Vânători-neamț | Comuna: Vânători-neamț | Judeţ: Neamț | Punct: La Izvoare/La Budăi | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Vânători-Neamț, com. Vânători-Neamț, jud. Neamț Punct: La Izvoare/La Budăi
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Eneolitic; Epoca bronzului; Epoca migraţiilor; Epoca medievală mijlocie;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 125025.07 |
Județ:
NEAMŢ
Unitate administrativă:
VÂNĂTORI-NEAMŢ
Localitate:
VÂNĂTORI-NEAMŢ
Punct:
La Izvoare/La Budăi
Localizare:
| 125025.07 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconu | Vasile | responsabil | Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
| Gafincu | Alexandru | participant | Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț |
| Pîrnău | Radu | participant | Centrul de Cercetări Geografice, Academia Română - Filiala Iași |
Raport:
Situl de la Vânători-Neamț - La izvoare este cunoscut în literatura arheologică de mai bine de patru decenii, după ce o serie de descoperiri întâmplătoare, cercetări de suprafață și câteva sondaje au pus în evidență vestigii din mai multe etape istorice[1], de la eneolitic până în evul mediu (sec. XVI-XVII)[2].
Localizată în partea de sud-est a satului Vânători-Neamț și la limita cu cartierul Humulești al orașului Târgu Neamț, stațiunea arheologică ocupă o parte din baza versantului Dealului Olaru, precum și o porțiune din terasa a II-a de pe partea dreaptă a râului Neamț. Delimitat la est de un curs de apă semipermanent, situl are în imediata apropiere mai multe izvoare foarte puternice, care au constituit un factor de habitat important (Fig. 1/2).
În sondajul realizat în 1982, Gh. Dumitroaia a identificat urmele unor locuințe aparținând culturii Cucuteni, dar și un consistent material arheologic de la sfârșitul epocii bronzului. Pe baza ceramicii descoperite, cercetătorul amintit a atribuit locuirea eneolitică fazei Cucuteni A. Prezența acestor vestigii a determinat o investigare geofizică a sitului, cu scopul de a stabili gradul de conservare a structurilor antropice, dar și pentru a identifica prezența altor complexe arheologice (locuințe, gropi, șanțuri).
Pe baza scanării realizată de o echipă germană în anul 2019, care a indicat prezența a numeroase gropi și a unui posibil șanț[3], în toamna anului 2021 a fost efectuat un diagnostic arheologic intruziv, pentru a verifica unele dintre anomaliile amintite.
Sondajele recente (două casete de 4x2 m) au fost realizate în două puncte distincte, pe proprietatea locuitorului V. Coșofreț (Fig. 1/1). Primul dintre acestea a fost făcut în zona mai înaltă a sitului, acolo unde scanarea geofizică indica o densitate mai mare de complexe arheologice, iar al doilea a fost realizat spre baza pantei.
Stratigrafia este relativ simplă, astfel că după o depunere de sol vegetal, cu o grosime de 25-30 cm, în care apar sporadic și fragmente ceramice rulate, urmează nivelul de locuire atribuit epocii bronzului (cultura Noua) (Fig. 3/3-7). Acesta are o grosime de 15-20 cm și suprapune nivelul eneolitic, aflat între -0,45 și -0,65 cm (Fig. 3/1, 2).
Sondajul 1 (fig. 2/1), realizat în partea mai înaltă a sitului, nu a permis identificarea nici unui complex arheologic, dar a fost recuperat un material ceramic bogat, specific epocii bronzului. Din nivelul eneolitic provin doar câteva fragmente ceramice corodate și un fragment dintr-un topor de piatră.
Sondajul 2 a fost realizat în marginea estică a sitului, într-un loc în care, conform scanării geofizice, existau câteva gropi, fapt infirmat de săpătura noastră. În nivelul epocii bronzului a fost identificată o aglomerare de fragmente ceramice și resturi osteologice, denumită de noi Complexul 1 (Cplx. 1) (Fig. 2/2). Nivelul eneolitic a oferit o cantitate importantă de fragmente ceramice și câteva piese de silex (Fig. 3/7-10). Pe baza trăsăturilor morfologice și decorative, resturile de olărie cucuteniene aparțin fazei B.
