Topoliţa | Comuna: Grumăzeşti | Judeţ: Neamţ | Punct: La Nord-Vest de sat | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Cod RAN:
| 122944.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Grumăzeşti
Localitate:
Topoliţa
Punct:
La Nord-Vest de sat
Localizare:
| 122944.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconu | Vasile | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Gafincu | Alexandru | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Ciprian-Dorin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Hânceanu | George-Dan | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Pîmău | Radu-Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Situl arheologic de la Topoliţa a fost identificat printr-o cercetare de suprafaţă în anul 2003, fiind situat pe o terasă joasă, aflată pe partea dreaptă a pârâului Valea Seacă, afluent al râului Topoliţa (fig. 1/1). În conformitate cu organizarea administrativă actuală, staţiunea se află parţial pe teritoriul comunei Grumăzeşti şi parţial pe teritoriul comunei Agapia.
De pe o suprafaţă de aproximativ 2 ha au fost recuperate într-o primă fază materiale arheologice de factură preistorică, dar şi din antichitatea târzie. Având în vedere faptul că aşezarea este pluristratificată, în anul 2017 s-a realizat o scanare geo-fizică de către o echipă germană de la Universitatea din Erlangen-Nürnberg. Cu acel prilej au fost identificate urmele mai multor structuri de locuire şi presupus defensive (fig. 1/2), iar pentru verificarea unora dintre acestea în anul 2019 au fost începute săpături sistematice.
Investigaţiile neinvazive au evidenţiat prezenţa unui număr de 25 de locuinţe eneolitice, dispuse oarecum neuniform.
Cu scopul verificării unora dintre anomaliile geo-fizice, au fost deschise două suprafeţe: Caseta 1 (68 mp.) (fig. 4/2) şi secţiunea S.I (40 mp.) (fig. 4/1), prima în zona centrală a sitului, iar cea de a doua în partea de nord. Un alt obiectiv important al cercetării noastre a fost realizarea unor studii interdisciplinare, motiv pentru care din săpătură au fost prelevate probe de sol pentru analize pedologice (1), dar şi materiale organice necesare pentru datări absolute (2). De asemenea, a fost recoltat întregul material osteologic, în perspectiva unor analize arheozoologice.
În Caseta 1 au fost identificate materiale arheologice specifice culturilor Precucuteni II, Noua, Poieneşti-Lucaşeuca şi Sântana de Mureş, dar şi diferite complexe specifice perioadelor amintite. Pentru o cât mai corectă înregistrare a datelor stratigrafice, dar şi a corelării nivelurilor de locuire, a fost lăsat un martor central, cu o lăţime de 0,5 m, orientat N-S, demontat ulterior dezvelirii mai multor complexe şi după înregistrarea acestora (fig. 2).
Locuinţa L.1. În partea de nord a casetei, în C.C-D, s-a evidenţiat o aglomerare de lipitură arsă, relativ compactă, de formă rectangulară, care acoperea o suprafaţă de aproximativ 26 mp (fig. 2/1). În câteva locuri au fost descoperite resturile unor vase sparte pe loc, dar păstrate parţial, care suprapuneau nivelul de lipitură arsă. La demontarea resturilor locuinţei s-a observat că respectiva construcţie nu era prevăzută cu platformă, dar nu au fost identificate nici urmele unor gropi de la stâlpii structurii lemnoase.
Cplx. 1. În C.A2 a fost identificată o aglomerare de lipitură arsă, destul de slab conservată, care provine de la o vatră. Printre bucăţile de lut ars au fost descoperite fragmente ceramice atipice, dar şi resturi faunistice. La nivelul la care au fost identificate urmele vetrei s-au recuperat fragmente ceramice specifice mediului Poieneşti-Lucaşeuca. Din zona complexului a fost prelevat un os pentru datări radiocarbon.
Cplx. 2. La adâncimea de 0,80 m, în C.A1 au fost identificate mai multe piese, respectiv: o dăltiţă, un fragment de topor şlefuit, un astragal prelucrat, o bucată de coastă de animal, dar şi un bloc de materie primă litică fără urme de prelucrare.
Cplx. 3. În C.B2-3-C2-3 a fost identificată o groapă circulară în plan, cu un diametru de 2 x 1,9 m (fig. 3/1). Partea superioară a gropii a fost observată la adâncimea de -0,50 m faţă de actualul nivel de călcare. În umplutura acestui complex au fost identificate sporadice fragmente ceramice, resturi osteologice şi fragmente din vatra surprinsă în Cplx. 1. Pe baza materialului arheologic, respectivul complex poate fi atribuit culturii Poieneşti-Lucaşeuca. Circumscrisă acestei gropi a fost identificată o alta, uşor conică, cu un diametru de aproximativ 1 m şi o adâncime de numai 0,5 m, atribuită culturii Precucuteni. Din respectivul complex au fost recuperate resturi ceramice eneolitice, un fragment dintr-o statuetă feminină de dimensiuni mari, piese de silex şi fragmente de chirpic ars. Din această groapă a fost recuperat un os utilizat pentru datări radiocarbon.
