Valea Crişului | Judeţ: Covasna | Punct: Castelul Kálnoki | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Civil;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 64915.02 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Valea Crişului
Localitate:
Valea Crişului
Punct:
Castelul Kálnoki
Localizare:
| 64915.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Istrate | Angel | responsabil | SC Damasus SRL Braşov |
Raport:
În perioada 14 aprilie - 5 mai 2004 s-a desfăşurat cea de-a doua campanie de cercetări arheologice la Castelul Kálnoky din Valea Crişului, jud. Covasna. Planul de săpătură a fost stabilit împreună cu proiectantul general, urmărindu-se în acelaşi timp clarificarea unor aspecte legate de evoluţia clădirii şi rezolvarea unor întrebări legate de statică şi de structura geologică a terenului de fundare. Materialele rezultate în urma cercetărilor au fost predate MNS Sfântu Gheorghe.
În campania anului 2004 au fost realizate 10 secţiuni:
S18 (2 x 1,6 m) a fost trasată în încăperea 19, la S de uşa, care face legătura între încăperile 18 şi 19, cu scopul de a identifica o presupusă intrare în capelă de pe latura de V.
S19 (1,6 x 1,7 m) a fost trasată în încăperea 18, pe latura sudică a acesteia, cu scopul de a completa informaţiile privind modul de organizare a laturii vestice a capelei.
S20 (1,5 x 2 m) a fost trasată în încăperea 16, cu scopul de a obţine informaţii în legătură cu zidul fortificaţiei.
S21 (1,5 x 2 m) s-a trasat în corpul de S, încăperea 7, în dreptul unui mic arc de descărcare, cu scopul de a obţine informaţii în legătură cu zidul fortificaţiei.
S22 (12 x 1,2 m), în prelungirea corpului nordic al castelului, la o distanţă de 6,40 m de acesta, cu scopul de a identifica traseul zidului de V al incintei fortificate.
S23 (9,6 x 1,5 m) a fost trasată perpendicular pe S22, cu un martor de 1,3 m, pentru a identifica latura de N a incintei fortificate.
S24 (2,5 x 2,5 m) a fost trasată pe latura de S a aripii nordice, în dreptul presupusei intrări în capelă, pentru a verifica şi completa informaţiile obţinute în S28 şi S19.
S25 (47 x 1,5 m) a fost trasată aproximativ în axul intrării actuale, ca secţiune magistrală, cu scopul de a ne oferi o imagine generală asupra evoluţiei stratigrafice a sitului cercetat.
S26 (2,2 x 2,4 m) a fost trasată între S22 (la 2,2 m distanţă) şi S23 (la 1,3 m distanţă), cu scopul de a clarifica planimetria structurilor identificate în S22 şi S23.
S27 (2 x 1,2 m) a fost trasată în zona intrării actuale în corpul estic al castelului, paralel cu S25, pentru a clarifica planimetria ruinei identificate în S25.
Nivel de locuire din sec. XIII
În S25 a fost identificat un nivel medieval timpuriu, constând în principal din materiale purtate, într-un strat consistent de humus negru cu pigment de cărbune şi lut ars. În apropierea corpului estic al castelului a fost surprinsă în săpătură o vatră deschisă, şi un nivel de incendiu, din care au fost recuperate cuţite şi vârfuri de săgeţi. La partea superioară a acestui strat a fost descoperită o monedă de la începutul secolului al XIV-lea. Materialul dominant îl constituie o ceramică grosieră, zgrunţuroasă, arsă oxidant incomplet la culori din gama cenuşiu închis. În general fragmentele păstrate sunt lipsite de decor, doar în câteva cazuri fiind observate ornamente realizate cu rotiţa, sau linii în val realizate cu un obiect cu vârf ascuţit. Două fragmente de funduri au ştampilă de olar, una dintre ele fiind o roată cu spiţe, pe un fund cu inel de susţinere.
