Urlaţi | Judeţ: Prahova | Punct: La Câmp (La Islaz) | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 131639.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
or. Urlaţi
Localitate:
Urlaţi
Punct:
La Câmp (La Islaz)
Localizare:
| 131639.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Niță | Loredana | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Materialul litic cioplit
Materie primă
Majoritatea pieselor este reprezentată de silexul caracteristic platformei pre-balcanice, cenuşiu, maroniu-roşcat, maroniu-gălbui. La nivel macroscopic, textura şi culoarea silexului par să indice exploatarea a cel puţin patru galeţi/blocuri diferite. Alte categorii de materie primă, reprezentate de piese izolate: gresie maroniu-roşcată (o aşchie de tip entame), radiolarit (o lamă mezială neretuşată), jasp şi materie primă neidentificată (gri-închis, cu granulaţie medie, asemănătoare gresiei, de care se deosebeşte, însă, prin pigmentaţia albă).
Consideraţii asupra debitajului
Suporturi:
Aşchiile reprezintă resturi de debitaj, fără morfologie caracteristică şi apar în număr redus, ca şi lamelele.
Cele mai numeroase suporturi sunt lamele, cu lăţimi cuprinse între 15-25 mm şi lungimi variabile, datorită fracturării. Fracturile transversale, perpendiculare pe planul suportului şi cele longitudinale apar atât de frecvent în cuprinsul eşantionului, încât piesele întregi pot fi considerate excepţii. Fragmentele cele mai numeroase sunt cele meziale, urmate de cele proximale. Piesele care prezintă cortex rezidual (în proporţie de mai puţin de 50%) sunt foarte puţine, astfel incât majoritatea suporturilor aparţine unei etape avansate a debitajului (plein débitage). Talonul neted, lat de până la 6 mm şi bulbul de percuţie proeminent par să indice folosirea percuţiei directe, probabil dură. Totuşi, multe dintre lamele late prezintă pe suprafaţa dorsală negativele de desprindere ale unor lamele cu marginile lungi foarte regulate şi lăţimea cuprinsă între 5 şi 10 mm, care par a fi fost obţinute prin percuţie indirectă, probabil prin presiune. Acest tip de suporturi nu apare în cuprinsul eşantionului; atât absenţa acestora, cât şi aceea a nucleelor, face ca ipoteza folosirii a două tipuri de debitaj să nu poată fi susţinută de alte argumente. Câteva dintre aceste negative de desprindere indică exploatarea nucleului din două direcţii diferite, deci existenţa a două planuri de lovire opuse.
Unelte:
În această categorie am inclus atât suporturile amenajate (grattoirs, troncaturi, lame şi lamele retuşate), cât şi suporturile neamenajate, care prezintă doar urme de folosire pe suprafeţele marginilor lungi.
Pentru uneltele de tip grattoir s-au folosit suporturi cu lăţimi de 20-35 mm. Frontul activ este amenajat în extremitatea distală sau, după o posibilă fractură, în partea mezială şi formează un unghi de 60º-80º cu planul suportului. Marginile lungi ale uneltelor sunt modificate de desprinderi neregulate, datorate folosirii sau înmănuşării. Într-un singur caz se poate observa retuşa semiabruptă, directă.
Troncaturile oblice sau drepte apar în extremitatea distală a două lame şi o lamelă, amenajate prin retuşă abruptă, directă.
Suporturile retuşate (trei lame şi trei lamele) prezintă retuşă directă sau indirectă, abruptă sau semiabruptă, continuă sau parţială, pe una sau ambele margini lungi ale suportului. Cele mai multe dintre uneltele identificate sunt reprezentate de exemplare fracturate.