Cplx. 4. În C.B3 a fost identificată o altă aglomerare ceramică, care conţinea fragmente de la două vase, depuse unele peste altele.
Cplx. 5. Identificat în C.A3, respectivul complex este de mici dimensiuni şi constă dintr-o aglomerare de fragmente ceramice Precucuteni, inclusiv de la un vas cu picior, un topor fragmentar de piatră, dar şi un bloc de marnă, de formă rectangulară, neprelucrat.
Cplx. 6. În C.A1-B1 a fost identificată o groapă, cvasicirculară în plan, cu diametrul de 2,5 m şi o adâncime maximă de 0,5 m de la nivelul la care a fost identificată. Deasupra gropii a fost observată o aglomerare de resturi osteologice animale, iar în umplutura complexului s-au găsit fragmente ceramice Precucuteni, dar şi resturi de la o vatră dezafectată.
Cplx. 7. Vatra locuinţei L.1, de formă aproximativ rectangulară, a fost identificată în C.C3-D3. Suprafaţa vetrei (0,75 x 0,65m) are un aspect mozaicat şi au fost observate două etape de folosire a acestei instalaţii de foc (fig. 3/2). Vatra era acoperită parţial de resturi de la pereţii locuinţei, iar în apropierea ei se afla o râşniţă de piatră, puternic arsă.
Cplx. 8. Aglomerare ceramică identificată în C.D3, care cuprindea fragmente de la un vas de mari dimensiuni, dar şi două recipiente de mici dimensiuni, păstrate parţial, precum şi câteva artefacte de piatră deteriorate. Respectivul complex a fost identificat după demontarea resturilor locuinţei. Dintr-un recipient ceramic a fost prelevată o probă de cărbune care a fost trimisă pentru datare absolută.
În secţiunea S.I, situată la aproximativ 70 m nord de Caseta 1, s-a urmărit identificarea unui presupus şanţ, observat pe scanările geomagnetice. Deşi cercetarea s-a făcut până la nivelul steril, în perimetrul cercetat nu au fost identificate nici un fel de complexe. În C.4, pe profilul vestic al secţiunii, la adâncimea de 0,60 m, a fost observată o lentilă de pietriş, compact, cu o lungime de 0,45 m şi grosimea de 0,16 m. Pentru că suprafaţa cercetată se află spre extremitatea aşezării, materialele arheologice au fost extrem de puţine, fiind reprezentate de fragmente de vase Precucuteni II şi Sântana de Mureş.
Materialul arheologic recoltat se prezintă astfel:
a. Pentru nivelul Sântana de Mureş sunt specifice fragmente de vase lucrate la roată şi cu mâna, o fusaiolă şi un cuţit de fier.
B. Cultura Poieneşti-Lucaşeuca este reprezentată de ceramică, inclusiv fragmente de factură bastarnă, o verigă metalică şi o fusaiolă de lut.
C. Bronzul târziu, respectiv cultura Noua, se evidenţiază în cadrul inventarului arheologic prin fragmente ceramice, un împungător de bronz şi o patină fragmentară de os.
D. Cultura Precucuteni, faza II, este documentată prin cel mai consistent nivel, care cuprinde un material arheologic variat, respectiv ceramică, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte de piatră şi silex, piese de os.
În campania anului 2019 au fost obţinute rezultate semnificative, mai ales prin prisma faptului că au fost verificate o parte din scanările geo-magnetice, fiind confirmată prezenţa unor structuri de locuire eneolitice. De asemenea, s-a pus accentul pe abordările pluridisciplinare, fiind prelevate probe de sol, materiale arheozoologice şi eşantioane litice.
Cercetări pedologice. Consideraţii preliminare (Radu Pîrnău – Universitatea ,,Al. I Cuza” Iaşi)
Din perimetrul sitului Topoliţa - La Nord-vest de sat au fost prelevate 35 de probe de sol. Principalele elemente diagnostice ale solurilor specifice arealului cercetat sunt următoarele: grosimea mare a orizontului humifer (60-80 cm), un conţinut de humus cuprins între 3-6 % şi cu valori de peste 2% până la adâncimea de 80-100 cm, prezenţa peliculelor organo-minerale în orizontul Bv şi adâncimea mare la care apare orizontul cu carbonaţi de calciu (170-180 cm).
Analiza elementală a probelor s-a realizat prin spectroscopie de fluorescenţă cu raze X (XRF), utilizând un spectrometru portabil Bruker Tracer S1 Titan (analist: dr. Mirea Dragoş Alexandru, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”). Pentru îmbunătăţirea preciziei de detecţie, probele de sol au fost în prealabil uscate, mojarate şi omogenizate prin sitare (2 mm). Au fost determinate concentraţiile totale pentru un număr de 24 elemente: Al, Si, P, S, K, Ca, Ti, V, Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, As, Rb, Sr, Y, Zr, Nb, Mo, Pb şi Th.
Bibliografie:
Note:
1.
(1) Mulţumiri colegului Dr. Radu Pîrnău pentru prelevarea şi analiza probelor.
(2) Mulţumiri domnului Dr. Tiberiu Sava pentru faptul că a înlesnit efectuare unor datări absolute.