Elemente de locuire din sec. XIV-XVI
Sec. XIV-XVI nu sunt reprezentate decât prin sporadice fragmente ceramice aparţinând unor vase de uz comun şi, rar, unor cahle plăci. Unele dintre structurile zidite dezvelite în partea de NV a castelului actual ar putea aparţine secolului al XVI-lea, dar în stadiul actual al cercetărilor nu dispunem de suficiente argumente pentru a susţine ferm o astfel de încadrare.
Construcţii premergătoare castelului actual, zona de pe latura de V a corpului nordic
Pe latura de V a corpului nordic a fost identificat un sistem de încăperi, pe care le atribuim, cu titlu de ipoteză, unei etape constructive, ce a precedat castelul actual. Săpătura fiind parţială, planimetria acestor clădiri nu a fost stabilită integral. Astfel, se conturează o încăpere dreptunghiulară cu lăţimea de 4,6 m şi lungimea mai mare de 4 m, probabil cu o deschidere pe latura estică, spre incinta fortificată (şi spre castelul actual). Această încăpere pare să fi făcut parte din sistemul de fortificaţii, latura ei de V fiind dublată de şanţul de apărare, dar se afla în exteriorul zidului de incintă identificat în S15 şi S25. La E de această încăpere se conturează o alta, construită în aceeaşi etapă, în care a funcţionat un cuptor. Celor două încăperi li se adosează spre N o alta cu dimensiunile interioare 2,7 x 2,2 (?) m, cel mai probabil o cămară sau latrină. Umpluturile din această zonă conţin multe materiale databile în secolul al XVII-lea, în principal cahle de sobă: pe această bază presupunem că erau deja abandonate şi ruinate cel mai târziu în prima parte a secolului al XVIII-lea. Aceasta nu exclude posibilitatea ca încăperile să fi fost însă abandonate cu mult înainte, ruinarea şi umplerea lor realizându-se prin depuneri succesive.
Elemente de fortificare aparţinând castelului din secolul al XVII-lea
Zidul de incintă
Latura de V a zidului de incintă a fost identificată în S25, la o distanţă de 31,64 m de intrarea în castelul actual, pe aceeaşi direcţie cu fragmentul identificat în S15. Surprinzător, zidul are însă o grosime mult mai mică, de numai 1,8 m. Informaţii sumare privind laturile de N şi S au fost obţinute în secţiunile S20 şi S21.
Şanţul de apărare
Şanţul de apărare a fost surprins în S22 şi parţial în S25. În S22 şanţul a fost surprins la V de zidul nr. 4, săpat chiar de lângă acesta. Şanţul s-a adâncit în solul viu, începând de la un nivel de călcare de –1,3 m lângă zid, oprindu-se în adâncime la –2,8 m.
Construcţia actuală
Zona intrării în capelă a fost cercetată prin secţiunile S18, S19 şi S24. Nu a fost identificată o eventuală intrare, dar s-au stabilit caracteristicile tehnice şi stratigrafia din această zonă a corpului nordic. În exteriorul clădirii se conturează o încăpere mai veche, care se dezvoltă spre V. Planimetria acesteia urmează a se completa în campaniile viitoare.
În zona intrării actuale, cercetată prin secţiunile S25 şi S27, a fost descoperită o construcţie de formă hexagonală, care a precedat corpul intrării, foarte probabil un turn. Demolarea acestuia a fost urmată îndeaproape de construirea corpului actual al intrării.
Groapa de provizii
La 3,48 m distanţă de capătul estic al secţiunii S22 a apărut o groapă umplută cu moloz şi resturi databile în sec. XVIII. Groapa a fost săpată în formă de pară, iar pereţii au fost spoiţi cu argilă amestecată cu resturi vegetale, după care au fost arşi.
