Valea Stânii | Comuna: Ţiţeşti | Judeţ: Argeş | Punct: Vărzărie | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măndescu | Dragoş | responsabil | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
| Ioan-Pițigoi | Andi | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
Raport:
Determinată în mare parte de stadiul de recoltare a culturilor agricole şi de acceptul dat de localnici pentru accesul pe loturile lor, alegerea amplasamentului săpăturii din 2019 s-a putut concretiza prin investigarea unei zone mai largi aflată la sud de drumul de câmp ce desparte satul Valea Stânii (com. Ţiţeşti) de teritoriul administrativ al oraşului Mioveni (localitatea Racoviţa). Au fost afectate două proprietăţi particulare, Alexandru Eşanu şi Stelian Vilău. Cum cercetările anterioare s-au concentrat până acum, cu consecvenţă, în arealul nordic al necropolei de incineraţie din prima epocă a fierului de la Valea Stânii, extremitatea sudică a cimitirului, acolo unde a avut loc campania 2019, era cunoscută mai degrabă teoretic, pe considerente logice, date de conformaţia terenului şi de răspândirea pe această terasă a aglomerărilor de bolovani considerate vestigii ale mantalelor din bolovani de piatră de râu. Un singur tumul (T 2), din păcate distrus, demontat total în urma lucrărilor agricole, mai fusese cercetat în arealul sudic al cimitirului, la sud de drumul de câmp amintit, în prima campanie de săpături, în 2014.
T 20. Profitând de acceptul dat de proprietarul terenului (Alexandru Eşanu), la mijlocul lunii octombrie săpăturile au epuizat tumulul 20, aflat la circa 30 m S de drum, în colţul nord-estic al proprietăţii, a cărui evidenţă era asigurată de mulţimea de bolovani de râu răspândiţi de plug în acel loc. Am aplicat un sistem de săpătură alcătuit din patru unităţi de cercetare de 5 x 5 m (NV, NE, SV şi SE), cu martori între ele cu lăţimea de 0,5m, orientaţi N-V, respectiv SE.
Mantaua, foarte compactă şi consistentă, a fost evidenţiată imediat sub stratul arabil (-0,08/0,21 m). Se prezenta sub forma unei grămezi rotunde de bolovani de râu aşezaţi pe 1-4 rânduri (mai rarefiaţi la exterior, mult mai consistenţi către centru), structura de piatră având o înălţime de maximum 40 cm şi un diametru de 10,5 m. Cu aceste dimensiuni, T 20 poate fi considerat unul dintre tumulii mari de la Valea Stânii. Pietrele erau de dimensiuni variabile, însă pe măsură ce demontarea mantalei a înaintat a-a putut constata că la baza acesteia s-a preferat depunerea unor pietre mai mari decât cele de obicei utilizate. Pietrele de la baza mantalei suprapuneau direct solul steril, fără ca vreun nivel arheologic să fie vizibil în acest loc. O mică parte din extremitatea estică a mantalei a rămas necercetată, intrând pe proprietatea învecinată de la E, unde nu am avut acces (terenul era deja arat).
La marginile de SE şi SV ale mantalei, sub pietrele mantalei din aceste puncte, uneori şi printre acestea, au fost găsite fragmente ceramice de la mai multe vase, neîntregibile (vas mare de provizii, castron cu caneluri la interior, ceaşcă – toate lucrate cu mâna). Alte câteva fragmente ceramice au fost găsite la extremitatea de E a mantalei.
