Valea Stânii | Comuna: Ţiţeşti | Judeţ: Argeş | Punct: Vărzărie | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măndescu | Dragoş | responsabil | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Păduraru | Marius | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
Pe câmpul dintre satul Valea Stânii, com. Ţiţeşti şi cartierul Racoviţa, oraş Mioveni, pe terasa de pe malul drept al Râului Argeşel, în punctual denumit de localnici „Vărzărie”, au fost semnalate de-a lungul timpului vestigii aparţinând mai multor epoci: o întinsă aşezare din epoca bronzului (cultura Tei), o necropolă din prima epocă a fierului, fragmente ceramice Militari-Chilia, un follis de la Iustinian, precum şi o locuire din evul mediu târziu. O mare parte a sitului (zona nord-estică) este suprapusă de locuinţele şi gospodăriile satului actual, zonele ce mai pot fi cercetate arheologic având toate regim de proprietate privată (loturi agricole ale locuitorilor).
Obiectivul cercetării arheologice din 2014 a fost necropola din prima epocă a fierului. De mai multă vreme erau cunoscute (în urma unor descoperiri întâmplătoare făcute în 1992(1) şi a unor periegheze efectuate în 2007) pe câmpul „Vărzărie” un mormânt de incineraţie în urnă cu capac precum şi grămezi de bolovani de râu, care deşi răvăşite de lucrările agricole anuale, aveau aspectul unor posibile morminte din prima epocă a fierului, caracteristice grupului cultural Ferigile. Din cartarea aglomerărilor de bolovani de râu a reieşit că avem de a face cu circa 30 posibili tumuli aplatizaţi, dispuşi pe direcţia nord-est – sud-vest pe câmpul amintit mai sus, terenul coborând uşor spre sud, către cursul Argeşelului.
Pentru a verifica dacă într-adevăr avem de a face cu o necropolă sau tot acest peisaj nu e altceva decât rodul capriciilor naturii şi evoluţiei în timp a cursului văii Râului Argeşel, am pornit cercetarea detaliată a două dintre aceste aglomerări de pietre, în perioada septembrie-octombrie 2014. De altfel, locuitorii satului Valea Stânii explicau prezenţa bolovanilor pe câmpul de la „Vărzărie” prin faptul că în vechime acolo s-ar fi aflat albia râului, ce s-ar fi mutat cu trecerea vremii tot mai spre răsărit.
Pentru cercetarea grămezilor de bolovani am aplicat sistemul de săpătură în cadrane, cu martor în cruce pe mijlocul prezumtivului tumul. Pentru tumulul 1 (zona central-nordică a necropolei), aflat pe proprietăţile Maria Manolescu şi Ion Fulgeanu, am deschis o suprafaţă totală de 80 mp, săpătura avansând până la adâncimea de 0,7 m, la solul steril. După îndepărtarea solului actual, a reieşit că ne aflăm în faţa unui mormânt tumular cu mantaua alcătuită din pietre de râu aşezate compact pe 1-3 rânduri. Mantaua avea o formă circulară, cu diametrul de 7 m. Pietrele mai mari erau aşezate deasupra, cele mai mici la bază. Mantaua de bolovani de râu acoperea un mormânt de incineraţie cu oasele calcinate depuse în urnă (baza unui borcan lucrat la mână, ars reducător). Urna era depusă într-o mică alveolare în solul antic, într-un „căuş” alcătuit din pietre de acelaşi fel ca cele din care a fost alcătuită mantaua. Printre oasele calcinate s-au găsit numeroase mărgele mărunte din coral (?), două mărgele din lut precum şi fragmente informe de sticlă colorată, provenind din mărgele topite de focul rugului. În „gura” urnei şi deasupra acesteia au fost îngrămădite bucăţi de piatră spartă, puternic arse. În afara urnei, au fost depuse numeroase vase ceramice fragmentare şi arse secundar probabil la banchetul de la rug, dar şi alte două mărgele din sticlă colorată, o sabie fragmentară, un fragment din lama unui cuţitaş din fier şi un tub de înmănuşare de la o lance din fier. De la marginea movilei de pietre au fost recuperate mai multe vase fragmentare, depuse probabil ca ofrande funerare.
Al doilea tumul cercetat era situat pe proprietatea Rodica Chivu, la 180 m sud-vest de tumulul 1, imediat la sud de reţeaua de înaltă tensiune ce traversează de la E la V câmpul „Vărzărie”. La suprafaţă se observau pietrele din manta, puternic răvăşite de arături, întinse pe o suprafaţă considerabilă. Pentru cercetarea tumulul 2 am aplicat aceeaşi săpătură cu martor în cruce, cele patru sectoare însumând o suprafaţă de 100 mp. Săpătura a fost adâncită treptat până la sterilul aflat la -0,6/-0,7 m. A reieşit că tumulul 2 avea o manta de asemenea rotundă, de circa 8,5 m diametru, însă în cea mai mare parte descoperită distrusă de lucrările agricole. O parte relativ compactă a mantalei, neafectată atât de mult de arături şi de dislocarea şi îndepărtarea bolovanilor, a putut fi surprinsă în marginea de est a tumulului. Tot în jumătatea estică a zonei centrale a fost descoperită o groapă uşor adâncită în solul viu, unde au fost descoperite mai multe fragmente ceramice puternic arse, câteva oase calcinate, iar în afara gropii, o piesă măruntă de fier neidentificată, precum şi o mică perlă de sticlă translucidă. Considerăm că mormântul a fost tot unul de incineraţie, ca şi cel din tumulul 1, distrus însă de lucrările agricole intensive practicate aici anual.
Din punct de vedere cultural, cei doi tumuli sunt de atribuit grupului cultural hallstattian Ferigile, definitoriu pentru etapa finală a celei de-a doua epoci a fierului la sud de Carpaţi (în zona submontană şi de dealuri a Olteniei şi Munteniei). Prezenţa grupului Ferigile în zonă nu este izolată, la circa 5 km către nord-est o altă necropolă de acest tip fiind distrusă în cea mai mare parte de construcţia şcolii generale din centrul comunei Ţiţeşti, în anii `60 ai sec. XX. Câteva morminte au fost recuperate prin săpături de salvare efectuate de Ion Nania, respectiv Eugenia Popescu şi Alexandru Vulpe(2).
Considerăm că prin aceste cercetări prezenţa unei necropole hallstattiene în punctul „Vărzărie” este pe deplin confirmată. În consecinţă, se impun noi campanii de săpături arheologice pentru a salva şi recupera ceea ce se mai poate din cele circa 28 morminte tumulare rămase necercetate într-o zonă expusă puternic distrugerilor prin lucrările agricole anuale. De asemenea, solicităm în mod insistent interzicerea oricăror lucrări edilitare sau agricole mai adânci de 30 cm pe proprietatăţile locuitorilor din Valea Stânii şi Racoviţa, până la cercetarea arheologică exhaustivă a necropolei.
Note:
1.
(1) N. G. O. Boroffka, Descoperiri hallstattiene târzii la sud de Carpaţi, Apulum 32, 1995, p. 105, fig. 4.
(2) E. Popescu, A. Vulpe, Nouvelles découvertes du type Ferigile, Dacia, N. S. 26, 1982, p. 102, fig. 24; I. Nania, Necropola hallstattiană de la Ţiţeşti, Argesis 11, 2002, p. 94-95, fig. 1.