Turnu Măgurele | Judeţ: Teleorman | Punct: La Cetate | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Cetate;
Cod RAN:
| 151692.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
mun. Turnu Măgurele
Localitate:
Turnu Măgurele
Punct:
La Cetate
Localizare:
| 151692.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cândea | Ionel | participant | Muzeul Brăilei |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
Cetatea medievală Turnu a fost amplasată în câmpia inundabilă dintre gura Oltului şi Dunăre, la cca. 1 km distanţă de ambele, prin urmare la un vad de trecere a fluviului deosebit de important, având în faţă, pe malul drept, înalt, puternica fortificaţie de la Nicopole (Nicopolul Mare, în timp ce Turnu a fost denumit şi Nicopolul Mic).
Cetatea a fost descoperită în 1936 de către Grigore Florescu şi cercetată arheologic printr-un sondaj (1936) publicat în Omagiu lui Constantin Kiriţescu din acelaşi an. Din 1937 încep cercetările arheologice propriu-zise pentru trei ani consecutivi 1937-1939, întrerupte în 1940 şi nereluate până în 1943, când se fac demersuri pentru reluarea lucrărilor.
Între anii 1978-1980 Gheorghe Cantacuzino întreprinde noi cercetări la fortificaţia atribuită lui Mircea cel Bătrân, stabilind prin observaţii stratigrafice succesiunea cronologică a principalelor etape de construcţii la această cetate. Totuşi nu s-a putut atinge talpa fundaţiei datorită pânzei de apă freatică.
Fotografia aeriană din anul 2000 asupra sitului Cetatea Turnu a relevat, pe de o parte, că fortificaţia de la sfârşitul sec. al XIV-lea a fost dezvoltată cu o alta, de plan pentagonal (de către turci), iar pe de altă parte a relevat şi amplasamentul vechii aşezări Turnu (sec. XIV? - XIX), de unde s-a mutat în 1836 pe locul numit Măgurele (Turnu Măgurele de astăzi).
Aşadar două obiective s-au conturat: pe de o parte noua fortificaţie (poate sec. al XV-lea? - XVI - XIX) şi vechea aşezare medievală Turnu.
Pentru campania 2006 ne-am propus - prin forţa împrejurărilor - doar defrişarea turnului ajuns aproape în aceeaşi stare ca în 1936, precum şi trasarea şi executarea unei secţiuni care să unească cetatea de plan circular (atribuită lui Mircea cel Bătrân) cu urmele fortificaţiei pentagonale otomane.
Astfel a fost trasată şi a început execuţia secţiunii 1 (S1)/2006 (20 x 2 m), astfel încât ea să cuprindă, la capătul dinspre cetatea de plan circular, fântâna atribuită acesteia. Orientată spre SE, ea va trebui să atingă la celălalt capăt fundaţiile fortificaţiei de plan pentagonal pentru ca, în continuare, să poată ajunge şi în vechea aşezare.
Adâncirea secţiunii s-a putut face doar pe o L de 20 m între c. 13 şi 24.
La ambele capete ale S1 (atât cât a fost practicată pe L a 20 m), au fost descoperite resturi ale unor amenajări din piatră de dimensiuni mici, la ad. de 0,47-0,75 m (în capătul de SE) şi 0,64-0,68 m (în capătul de NV al S1).
Sub raportul inventarului arheologic, remarcăm precaritatea sa, poate legată şi de nivelul la care a ajuns cercetarea (0,80-1 m). Amintim o lulea (sec. XVIII) şi un fragment de ulcior cu cioc (sec. XIX). În mod firesc acestea, precum şi o serie de fragmente ceramice nesmălţuite târzii (sec. XIX), revin Muzeului de Istorie Teleorman din Alexandria.
Remarcăm faptul că pentru reuşita cercetărilor viitoare, reputatul ing. Constantin Mehedinţeanu din cadrul Institutului Naţional al Monumentelor Istorice Bucureşti a realizat o ridicare topografică a întregului sit în sistem de coordonate stereografic 1970.
Obiectivele cercetărilor viitoare sunt în primul rând realizarea unei stratigrafii a curţii cetăţii pentagonale, deci continuarea S1 către NV şi atingerea zidului cetăţii atribuite lui Mircea cel Bătrân, după care ea va fi continuată spre SE pentru a “pătrunde” în aşezarea Turnu ante 1836.
În ceea ce priveşte conservarea imediată a lucrărilor din 2006, am luat măsura astupării cu pământ cernut a S1, după aşezarea unei folii de plastic pe toată suprafaţa, dar şi pe cele patru profile.
În altă ordine de idei, am propus forurilor locale (respectiv Primăria Turnu Măgurele) asocierea la un proiect comun cu partea bulgară (respectiv autorităţile ce administrează Cetatea Nicopole), precum şi cu organizatorii Programului Sigismund de Luxemburg rege şi împărat (ce se va derula în 2007, continuând un demers încă din 2006) pentru includerea şi a Cetăţii Turnu într-un astfel de program.