Topoliţa | Comuna: Grumăzeşti | Judeţ: Neamţ | Punct: La nord-vest de sat | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 122944.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Grumăzeşti
Localitate:
Topoliţa
Punct:
La nord-vest de sat
Localizare:
| 122944.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconu | Vasile | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Gafincu | Alexandru | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Ciprian-Dorin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Hânceanu | George-Dan | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
Raport:
În campania de săpături din anul 2019 au fost verificate mai multe anomalii indicate de scanarea geo-fizică a sitului. Cu acel prilej a fost cercetată o locuinţă eneolitică (cultura Precucuteni) şi a fost verificată şi posibila existenţă a unui şanţ, a cărui prezenţă a fost infirmată ulterior.
În 2020 am continuat demersul prin care ne-am propus investigarea urmelor construcţiilor eneolitice, motiv pentru care, tot în zona centrală a sitului, am deschis două suprafeţe distincte. Iniţial, pentru a verifica una dintre anomaliile geo-magnetice, au fost trasate două secţiuni paralele, notate S.II şi S.III, cu dimensiunile de 10 x 2 m. Pe măsură ce au fost puse în evidenţă resturile unei construcţii aparţinând culturii Precucuteni, martorul dintre cele două secţiuni a fost demontat, iar spre vest perimetrul iniţial a mai fost extins cu încă trei carouri (2x2 m). Astfel, a fost obţinută o casetă cu suprafaţa de 51 mp, notată Caseta 2.
Construcţia L. 2. În zona centrală a casetei a fost identificată o aglomerare de chirpic ars, bine delimitată, cvasirectangulară, care ocupa o suprafaţă de aproximativ 16 mp. La demontare s-a observat că respectiva construcţie nu a fost prevăzută cu platformă, însă nu au fost identificate urmele unor pari de susţinere. Un detaliu interesant este acela că respectiva structură a fost edificată peste o alveolare puţin adâncă, fapt observat după înlăturarea depunerii de chirpic ars. Printre dărâmături au fost identificate statuete antropomorfe, resturi ceramice, obiecte de os şi câteva fragmente mici de metal (cupru) (Fig. 1).
Cplx. 1/2020. În C.A.2 a fost identificată o groapă circulară în plan, de mici dimensiuni, cu un diametru de 40 cm şi adâncimea de 37 cm. Din umplutura ei au fost recuperate doar câteva fragmente ceramice atipice, de factură eneolitică.
Cplx. 2/2020. A fost identificat în C.B.2-3, la adâncimea de 0,80 m şi reprezintă o groapă care a secţionat depunerea de chirpic ars, fiind deci posterioară construcţiei. Complexul avea formă de clopot, fiind circular în plan. Diametrul gropii este de 1,15 x 1,20 m, iar adâncimea este de 0,50 m. În umplutura complexului au fost găsite numeroase bucăţi de chirpic ars, fragmente ceramice şi o statuetă antropomorfă fragmentară(Fig. 2).
La 30 m sud de Cas. 2 a fost trasată şi investigată secţiunea S. IV (10 X 2 m), pentru a verifica o altă anomalie, care a fost interpretată drept locuinţă.
Construcţia L.3. În C.1-4 a fost identificată o masă compactă de chirpic ars, foarte bine delimitată pe laturile de nord şi de sud. Din raţiuni obiective, secţiunea nu a putut fi extinsă, astfel încât nu au putut fi stabilite dimensiunile complete ale locuinţei. De pe aglomerarea de lipitură arsă au fost recuperate fragmente dintr-un vas de dimensiuni medii. La demontare, dintre resturile construcţiei au fost prelevate fragmente ceramice şi piese litice (Fig. 3/1).
Cplx. 3/2020. A fost identificat în C.1, la adâncimea de 0,80 şi reprezintă o groapă circulară în plan, cu diametrul de 0,75 cm . Complexul are un profil în formă de clopot şi o adâncime de 0,30 cm, având în umplutură bucăţi de lipitură arsă, fragmente ceramice şi câteva aşchii de silex. Groapa a secţionat aglomerarea de chirpic provenită din distrugerea locuinţei, ceea ce susţine posterioritatea sa (Fig. 3/2).
Cu totul sporadic, în cele două suprafeţe (Cas. 2 şi S.IV) au fost identificate şi materiale ceramice specifice epocii bronzului (cultura Noua) şi sec. IV p. Chr (cultura Sântana de Mureş).
Cele mai consistente vestigii aparţin culturii Precucuteni şi sunt reprezentate, cu preponderenţă, de resturi ceramice, materiale osteologice, piese litice şi plastică antropomorfă.
Şi în campania din 2020 au fost prelevate probe pentru analize pedologice, arheozoologice, palinologice şi petrografice.
Pe baza observaţiilor din anii 2019 şi 2020 putem afirma că situl este destul de bine conservat, iar structurile de locuire eneolitice sunt nederanjate de lucrările agricole, fapt ce permite o bună înregistrare detaliată a contextelor şi complexelor arheologice.