumuli au mantale de pământ însă în tumulul 10 au fost găsite câteva pietre dispuse în manta, nu într-o oarecare ordine în special în sfertul de SV al movilei. În tumulul 11, între vasele de ofrandă s-au descoperit trei bolovani de râu, care marcau mormântul.
Ritul funerar folosit în cei doi tumuli ca de altfel în toată necropola este incineraţia. Dacă în campania 2003, în tumulul 9 au fost descoperite oase calcinate şi cărbuni mai mulţi, în campania din acest an cărbunii au fost mai puţini, iar oasele calcinate în număr mai mic.
Varianta de ritual a constat în depunerea osemintelor arse şi a cărbunilor pe solul antic lângă vasele de ofrandă.
Resturile cremate au fost aduse de la un rug funerar din afara necropolei.
În alte situaţii, în tumuli cercetaţi anterior a fost descoperită ca variantă de ritual un postament din bolovani de râu sub forma unui dreptunghi (cazul tumulului 5). Acest postament de piatră, ca structură, era format dintr-un singur rând de pietre, care avea cinci şiruri. La capătul dinspre SE al postamentului au fost depuse într-un vas oase calcinate, cărbuni şi cenuşă.
În toţi aceşti tumuli remarcăm faptul că majoritatea vaselor prezintă urme de arsură secundară, fapt ce dovedeşte că acestea au ars la un rug funerar împreună cu osemintele umane, în afara necropolei.
Descoperirile funerare din necropola tumulară de la Vârtoapele se încadrează cronologic în perioada bronzului timpuriu – în etapa Glina final – Verbiţa – Ostrovul Corbului (Glina IV), Bela Crkva-Priboi.
Rezumat:
În cadrul acestei campanii au fost investigaţi doi tumuli aparţinând necropolei de incineraţie. Necropola de la Vârtoapele (Vârtopu-Ciuperceni) se încadrează în epoca bronzului mijlociu şi are ca substrat un nivel cultural compus din Glina – Verbiţa – Ostrovu Corbului (Glina IV) – Bela Crvka – Priboi.