Turnu Măgurele | Judeţ: Teleorman | Punct: Cetate | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 151692.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
mun. Turnu Măgurele
Localitate:
Turnu Măgurele
Punct:
Cetate
Localizare:
| 151692.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cândea | Ionel | participant | Muzeul Brăilei |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
Raport:
Raport arheozoologic preliminar asupra faunei
Eşantionul faunistic descoperit şi analizat însumează 917 resturi. Cea mai mare parte din fauna identificată aparţine mamiferelor, dar s-au mai identificat şi 13 resturi de păsări (trei sunt de găină – Gallus domesticus; cinci de găscă – Anser domesticus; unul de raţă - Anas domestica, precum şi un rest de coajă de ou; patru sunt indeterminabile), trei de reptile (fragmente de carapace de broască ţestoasă de apă – Emys orbicularis) şi un rest de moluscă (Unio sp. – scoica de râu).
În cadrul eşantionului de mamifere (900 de oase analizate) s-au determinat pâna la nivel specific doar 624 (69,33 %). Astfel s-au identificat mai mulţi taxoni, dintre care cei care aparţin mamiferelor domestice sunt predominanţi (7 specii: vita domestică, oaia, capra, porcul, câinele, pisica şi calul); doar un singur rest aparţine unui animal sălbatic şi anume o falangă 1 de cerb (Cervus elaphus).
Resturile studiate prezintă din punct de vedere tafonomic, toate caracteristicile unor resturi menajere, şi anume, o fragmentaritate relativ mare, urme de descărnare, dezarticulare şi urme de dinţi datorate carnivorelor.
Eşantionul analizat, ilustrează consumul alimentar aproape numai de specii domestice, ceea ce ar sugera faptul că activitatea de creştere a animalelor ar juca un rol de prim ordin pentru comunitatea de la Cetatea Turnu. În cadrul acestei activităţi, cornutele mari şi mici sunt cele mai exploatate din punct de vedere alimentar. Interesantă este sacrificarea în procentaje foarte crescute a ovicaprinelor foarte tinere şi tinere care furnizează o carne fragedă (peste 65% dintre indivizi), lucru observat şi în cazul bovinelor, dar într-o mai mica măsură (38,4 %). Pe locul trei din punct de vedere alimentar s-ar situa cabalinele.
Vânatul este slab reprezentat, noi identificând numai un singur rest de cerb.
Analiza arheozoologică confirmă absenţa aproape totală a suinelor domestice (doar 3 resturi) din spectrul analizat. Aceasta ar putea fi pusă pe seama unor obiceiuri alimentare (cutume) ale unor comunităţi etnice şi religioase, cum ar fi, de exemplu, turcii musulmani, cărora este posibil să le fi aparţinut aceste resturi de bucătărie (menajere).
După cum se observă, analiza arheozoologică de la Cetatea Turnu demonstrează similitudini cu cea de la Brăila (Biserica Sf. Arhanghel Mihail – Bejenaru, Hrişcu, 1995) şi cea de la Cetatea Oradea (Bejenaru, Leonov, 2001), unde s-a observat de asemena lipsa totală sau parţială a suinelor domestice. Aceeaşi situaţie a mai fost semnalată şi în alte situri din vecinatatea României, cum ar fi în Ungaria, în reşedinţa Paşei de la Buda (Bokony, 1974).
Sperăm ca viitoarele cercetări arheologice şi arheozoologice să aducă şi alte informaţii cu privire la economia alimentară de origine animală a comunităţii de la Cetatea Turnu şi să completeze informaţiile destul de lacunare pentru aceasta perioadă (sec. XVIII-XIX).