Topoliţa | Comuna: Grumăzeşti | Judeţ: Neamţ | Punct: La Nord-Vest de sat | Anul: 2017


Descriere:

Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 122944.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
Grumăzeşti
Localitate:
Topoliţa
Punct:
La Nord-Vest de sat
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Diaconu Vasile participant Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Preoteasa Constantin participant Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Mischka Carsten participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Mischka Doris participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Praschl Benedikt participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Schaffer Magdalena participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Wanka Franziska participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Gapp Fabian participant Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania
Raport:
Situl pluristratificat este amplasat pe terasa din partea dreaptă a Pârâului Valea Seacă, la aproximativ 500 m sud-est de situl Săcăluşeşti-Valea Seacă şi 1 km m sud-est de fosta Cooperativă Agricolă de Producţie Târgu Neamţ. În prezent acesta ocupă parţial nord-vestul satului Topoliţa (comuna Grumăzeşti) şi nord-estul satului Săcăluşeşti (comuna Agapia). Staţiunea a fost descoperită în anul 2001 de către Vasile Diaconu, care în perioada 2004-2006 a efectuat o serie de cercetări de suprafaţă -nota 1. Vestigiile identificate aici au fost încadrate de către descoperitor în eneolitic (cultura Precucuteni), epoca bronzului (cultura Noua), epoca fierului (Hallstatt) şi antichitate (secolele II-III d.H.) -nota 2. În anul 2017 au fost efectuate investigaţii arheologice interdisciplinare neinvazive, ce au afectat parţial situl şi zona sa limitrofă, constând în cercetări de suprafaţă, fotografii aeriene cu drona, modelarea digitală a terenului şi prospecţiuni geomagnetice, în vederea reevaluării potenţialului staţiunii, stabilirii formei, dimensiunilor şi limitelor depunerii antropice, precum şi a gradului actual de conservare a vestigiilor. Laturile de sud-vest şi nord-est ale staţiunii nu a putut fi prospectată datorită existenţei vegetaţiei arboricole, a unei livezi, precum şi a stâlpilor reţelei electrice de înaltă tensiune. Rezultatele acestor cercetări atestă prezenţa unui sit din faza Precucuteni II probabil nefortificat, de formă relativ rectangulară (dreptunghiulară), orientat pe direcţia NV-SE, cu suprafaţa păstrată de aproximativ 2 ha, în cuprinsul căruia se găsesc mai multe complexe (gropi şi resturi de construcţii, acestea din urmă fiind dispuse probabil pe şiruri neregulate). În prezent staţiunea este afectată de lucrările agricole.
Note:

1.
1) V. Diaconu, Depresiunea Neamţ. Contribuţii arheologice, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXVIII, Editura „Constantin Matasă”, Piatra-Neamţ, 2012, p. 39, nr. 44.
2) Ibidem, p. 39, 229, 232, 234, 236, 237, 240, 241, nr. 44, fig. 23/1-11; 26/3, 4; 28/10; 30/6; 31/9, 10; 34/1, 2; 35/7, 8.