Cu scopul obținerii unor informații cât mai edificatoare despre locuirile preistorice din acest sit, au fost colectate probe pentru datări, au fost realizate profile pedologice și s-au prelevat eșantioane de sol, fiind în curs de realizare analize pe ceramică.
Considerații pedologice preliminare (Radu Pîrnău)
Din punct de vedere pedologic, principalele elemente diagnostice ale solurile investigate în sondajele S1 și S2 sunt: (1) prezența unui orizont molic, humifer, până la adâncimea de circa 50 cm, subdivizat în două suborizonturi: un A molic brun-închis (10 YR 3/2) până la adâncimea de 30 cm, respectiv, un suborizont A molic, brun-negricios (10 YR 3/1), profund humifer, identificat la adâncimea de 30-50 cm, care corespunde nivelului locuirii cucuteniene; (2) prezența unui orizont de tranziție AB (50-80 cm), cu un conținut, de asemenea, mare de materie organică și culoare brună, foarte închisă (10 YR 3/3-3/4), cu frecvente pelicule organo-minerale pe fețele agregatelor structurale și pe traseul unor vechi rădăcini, foarte frecvente la acest nivel; (3) prezența unui orizont B, cu un conținut mare de argilă, care confirmă manifestarea proceselor de argiloiluviere, sub o vegetație forestieră instalată, cel mai probabil, ulterior locuirii eneolitice, proces evidențiat și de prezența peliculelor argilo-humice pe agregatele structurale până la adâncimea de 100-120 cm. Rezultatele preliminare evidențiază caracterul polifazic al acestor soluri, marcat de prezența a cel puțin două faze evolutive majore, delimitate din punct de vedere cronologic și stratigrafic de nivelul locuirii cucuteniene. Caracteristicile menționate sugerează, pe de o parte, prezența unor soluri cu caractere relicte, de tipul cernoziomurilor, formate sub o bogată vegetație de pajiști, care au favorizat instalarea comunităților eneolitice în acest areal acum șase milenii, iar pe de altă parte, o evoluție post-eneolitică a acestor soluri spre stadiul actual de faeoziom argic, în condițiile unui climat mai rece și mai umed și sub o vegetație forestieră.
Abstract [EN]:
The archaeological site from Vânători-Neamț – La Izvoare is known in the archaeological literature for almost four decades, here being discovered artifacts belonging to more chronological periods (Eneolithic, Bronze Age, Late Antiquity, Middle Ages). Recently, after a magnetometric evaluation, two archaeological surveys were conducted in order to verify some anomalies, but also to obtain samples for interdisciplinary studies. On this occasion some stratigraphical observations were made, and the archaeological materials discovered belong to Eneolithic (Cucuteni B phase) and Late Bronze Age (Noua culture).
Note:
1.
Gh. Dumitroaia, Sondajul arheologic de la Vânători-Neamț, în Memoria Antiquitatis, XII-XIV (1980-1982), 1986, p. 15-29.
2.
V. Diaconu, Recunoașteri arheologice de suprafață în zona orașului Târgu Neamț, în Memoria Antiquitatis, XXIV, 2007, p. 111; idem, Depresiunea Neamț. Contribuții arheologice, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXVIII, Editura ,,Constantin Matasă”, Piatra Neamț, 2012, p. 44, 45.
3.
C. Preoteasa, V. Diaconu, D. Mischka, C. Mischka, E. Günther, F. Wanka, F. Gapp, M. Gildehaus, P. Drexler, K. Hagemann, Fl. Held, C. Kruckenberg, M. Mkhitaryan, M. Trodler, R. Yoganantham, Vânători-Neamț, com. Vânători-Neamț, jud. Neamț. Punct: La Budăi, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România (2020), București, 2021, p. 612-613.