Mormântul, localizat în centrul tumulului, pe solul antic, fără altă amenajare, şi acoperit de pietrele mantalei, la adâncimea de -0,35/-0,45m, se prezenta sub forma unei zone de circa 4,5x4,5m acoperite relativ difuz de fragmente ceramice, mult pigment de cenuşă şi lemn ars, fragmente de lemn ars mai multe şi mai mari (până la 1,5 cm) decât cele îndeosebi întâlnite în celelalte morminte cercetate până acum, piese mărunte de inventar: o mărgică din pastă sticloasă colorată, decorată „cu ochi”, 5-6 piese sferice din fier, probabil mărgele din fier, răspândite pe o suprafaţă mai mare, o verigă fragmentară din fier, o serie de fragmente dintr-o piesă nedeterminată din fier (cel mai probabil o zăbală) şi două mici discuri / falere depuse grupat în marginea de E a zonei mormântului. De la rug au fost aduse şi depuse în mormânt, nu grupat, ci răspândite pe o arie mai largă, de circa 0,7 x 0,7 m, laolaltă cu fragmente ceramice disparate, puţine oase calcinate care la prima vedere par a aparţine unui individ matur. Imediat la S de zona oaselor calcinate, fragmentele ceramice sporesc în consistenţă, aparţinând mai multor categorii şi forme ceramice, toate lucrate la mână (se recunosc un vas mare pântecos, brun-cărămiziu, cu apucători masive sub diametrul maxim, aceste fragmente fiind depuse la marginea de SE a mormântului, de asemenea, un castron ars oxidant, cu interiorul decorat cu caneluri, cu motive geometrice – spirală, căpriori –, precum şi fragmente din mai multe ceşti). Demn de remarcat, în jumătatea de S a mormântului, între grupările de fragmente ceramice amestecate, a fost găsit un mic fragment (circa 1cm3) dintr-un pigment mineral roşu-orange, cu consistenţă cretoasă, posibil realgar (ar fi o primă atestare în mediul cultural Ferigile). În sfârşit, mormântul era mărginit la 1 m distanţă către E faţă de ultimele piese de inventar apărute (fragmentele din piesa de fier nedeterminată) de o groapă rotundă cu diametrul de 0,6 m, adâncită –0,25 m în solul viu, a cărei umplutură era alcătuită din cenuşă şi cărbune (particule şi fragmente mai mari de lemn ars).
În a doua parte a campaniei, a fost verificată posibilitatea existenţei unor tumuli bănuiţi anterior prin indiciile furnizate de pietrele răspândite la suprafaţă, la extremitatea sudică a necropolei, pe marginea terasei ce coboară lin către Râul Argeşel. Primul punct verificat se află pe proprietatea Alexandru Eşanu, la circa 60 m S de T 20. Pietre disparate, răvăşite şi purtate de plug, erau prezente şi acum în zona respectivă. Au fost trasate aici două secţiuni paralele, cu dimensiunile de 14 x 2 m, respectiv 14 x 3 m, orientate N-S, distanţa dintre ele fiind de 5m, intenţia fiind de a extinde secţiunea în momentul reperării mantalei de piatră. În niciuna dintre secţiuni nu a fost surprinsă o eventuală structură de manta, săpătura aici dovedindu-se sterilă. În spaţiul dintre cele două secţiuni, de numai 5m, existenţa unei mantale de piatră de tipul celor de la Valea Stânii este improbabilă.
Al doilea punct verificat se află pe proprietatea Stelian Vilău, la 150 m S de T 20, pe ultima curbă de nivel a botului de terasă înainte de lunca plată a Argeşelului, acolo unde atât pietrele disparate aflate la suprafaţă cât şi o evidentă elevaţie a terenului indicau destul de evident posibilitatea existenţei unui tumul. Cele două secţiuni trasate aici paralel la 1 m una de cealaltă, orientate N-S, ambele cu dimensiunile de 20 x 2 m au fost sterile. Prin urmare, dat fiind rezultatele negative înregistrate de aceste verificări la marginea de sud a terasei, este tot mai evident că limita meridională a necropolei trebuie situată ceva mai la N decât se considera până acum, eventual în zona T 20 şi T 2 (cercetat în prima campanie, 2014). Aglomerările de pietre prezente la suprafaţă la sud de aceşti tumuli, pe marginea botului de terasă, îşi pot găsi explicaţia fie prin tumuli cu totul distruşi şi demontaţi de lucrările agricole (mai puţin probabil), fie prin pietre dislocate de plug din mantaua tumulilor aflaţi mai la nord şi purtate până în zona în care terenul începe să coboare către lunca Argeşelului.
După încheierea săpării fiecărei unităţi de cercetare alocate tumulului, pietrele din manta au fost îndepărtate şi depozitate la marginea terenului agricol, iar secţiunile astupate şi nivelate spre a fi din nou destinate culturilor agricole. Suprafaţa totală cercetată în campania 2019 a fost de 260,25 m2. În total, au fost excavaţi circa 100m3 pământ şi pietre (pietrele de râu din mantaua T 20). Au fost prelevate in situ probe de lemn carbonizat şi oase calcinate pentru analiză radiocarbon, continuând colaborarea cu Laboratorul AMS din Poznan. Oasele calcinate au fost prelevate separat spre a fi înaintate spre studiu şi determinare Institutului de Antropologie «Francisc Rainer» Bucureşti. Pentru determinarea pigmentului mineral pe care îl presupunem a fi realgar, se va continua colaborarea cu Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Piesele arheologice au fost recoltate pe complexe şi înaintate la sfârşitul fiecărei zile de lucru spre curăţare şi conservare primară în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Judeţean Argeş. Documentaţia de şantier se păstrează la acelaşi muzeu.