Valea Cetăţuia | Comuna: Cetăţeni | Judeţ: Argeş | Punct: Cetăţuia | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cristocea | Spiridon | responsabil | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Măndescu | Dragoş | participant | Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
Raport:
În satul Valea Cetăţuia, comuna Cetăţeni, jud. Argeş se află una dintre cele mai importante aşezări getice din Muntenia. Situl este localizat pe malul stâng al râului Dâmboviţa, între pâraiele Valea lui Coman şi Valea Chiliilor, pe şoseaua Câmpulung (20 km) - Târgovişte (45 km).
Aşezarea getică a fost semnalată încă din 1855 de către C.D. Aricescu. Primele investigaţii arheologice sunt efectuate aici de către D.C. Butculescu, în anii 1876 şi 1881. În perioada interbelică, între anii 1925 - 1935, o serie de săpături sunt făcute pe cont propriu de către colecţionarul D. Băjan. Cea mai importantă etapă a cercetării ştiinţifice a sitului de la Cetăţeni îl are drept autor pe D.V. Rosetti, campanii de săpături arheologice având loc în anii 1940 - 1941 şi cu scurte întreruperi între anii 1956 - 1972. Din 1969, lui Rosetti i se alătură L. Chiţescu, care continuă săpăturile până în 1984, în special în sectorul monumentelor medievale, împreună cu Sp. Cristocea şi A. Păunescu.
În anul 2002, Muzeul Judeţean Argeş, a reluat seria campaniilor arheologice de la Cetăţeni. Şantierul s-a desfăşurat în perioada 2 - 11 septembrie.
Obiectivul principal a fost descărcarea de sarcină arheologică a unor zone necercetate anterior, în perspectiva extinderii iminente a cătunului de romi (locuinţe, anexe, grădini, căi de acces) ce suprapune în cea mai mare parte situl antic şi medieval.
Au fost săpate cinci secţiuni: S 1 (16 x 2 m), S 2 (15 x 2 m), S 3 (15 x 2 m), S 4 (12 x 2 m), S 5 (11 x 2 m), însumând o suprafaţă de 138 m2, din care a fost excavată o cantitate de pământ de aproximativ 200 m3.
Primele două secţiuni (S1 şi S2) au fost amplasate la baza pantei, pe malul stâng al Dâmboviţei, între râu (la 12 m distanţă) şi drumul antic (14 m distanţă), la 250 m în amonte faţă de monumentele medievale. S-a constatat că aici locuirea getică este alcătuită dintr-un singur nivel, cu o grosime medie de 0,4 m, aflat imediat sub solul actual. Fragmentele ceramice (majoritatea la mână) recoltate din nivelul getic din S1 şi S2 (nici o locuinţă nu a fost depistată) permit reconstituirea unor forme comune culturii geto-dacice clasice: căţui, boluri, fructiere. Sunt prezente şi câteva fragmente de amfore rhodiene.
S3-S5 au fost executate pe panta abruptă, la aproximativ 40 m N de S 1 – S 2, la sud de poteca ce urcă spre schitul "Cetăţuia". Stratigrafia se prezintă astfel: sol actual (50 cm); strat brun-gălbui, fără urme arheologice (30 cm); strat brun închis-cenuşos, Latene (60 cm); strat gălbui-cenuşos, nisipos cu mult pietriş, Latene (55 cm); pietriş (15 cm); stâncă. Alături de fragmente ceramice preponderent la roată, specifice culturii geto-dacice clasice, din stratul Latene superior provin o fibulă de tip linguriţă, un fragment de brăţară de fier cu capetele desfăcute şi stilizate zoomorf, o placă de pafta din fier, piese ce asigură datarea nivelului în a doua jumătate a secolului I a. Chr. Stratul Latene inferior, mai sărac în material, poate fi datat la sfârşitul sec. II a. Chr. şi în prima parte a secolului I a. Chr. Din acesta provine un fragment ceramic la roată de la o strecurătoare, pictat cu dungi brune pe fond gălbui.
La intersecţia S 4 cu S 5 a fost surprins un segment dintr-un masiv parapet de terasare, foarte probabil. Pe o lungime de 6 m a fost dezvelită o aglomerare de pietre mari de râu şi blocuri de gresie locală foarte sumar faţetată, prinse cu pământ, alcătuind două şiruri paralele, cu aspectul unor foarte groase paramente (grosimea fiecăruia, nu mai puţin de 2 m), de-a lungul curbei de nivel, cu un spaţiu liber, de 0,8 m, între ele, umplut cu pământ, bolovani şi piatră spartă (emplecton). Urmărind paramentele, în special cel sudic, am observat că în traseul acestora au fost incluse stânci mari aflate în mare cantitate pe pantă. Primele pietre din parapet apar la o adâncime foarte mică, la -0,3 m. Baza parapetului se află în stratul Latene inferior, deci putem afirma că terasarea a fost realizată cândva în ultima parte a sec. II a. Chr., şi a funcţionat pe toată durata locuirii getice a zonei.