Valea Stânii | Comuna: Ţiţeşti | Judeţ: Argeş | Punct: Vărzărie | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Hallstatt; Epoca romană târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Descoperire funerară; Locuire; Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 19383.01 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Ţiţeşti
Localitate:
Valea Stânii
Punct:
Vărzărie
Localizare:
| 19383.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măndescu | Dragoş | responsabil | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Ioan-Pițigoi | Andi | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
În campania 2017 (septembrie-octombrie), a fost cercetată o nouă suprafaţă de circa 340 m2 în zona central-nordică a necropolei halstattiene târzii, pe loturile agricole aflate în proprietatea localnicilor Nicolae Simion, Ion Diniaşi şi Doru Ionescu.
Pentru început, au fost încheiate cercetările iniţiate în campania 2016 la trei tumuli (T6, T8 şi T10) şi rămase nefinalizate din varii motive. Au fost cercetate jumătăţile de W ale T6 şi T8 şi marginea de S a T10. S-a putut stabili acum că T6 avea o formă ovală, cu diametrul mare de 9 m şi cel mic de 8 m. Pietrele din manta erau aşezate pe unu şi două rânduri. T8 avea de asemenea o formă ovală, cu diametrul mare de 10 m şi cel mic de 9 m), pietrele din manta fiind aşezate pe două rânduri. Deşi T8 se afla în apropierea lui T6, la numai 2 m către N, stratigrafic nu am putut distinge eventuale indicii de cronologie relativă care să poată fi aplicate celor două structuri funerare. T10, aflat la 3,5 m către NE faţă de extremitatea de E a T8, rămâne până acum complexul cu cea mai mare manta din întreaga necropolă, cu un diametru de 11 m şi pietrele aşezate compact pe două şi trei rânduri. Asupra mormintelor şi inventarelor acestora, deja cercetate anul trecut, nu mai revenim, întrucât au fost menţionate în cronica anterioară, aferentă campaniei arheologice 2016. Noile elemente descoperite ce ţin de cei trei tumuli finalizaţi în campania 2017 şi care completează imaginea de ansamblu a acestora sunt: câteva fragmente ceramice hallstattiene la -0,3 m adâncime, pe solul antic, în marginea de SW a T6; fragmente ceramice şi cărbune din zona de W a mormântului principal din T8; un grup de fragmente ceramice la -0,35m, pe solul antic, aflate la 0,5 m în exteriorul marginii de S a T10.
În procesul de epuizare a sectorului nordic al necropolei, campania 2017 a fost axată pe cercetarea integrală a unui nou „cluster” alcătuit din trei tumuli (T11-T13), grupare identificată încă din campania 2015 în imediata apropiere a T4 şi T5 cercetaţi atunci. Tumulii 11-T13 aveau mantaua din bolovani de râu aşezaţi pe 1-4 rânduri, structura de piatră având o înălţime de maximum 40 şi un diametru cuprins între 7 m şi 10 m. Doi dintre aceştia (T11 şi T12) adăposteau morminte de incineraţie cu oasele depuse pe solul antic. Inventarul funerar este bogat în ceramică, lucrată în exclusivitate la mână, şi mai puţin reprezentativ în privinţa obiectelor personale ale defuncţilor (resturi de la piese de podoabă mărunte, cuţitaş din fier). T13 a fost puternic afectat de o locuire de epocă romană, cultura Chilia-Militari. Din această aşezare a fost cercetată o locuinţă ce a perforat mantaua T13. Inventarul locuinţei Chilia-Militari se compune din mult material ceramic reprezentativ, inclusiv ceramică pictată.
Atunci când mormintele tumulare nu sunt suprapuse şi deranjate de locuirea Chilia-Militari, stratigrafia necropolei de incineraţie hallstattiene este simplă şi unitară: imediat sub solul actual arabil (0-0,15 m) se evidenţiază mantaua tumulilor alcătuită din bolovani de râu (0,15-0,40 m) ce acoperă direct mormântul depus pe solul antic, eventual într-o mică alveolare, aflat la maximum -0,45/-0,5 m adâncime. Imediat dedesubt (în general la -0,5 m) începe sterilul arheologic, „pământul viu”.
În continuare prezentăm succint complexele funerare cercetate integral în campania 2017:
T11 avea un diametru de 9 m. Mantaua era formată din pietre de râu surprinse la -0,2/-0,25 m, aşezate compact pe două până la patru rânduri. Baza mantalei la -0,45 m. Zona funerară era delimitată de un şanţ lat de 0,5 m, puţin adâncit în solul viu (0,25 m), suprapus pe tot traseul său de marginea mantalei şi umplut cu pietre din aceasta. Fragmente ceramice sub marginile de N şi S (mai numeroase) ale mantalei, sub pietre, pe solul antic (-0,4 m). Mormânt de incineraţie (arderea în altă parte) situat aproximativ în centrul tumulului, cu oasele calcinate (puţine) şi inventarul (ceramică fragmentară, fragmente dintr-un ac de bronz, mărgele de sticlă topite la rug, două aplice rotunde din bronz, un cuţitaş de fier) depuse pe solul antic (o zonă cu un diametru de circa 1 m), într-o uşoară alveolare (baza depunerii se afla la -0,5 m). La 2 m N de mormânt, mulţi cărbuni depuşi pe solul antic (-0,45 m).
