Turnu Măgurele | Judeţ: Teleorman | Punct: Cetate | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 151692.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Turnu Măgurele
Localitate:
Turnu Măgurele
Punct:
Cetate
Localizare:
| 151692.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cândea | Ionel | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
Colectivul de cercetare format din reprezentanţii celor două muzee partenere şi-au propus drept obiectiv în campania 2009, la „Cetatea Turnu", limitată de sursele financiare, continuarea şi finalizarea Secţiunii 1 (S1) deschisă în 2008, în carourile 1-25, pe lungimea dintre turnul central şi capătul de N al segmentului din S1, cercetat în campanile din 2006-2007. Scopul final al cercetării este de fapt obţinerea unui profil pentru definirea relaţiei cronologice dintre fortificaţia de plan circular atribuită lui Mircea cel Bătrân şi cea exterioară mai târzie, de plan pentagonal, construită în timpul ocupaţiei otomane, atestată documentar şi cartografic şi confirmată de configuraţia terenului.
În curtina din jurul turnului, primul complex cercetat a fost fântâna de piatră, amplasată aproximativ în centrul acesteia, fântână al cărui ax constituie totodată şi axul longitudinal al S1. Materialul de umplutură nu a fost relevant pentru stabilirea momentului când a fost săpată şi construită. În spaţiul dintre aceasta şi zidul turnului, în care săpătura s-a adâncit până la cota -4,20 m, la care a apărut pânza freatică (campania 2008), s-a constatat că toată amenajarea era răvăşită de pământul amestecat cu o mare cantitate de moloz, provenit probabil nu numai din demolare ci şi din încercările de degajare şi punere în valoare a zidurilor cetăţii la jumătatea sec. XX. La S de fântână şi adosat ei se află un zid masiv, umplut cu un emplecton format din bolovani şi pietre de calcar de diferite dimensiuni, bolovani de râu şi fragmente de cărămidă sau olane legate cu mortar. Acest zid formează la E un unghi de 90° cu un alt zid ce cade perpendicular pe turn, cunoscut anterior şi figurat în planurile cetăţii. Pe o suprafaţă mică, până în zidul primei incinte s-a identificat un pavaj format din bolovani de râu legaţi cu pământ (campania 2008), sub care se află un strat gros de 0,70 m dintr-un amestec de piatră de calcar, fragmente de cărămidă şi mortar, corespunzător unui pavaj asemănător degajat în zona nordică a curtinei de Gh. Cantacuzino.
Primul zid de incintă, lat de aproximativ 3 m, prezintă paramentul dinspre N alcătuit din blocuri de piatră făţuită, rostuite, în timp ce latura de S cuprinde doar emplectonul legat în mortar şi format din bolovani şi piatră de calcar, neregulate, de diferite dimensiuni. Nici această construcţie nu a putut fi urmărită până la fundaţie, dar la adâncimea de 1,76 m faţă de nivelul actual de călcare s-a surprins, pe latura de S, o mică platformă de mortar, cu lătimea de aproximativ 0,30 m şi groasă de 0,16 m. Este de observat că solul, în acest segment al secţiunii (c. 6), galben nisipos, lipsit aproape în totalitate de materiale sau pigment de mortar, reprezintă un strat de nivelare, distins arheologic şi pe latura de N a primei curtini.
Între primul şi cel de-al doilea zid de incintă se află o construcţie în mod vizibil adăugată, de formă paralelipipedică, cu latura de N uşor rotunjită, care în colţul de SE prezintă câteva trepte din blocuri de piatră. Fără a fi ţesută cu zidul de care este doar adosată şi lipsită de fundaţie, amenajarea reprezenta o cale de acces în cetate.
Cel de-al doilea zid de incintă, mai puţin gros, de numai 2 m, este faţetat pe ambele părţi cu piatră fasonată. Spre exterior, adică spre S, au fost folosite blocuri paralelipipedice masive (1,35 x 0,79 x 0,55 m), iar în interior a fost utilizat acelaşi tip de emplecton ca şi la precedentele ziduri.
