Turnu Măgurele | Judeţ: Teleorman | Punct: Cetate | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 151692.01 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
mun. Turnu Măgurele
Localitate:
Turnu Măgurele
Punct:
Cetate
Localizare:
| 151692.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cândea | Ionel | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Ţânţăreanu | Ecaterina | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
Raport:
După Grigore Florescu (1936-1939 şi 1943) şi Gheorghe Cantacuzino (1978-1980) cercetările arheologice au fost reluate la cetatea Turnu în 2006 de colectivul ce a continuat investigaţiile şi în 2007; acesta fiind format din Ionel Cândea (responsabil ştiinţific) şi Ecaterina Ţânţăreanu (responsabil de sector).
În materialele cartografice din sec. XVIII şi XIX, cum ar fi Schiţa austriacă a districtului Romanaţi (aprox.1718-1732), Planul maiorului Jenei – 1784, Harta Marelui Stat Major al Armatei Austriece -1790, Planul topografic al domeniului Turnu -1831, ultimul întocmit cu ocazia revenirii sub administraţia românescă a fostului myabet otoman, confirmate de fotografiile aeriene recente, realizate prima în anul 1977 şi in special cea de-a doua, din anul 2004, se remarcă, în jurul fortificaţiei exterioare a cetăţii Turnu, o aşezare civilă, destul de compactă, ceea ce corespunde şi descrierii de la jumătatea sec. al XVII-lea datorate lui Evlia Celebi, care o vizitase. Ridicarea topografică efectuată în anii 2005-2006 demonstrează, de asemenea, corectitudinea înregistrărilor cartografice şi a descrierii călătorului turc şi pune în evidenţă şi caracterul de aşezare fortificată a orăşelului otoman, aşa cum apare el într-o gravură târzie, din anul 1826. De altfel, în registrele vamale ale Sibiului din sec. al XVI-lea, schela şi târgul de la Turnu figurează ca un punct important în tranzitul de mărfuri al negustorilor din oraşul transilvan cu Peninsula Balcanică.
Obiectivele cercetării în campania 2008 au fost:
- continuarea S1 în vederea obţinerii unui profil între cetatea de plan circular, atribuită lui Mircea cel Bătrân şi fortificaţia de plan pentagonal sugerată de fotografiile aeriene efectuate în anul 1977 şi 2004 şi confirmate de ridicarea topografică din 2006. În acest sens a fost continuată S1 pe segmentul dintre turnul „Mircea cel Bătrân” şi capătul de N al S1 începută în 2006 (carourile 13-25).
- delimitarea zonei civile locuite faţă de turnul de NV al celei de-a doua fortificaţii de plan pentagonal pusă în evidenţă de fotografiile aeriene şi obţinerea de informaţii privind organizarea teritoriului, drept pentru care s-a trasat o secţiune (S3) lungă de 24 m şi lată de 1,5 m, perpendiculară pe linia fortificată.
Sector Fortificaţie
Au fost cercetate carourile 1-13 (2 x 2 m.), primii 25 m ai S1, pornind de la turnul circular şi continuând până la caroul 13 (1 x 2 m.). Ca şi în cazul primului segment din S1 cercetat în 2006-2007, timpul, dar mai ales resursele destinate campaniei ne-au obligat să ne adâncim doar pe jumătate (în raport cu situaţia din S1, caroul 13-23). Ajungând la sfârşitul campaniei de o lună (17 iulie – 13 august 2008) la aproximativ aceleaşi adâncimi ca în campania 2006 pe cei 20 m cercetaţi (carourile 13-23).
Tot aici trebuie să menţionăm că un obiectiv propus şi neatins nici de cercetările lui Gh. Cantacuzino de la începutul anilor 1980 – a fost acela de a atinge pământul viu la temelia turnului circular – turnul lui Mircea cel Bătrân.
În campania 2008 două elemente au fost dovedite:
- în S1 caroul 1 la –4,50 m. după un strat de moloz de la nivelul de călcare de lângă zid şi până la adâncimea amintită a izbucnit pânza de apă freatică, împiedicând atingerea pământului viu de la baza zidului.
- capătul S1 caroul 1 ce începe de la turnul circular reprezintă o imensă depunere de moloz pe adâncimea cercetată (-4 m. +0,50 m. de clisă umedă, ulterior inundată).
În rest, fragmentele de zidărie din piatră puse în evidenţă în celelalte carouri (2-13) vor fi cercetate în 2009. Ţinând cont de cota de adâncime înregistrată pe această suprafaţă (-1,20 –1,40 m) în raport cu S1 caroul 1 (-4,50 m) am hotărât astuparea şi conservarea acestor cote şi reluarea cercetărilor în 2009.
Sector Aşezarea civilă
Pe toată suprafaţa, imediat sub stratul de pamânt arabil, în care erau prezente mici fragmente de cărămidă, mortar şi bulgări de chirpici, se găseşte un nivel cu grosimea de aproximativ 0,20 m de sol galben-cenuşiu, pigmentat, afânat şi cu un conţinut de nisip aluvionar fin, inegal distribuit şi cu numeroase cochilii de melci.
Următorul nivel corespunde unui sol brun cenuşiu amestecat cu numeroase fragmente de diferite dimensiuni din materiale de construcţie, cum sunt cărămida, paianta şi mortarul, dar şi mici bolovani din piatră de calcar, alături de cuie, scoabe şi balamale de fier şi înglobează o mare cantitate de material ceramic, iar printre acestea resturi din oase de animale, de păsări şi valve de scoici. Pe suprafaţa secţiunii, sub acest nivel a apărut, cu intermitenţă, un strat de pietriş inegal distribuit, suprapus peste un strat mai gros de pământ brun, cu o consistenţă mult mai densă, pigmentat şi el cu chirpici, mortar, cărbune şi cochilii de melci, în care au fost antrenate diverse reziduuri menajere, piatră de calcar şi chiar mici bolovani de silex.
Dacă zona carourilor 2-4 este pe jumătate cercetată şi necesită continuarea săpăturilor în 2009 în celelalte carouri 3-13 se impune acelaşi lucru în campania următoare.
Materialul ceramic descoperit până în prezent va putea fi analizat, cu toată sărăcia şi starea fragmentară caracteristică după ce cercetarea în adâncime va fi epuizată.
În carourile 7-8 a fost surprinsă parţial, spre profilul nordic, sub care intră, o groapă menajeră cu diametrul maxim de 0,90 m, care coboară îngustându-se până la adâncimea de 2,70 m. Atât deşeurile menajere conţinute de groapă cât şi cele împrăştiate pe toată suprafaţa secţiunii reprezintă o mare cantitate de resturi din vase ceramice, din categoria uzuala cât şi din cea smălţuită, în stare de puternică fragmentare, olărie autohtonă şi otomană, fragmente de lulele şi chiar dintr-o brăţară de sticlă, piese metalice din harnaşament, o potcoavă, fragmente de cuţite etc., aglomerări de arsură cu cenuşă şi cărbuni, numeroase resturi osteologice de animale şi păsări.
Cu toate că în afara gropii menajere nu s-au identificat alte amenajări specifice, cantitatea şi diversitatea de materiale depuse ca urmare a activităţii umane intense şi de lungă durată demonstrează că ne aflăm în interiorul aşezării, urmanând ca în campaniile viitoare să se identifice locuinţe sau alte structuri urbane, tipice pentru un oraş otoman ce a funcţionat aproape patru secole şi care beneficiază de faptul că întreaga suprafaţă este lipsită de construcţii moderne şi contemporane.