T12 se afla la 6 m N de T11. Mantaua avea un diametru de 7,5 m, pietrele fiind aşezate pe două şi trei rânduri, între -0,2 şi -0,4 m. Grupări de fragmente ceramice sub pietrele din manta, la -0,4 m, în mijlocul jumătăţii de N şi la marginea de S a tumulului. Mormânt de incineraţie (arderea în altă parte) plasat excentric, sub jumătatea de V a mantalei. Mormântul se prezenta ca o aglomeraţie masivă de fragmente ceramice (surprinsă la adâncimea de -0,27 m, cu baza la -0,5 m) între care s-au aflat puţine oase calcinate şi particule mărunte de cărbune, pe o zonă ovală de 1,2 x 0,65 m, orientată NW-SE. În afara ceramicii, mormântul a livrat numai o plăcuţă alungită din fier şi o mărgică de lut tronconică cu caneluri verticale.
T13 se invecina la S cu T12, iar la NE cu T5 (cercetat în campania 2015). Observaţiile stratigrafice (suprapunerile marginilor celor trei mantale) au permis în acest caz să poată fi stabilită următoarea succesiune cronologică: T13 era anterior atât lui T5 cât şi lui T12. Mantaua, în mare parte afectată de o locuinţă de epocă romană (Chilia-Militari, plan rectangular, dimensiuni: 4 m x 2,6 m) ce a străpuns sectorul central-sudic al tumulului până la adâncimea de -0,6 m, avea un diametru de 10 m, cu pietrele aşezate pe patru rânduri, între -0,2 şi –0,5 m. Sectorul de N al mantalei era mai bine păstrat, dar şi aici zona de contact cu T5 era parţial bulversată de o groapă posterioară, cu material ceramic Chilia-Militari. Mormântul din T13 nu a fost găsit, fiind probabil aflat în zona distrusă de locuinţa Chilia-Militari. Numeroase fragmente ceramice hallstattiene sub pietrele din marginile de S şi NW ale mantalei, la -0,45 m. De asemenea, un grup de fragmente ceramice şi mici bucăţi de cărbune aşezate pe solul antic în jumătatea de N a tumulului, la -0,44/-0,48 m.
În privinţa necropolei de incineraţie din prima epocă a fierului aparţinând grupului Ferigile, cercetarea celor trei tumuli a adus date relevante atât despre tipologia mormintelor, despre elementele de ritual funerar (puţine oase calcinate depuse în mormânt, fragmente ceramice aduse de la rug si depuse la marginea tumulului, trecerea prin foc a inventarului funerar, prezenţa şanţului de delimitare / marcare a zonei funerare a tumulului), cât şi despre maniera de alcătuire a inventarului funerar (predominant ceramic de această dată), a tipologiei inventarului şi a etapelor cronologice ale cimitirului (analiza imediată şi preliminară a ceramicii recoltate din cei trei tumuli indică predominant un orizont cronologic corespunzător fazei Ferigile Nord). Studierea unei suprafeţe funerare mai largi a adus noi precizări privind confirmarea existenţei unor „nuclee / cuiburi / clustere” de morminte şi amenajări funerare bine conturate şi individualizate în ansamblul necropolei.
Cel mai mare câştig obţinut în campania 2017 este documentarea unor complexe de locuire de epocă romană ce suprapun mormintele hallstattiene din zona nordică a sitului. S-a putut stabili că aceste complexe aparţin unei aşezări de tip Chilia-Militari ce se întinde atât către NW (aşa cum o arată răspândirea fragmentelor ceramice specifice descoperite în periegheze), cât şi către SW: o groapă pentru scoaterea lutului ce a străpuns mantaua T10, cercetată în campania 2016 şi datată radiocarbon pe o probă de lemn carbonizat (Poz-88889) la 135-332 AD, cu cea mai mare probabilitate (35%) în sigma 1 (68,2%) de 213-260 AD. Această componentă a sitului de la Valea Stânii, documentată acum pentru prima dată într-o manieră coerentă, capătă o relevanţă şi mai mare în perspectiva apropierii Limesului Transalutanus, aflat la mai puţin de 2 km către vest, pe Râul Târgului. Cel mai apropiat monument roman, castrul de la Purcăreni, este localizat la 5 km către sud-est de complexele Chilia-Militari de la Valea Stânii.