Pe suprafaţa care cuprinde carourile 8-13, s-a continuat şi în această campanie îndepărtarea straturilor de moloz provenite din demolarea zidurilor, moloz format din bolovani de calcar dar şi din piatră cioplită şi o cantitate mare de mortar amestecat cu fragmente de cărămidă şi în special de olane, la rândul lor fragmentate. Pe ambele profile este vizibilă direcţia de prăbuşire a zidurilor prin înclinarea nivelurilor din dărâmături dinspre E spre V.
Spre capătul sudic al secţiunii s-au surprins resturi dintr-un zid, identificat pe laturile de N şi E în cercetările anterioare (Gr. Florescu şi Gh.I.Cantacuzino), considerat a reprezenta contraescarpa şanţului de apărare. Datorită prezenţei şi aici a pânzei freatice la adâncimea de -2,30 m investigaţia arheologică a trebuit întreruptă fără a se mai putea aduce clarificări constructive relative la acest zid.
Pornind de la amenajarea din piatră care indica o cale de pătrundere în cetate, a fost trasată o casetă (C1) cu laturile de 3 x 3 m, cu un martor de 0,50 m, la E de S1, în capătul presupus al primei incinte şi în faţa capătului de zid îngroşat al celei de-a doua incinte. Ne aflam chiar pe poarta de intrare, după Gr. Florescu a doua cale succesivă de pătrundere în fortificaţie. Cea iniţială, de pe latura de est, la care se folosise ca prag şi o arhitravă dintr-o construcţie romană, fusese abandonată într-un moment al existenţei cetăţii când din punct de vedere strategic latura sudică prezenta un interes mai mare. Şi în acest sector, din păcate, pânza freatică situată la -2,88 m nu a permis lămurirea problemei cărei faze de construcţie sau refacere a cetăţii îi corespunde deschiderea acestei porţi (oricum una mai târzie), neputându-se atinge nici aici talpa fundaţiilor. Atât cât a putut fi degajat, acest complex este constituit din capătul rectangular al zidului din prima incintă, deviat de la traseul circular către SE, format din blocuri mari din piatră fasonată legate cu mortar şi bine rostuite, un zid paralel, aflat în continuarea capătului celui de-al doilea zid de incintă, construit de asemenea din piatră cioplită, situat la distanţa de 0,90 m faţă de primul, între care sunt amplasate trei trepte, lucrate tot din blocuri de piatră. Câteva piroane de mari dimensiuni şi alte elemente de fier presupun existenţa unui element din lemn, de dimensiuni considerabile.
Materialul arheologic rezultat în această campanie este caracteristic sitului prin fragmentarea excesivă, cu foarte puţine excepţii, a materialului ceramic, reprezentat de o mare cantitate de resturi de vase uzuale, nesmălţuite, cât şi smălţuite, olărie autohtonă şi otomană, fragmente din vase fine, de import, fragmente din lulele etc., piese metalice de folosinţă gospodărească, din armament şi din harnaşamente, chiar un văscior din bronz aurit, în formă de clopot, numeroase resturi osteologice de animale şi păsări, databile între sec.al XIV-lea şi sec. al XIX-lea, pentru toată perioada de funcţionare a acestei fortificaţii. În C1, în colţul de NV, la cota de -1,60 m a fost descoperit un mic depozit de ghiulele, cele mai multe metalice, din fier (29), cu diametre diferite, de la 0,05 până la 0,14 m şi puţine din piatră (4), de asemenea de mărimi diverse.
Fără a se fi epuizat problematica planimetriei şi a sistemului de construire al turnului central, cu incintele şi şanţul de apărare, campaniile următoare au ca obiectiv prelungirea S1 către al doilea rând de fortificaţie, cu valul de pământ şi cele cinci turnuri ciculare, necercetate arheologic până în prezent.
Bibliografie: