Valea Stânii | Comuna: țițești | Judeţ: Argeș | Punct: Vărzărie | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Valea Stânii, com. Țițești, jud. Argeș. Vărzărie
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Hallstatt;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 19383.01 |
Județ:
ARGEŞ
Unitate administrativă:
ŢIŢEŞTI
Localitate:
VALEA STÂNII
Punct:
Vărzărie
Localizare:
| 19383.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măndescu | Dragoş | responsabil | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Ioan-Pițigoi | Andi | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
În toamna anului 2021 (24 septembrie – 30 octombrie) s-a desfăşurat cea de-a șaptea campanie de săpături arheologice sistematice în situl de la Valea Stânii, cercetările fiind iniţiate aici în anul 2014. Această campanie de săpături a fost susținută financiar de Ministerului Culturii, precum şi de instituția organizatoare, Muzeul Județean Argeș. Cercetarea arheologică a sitului de la Valea Stânii-„Vărzărie” reprezintă una din prioritățile științifice ale Muzeului Județean Argeș. Deși avem de a face cu o cercetare arheologică sistematică, multianuală, demersul nostru are un pregnant caracter de salvare. Fără a fi listat în LMI, situl se află în întregime în proprietate privată, toată zona fiind împărțită în loturi agricole aparținând localnicilor. Anual, loturile agricole sunt arate de două ori și cultivate cu cereale (grâu și porumb). Arăturile succesive au dus la distrugerea masivă a mantalelor micilor tumuli aplatizați ce alcătuiesc o necropolă de incineraţie de tip Ferigile, uneori plugurile deranjând și distrugând și inventarul funerar și ceramica depusă în morminte. Dat fiind și accesul echipei de arheologi și muncitori necalificați pe proprietățile agricole, și anume toamna, între recoltarea cerealelor și campania de arături, eficiența cercetării trebuie să fie una maximă, într-un regim de lucru susținut, fără alte sincope decât cele la care ne obligă condițiile meteo, de multe ori defavorabile. Campania arheologică 2021 a avut un obiectiv major: cercetarea limitei sudice a necropolei de incineraţie. Localizarea posibililor tumuli în teren a fost făcută încă din toamna anului 2013, prin reperarea directă, la suprafața arabilului actual, a aglomerărilor pietrelor dislocate din manta în urma lucrărilor agricole. Suprafeţele selectate pentru cercetare au fost localizate în zona din extremitatea de S a necropolei de incineraţie din prima epocă a fierului, pe loturile agricole din proprietăţile Stelian Vilău [cinci secţiuni: 25 x 3 m, 14 x 1,5 m, 2 x 2,5 m (tumulul T 23), 4 x 1 m şi 2 x 1 m], Viorel Niţu [trei secţiuni: 9 x 3 m, 8 x 2 m, 7 x 2 m] şi Florin Toma [patru secţiuni succesive, însumând o suprafaţă de 42,5 m2 (tumulul T24)]. A rezultat o suprafață totală cercetată de 210,5 m2, peste tot aplicându-se săpătura altimetrică pe sectoare. Săpătura pentru îndepărtarea stratului vegetal arabil a fost făcută manual, trecându-se apoi la curățarea pietrelor din manta cu șpaclul și peria. După documentarea prin măsurătoarea pietrelor prin triangulație, desen de grundriss 1/50 și fotografie, pietrele mantalei au fost dislocate, scoase și îndepărtate, urmând cercetarea zonei de sub manta de asemenea cu șpaclul și truela. După această etapă a cercetării, pentru siguranță, pe toată suprafața secțiunii s-a mai săpat un rând de cazma în pământul viu. Adâncimea la care săpătura a fost sistată în pământul viu a fost de 0,45/0,50 m. Au fost desenate și fotografiate profilele, după care a urmat demontarea martorilor. În total, au fost excavaţi circa 105 m3 de pământ și pietre de râu (bolovani din mantaua tumulilor). Au fost prelevate in situ probe de lemn ars (din tumulul 24) pentru analiză radiocarbon, continuând colaborarea cu Laboratorul AMS din Poznan. Piesele arheologice au fost recoltate pe secţiuni şi complexe și înaintate la sfârșitul fiecărei zile de lucru spre curățare și conservare primară în laboratoarele de restaurare ale Muzeului Județean Argeș. Jurnalul de șantier, documentația foto, listele de inventare și toată arhiva sunt stocate pe dispozitivul mobil PC portabil destinat șantierului şi pe DVD-uri aferente fiecărei campanii, în cadrul Muzeului Județean Argeș. T 23 era distrus în mare parte de lucrările agricole. Din acest tumul plasat în cel mai sudic punct al necropolei (pe terenul în proprietatea lui Stelian Vilău) nu s-a mai păstrat decât un grup relativ compact de pietre din manta. Pietrele au fost descoperite la adâncimea de -0,3 m, dispuse pe un singur rând, pe o zonă aproximativ ovală, orientată N-S, cu diametrele de 2,5 x 2 m. Sub pietre a apărut pământul steril. Nu a fost reperat mormântul, acesta fiind probabil total distrus şi împrăştiat de arături. T 24 situat, de asemenea, în extremitatea sudică a necropolei, a fost identificat şi cercetat pe terenul în proprietatea Florin Toma. Se prezenta sub forma unei aglomerări de pietre de râu, răvăşite, reperate imediat sub arabil, la adâncimea de -0,3 m, cu o formă ovală (orientare nord-est–sud-vest, diametrele de circa 7 x 5,5 m). Distrugeri ale mantalei au fost constatate îndeosebi în zona centrală şi în cea nord-vestică, de unde pietrele au fost scoase în mare parte. Nu a fost identificat mormântul, dar printre pietrele răvăşite ale mantalei şi sub ele au fost descoperite fragmente ceramice tipice pentru perioada târzie a primei epoci a fierului, două fragmente din verigi de fier, fragmente din două cuţitaşe din fier şi o plăcuţă subţire din fier. Fragmentele ceramice se concentrau îndeosebi în extremităţile nordică, vestică şi sudică ale mantalei. În marginea de vest a tumulului, sub pietre, la -0,4 m adâncime, au fost reperate trei zone cu depuneri de cărbune (au fost preluate probe pentru datare radiocarbon). În marginea de nord-est a mantalei, în exteriorul acesteia, la adâncimea de -0,35 m a apărut o pată de cenuşă, cu un diametru de circa 0,6 cm, care, ca şi depunerea de cărbune amintită, este de pus în legătură cu ritualul funerar. Imediat sub pietre începea stratul de pietriş aluvionar, întâlnit şi în alte zone ale necropolei. Campania 2021 a adus precizări clare şi definitive legate de limita necropolei către sud, către lunca râului Argeşel, precum şi amănunte privitoare la dispunerea şi densitatea tumulilor pe această extremitate sudică. Estimăm că cei 24 tumuli cercetaţi până acum ar putea reprezenta 70-75% din întreaga necropolă şi circa 85-90% din complexele funerare conservate mulţumitor, care ar putea livra un minimum de informaţii relevante. Oricum, dat fiind gradul accentuat de distrugere ce caracterizează complexele funerare din zona sudică a necropolei (la sud de drumul ce desparte satul Valea Stânii de teritoriul oraşului Mioveni), în măsura în care campaniile de săpături arheologice vor mai continua în acest sit, zonele vizate vor fi constituite de arealul central al necropolei şi de extremitatea sa nord-estică.