Materialele recuperate din săpătură, nu foarte numeroase cantitativ, constau în principal din fragmente de cahle de sobă databile în secolul al XVII-lea. Este evident că mai multe sobe din castel au fost demontate concomitent, resturile lor fiind folosite pentru nivelarea terenului sau umplerea unor gropi aflate în imediată apropiere. Cahlele aparţin tipurilor specifice perioadei. În principal avem de-a face cu cahle plăci cu picior lamelar scurt, decorate cu:
- medalion din patru lobi între care se intercalează motive vegetale asemănătoare unor ananaşi. Se deosebesc 3-4 variante, una dintre acestea cu inscripţie 162(9?);
- compoziţie vegetală sub o arcadă semicirculară, piese cu inscripţii K(álnoky) S(amuel) şi L(ázár) E(rzsébet);
- medalion octogonal cu portret feminin, tipurile îndeobşte cunoscute. Se remarcă un număr mare de fragmente din varianta smălţuită policrom, cu inscripţii din 1618, dar majoritatea fragmentelor aparţin tipurilor create la mijlocul secolului al XVII-lea. Un fragment micasat aparţine unei variante noi;
- decoruri vegetale diverse;
Este de observat prezenţa consistentă a cahlelor oale cu marginea simplă, piese pe care în general avem tendinţa de a le data mai devreme. De asemenea sunt prezente şi fragmente de cahle de coronament traforate, unele dintre acestea chiar cu alură gotică.
Fragmentele aparţinând veselei de uz comun sunt mult mai puţin numeroase. În general remarcăm faptul că vasele sunt de calitate bună, arse oxidant, cu decoruri exterioare pictate cu roşu şi alb. Smalţurile apar destul de rar. Gama formelor este destul de restrânsă: oale, tigăi, farfurii şi străchini.
Rezumat:
În 2004 s-a desfăşurat cea de-a doua campanie de cercetări arheologice la Castelul Kálnoky din Valea Crişului, jud. Covasna. Planul de săpătură a urmărit clarificarea unor aspecte legate de evoluţia clădirii. Au fost cercetate niveluri de locuire aparţinând secolelor XIII, XIV-XVI şi XVII. Pentru nivelul medieval timpuriu (sec. XIII) în apropierea corpului estic al castelului a fost surprinsă o vatră deschisă, şi un nivel de incendiu, din care au fost recuperate cuţite şi vârfuri de săgeţi. La partea superioară a acestui strat a fost descoperită o monedă de la începutul secolului al XIV-lea. Sec. XIV-XVI nu sunt reprezentate decât prin sporadice fragmente ceramice aparţinând unor vase de uz comun şi, rar, unor cahle plăci. Unele dintre structurile zidite dezvelite în partea de NV a castelului actual ar putea aparţine secolului al XVI-lea. Pe latura de V a corpului nordic a fost identificat un sistem de încăperi, atribuit, cu titlu de ipoteză, unei etape constructive, ce a precedat castelul actual. Pentru secolul al XVII-lea au fost cercetate elemente ale sistemului defensiv: zidul de incintă, şanţul de apărare; în zona intrării actuale a fost descoperită o construcţie de formă hexagonală, care a precedat corpul intrării, foarte probabil un turn. Demolarea acestuia a fost urmată îndeaproape de construirea corpului actual al intrării. Materialele arheologice recuperate din săpătură, constau în principal din fragmente de cahle de sobă databile în secolul al XVII-lea. Este evident că mai multe sobe din castel au fost demontate concomitent, resturile lor fiind folosite pentru nivelarea terenului sau umplerea unor gropi aflate în imediată apropiere. Cahlele aparţin tipurilor specifice perioadei. Fragmentele aparţinând veselei de uz comun sunt mult mai puţin numeroase. În general remarcăm faptul că vasele sunt de calitate bună, arse oxidant, cu decoruri exterioare pictate cu roşu şi alb. Smalţurile apar destul de rar. Gama formelor este destul de restrânsă: oale, tigăi, farfurii şi străchini.