Topolița | Comuna: Grumăzești | Judeţ: Neamț | Punct: La Izvor | Anul: 2022
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Topolița, com. Grumăzești, jud. Neamț Punct: La Izvor
Anul cercetarii:
2022
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Epoca bronzului; Epoca migraţiilor;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare rurală;
Cod RAN:
| 122944.03 |
Județ:
NEAMŢ
Unitate administrativă:
GRUMĂZEŞTI
Localitate:
TOPOLIŢA
Punct:
La Izvor
Localizare:
| 122944.03 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconu | Vasile | responsabil | Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
| Mischka | Carsten | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Gafincu | Alexandru | participant | Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț |
| Pîrnău | Radu | participant | Centrul de Cercetări Geografice, Academia Română - Filiala Iași |
Raport:
Situl arheologic de la Topolița-La izvor este cunoscut încă din anul 2006, fiind identificat prin cercetări de suprafață care au indicat prezența în acest loc a unei intense locuiri de la sfârșitul epocii bronzului (cultura Noua)[1].
Așezarea ocupă o terasă joasă de pe partea stângă a râului Topolița, la ieșirea din satul cu același nume, pe partea dreapta a șoselei care duce spre Petricani. O parte din sit este suprapusă de construcții actuale, iar lucrările agricole intensive scot în mod constant la suprafață vestigii arheologice.
Pentru a verifica existența unor vechi structuri antropice, situl a fost scanat geofizic, în primăavara anului 2022, de către o echipă a universității din Erlangen-Nürnberg, condusă de Carsten Mischka[2]. Cu acest prilej s-a constatat existența urmelor unor posibile construcții, dar și a unui șanț (?) de mici dimensiuni.
Deoarece rezultatele investigațiilor neinvazive indică existența unor vechi structuri antropice, în toamna acestui an am realizat un diagnostic arheologic în cadrul acestui sit. Principalul obiectiv a fost acela de a obține repere stratigrafice, dar și pentru prelevarea unor probe de sol necesare analizelor pedologice, precum și colectarea de materiale organice necesare pentru datări absolute.
Pentru realizarea diagnosticului au fost deschise două suprafețe de mici dimensiuni, pe terenul arabil al lui Vasile Cotfas, în zona centrală a sitului.
Primul sondaj, cu dimensiunile de 5 × 2 m a facilitat descoperirea unui complex arheologic constituit dintr-o aglomerare de pietre arse, care ocupă o suprafață de aproximativ 1,5 mp. De asemenea, în apropiere a fost identificată o groapă de mici dimensiuni, de formă ovală, puțin adâncă, ce avea în umplutură câteva bucăți de piatră arsă, cenușă, dar și un fragment ceramic atipic. După demontarea aglomerării de pietre s-a constatat că acestea proveneau de la structura unui cuptor cu vatra alveolată, realizată din lut. Printre pietre au fost descoperite și o serie de fragmente ceramice provenite de la vase-borcan, lucrate cu mâna. După trăsăturile tehnologice și tipologice ale ceramicii, dar și pe baza modului de construcție e instalației de foc, atribuim complexul respectiv perioadei sec. VI-VII p. Chr.
Cercetarea a permis și identificarea unui număr important de resturi ceramice atribuite epocii târzii a bronzului, dar și resturi osteologice animale. Au fost recuperate și câteva piese de os, cu evidente urme de prelucrare și utilizare.
Între -0,70 m și -0,90 m a fost identificat un nivel arheologic brun-argilos, în structura căruia au fost descoperite fragmente de vase, din pastă grosieră, dar și fină, atribuite, pe baza unor elemente decorative, culturii Ceramicii Liniare.
Sondajul 2 (Sdj. 2), amplasat la 10 m sud față de Sdj. 1, a avut dimensiunile de 3 × 2 m. Din punct de vedere stratigrafic, situația se prezenta astfel: sub stratul vegetal, cu o grosime de aproximativ 0,25 m, se afla un nivel brun-deschis, care ajungea până la
-0,60 m, în structura căruia au fost identificate resturi ale unor recipiente ceramice specifice bronzului târziu. Între -0,60 și -0,80 m se află un strat brun-argilos, compact, care conținea fragmente ceramice de culoare cenușie sau maronie, din pastă fină și grosieră, atribuite culturii Ceramicii Liniare.
Din Sdj. 1 au fost prelevate eșantioane de sol pentru analize pedologice, iar materialul osteologic a fost recoltat exhaustiv pentru o analiză arheozoologică.
Observații pedologice (Radu Pîrnău)
Caracteristica principală a învelișului de sol din sectorul central-estic al depresiunii Ozana-Topolița este dată de prezența aproape exclusivă a faeoziomurilor cambice și argice, care se asociază în arealele cu drenaj deficitar cu faeoziomuri gleice și gleiosoluri cernice/molice.
Din punct de vedere morfologic, solul investigat în sondajul arheologic prezintă un orizont molic cu o grosime de circa 0,6 m, format dintr-un suborizont A molic, brun închis (10YR 3/2), urmat de un suborizont cu aspect greic, mai deschis la culoare (10 YR 4/1-4/2) la 0,2 - 0,4 m adâncime și de un suborizont humifer secundar, molic (10YR 3/1-3/3), la 0,5 - 0,6 m adâncime. Prezența suborizontului molic-greic în partea superioară a profilului de sol sugerează o evoluție a acestor soluri într-un climat mai rece și mai umed, specific Holocenului târziu. Orizontul molic superior trece gradual într-un orizont cernic îngropat la circa 0,6-0,8 m adâncime, care prezintă o culoare mai închisă, comparativ cu orizonturile humifere superioare (10 YR 2/1-2/2). Prezența acestui orizont indică o bioacumulare intensă în partea superioară a solului neolitic și evoluția acestuia în condiții mai umede, luând în considerare și caracteristicile terenului din acest areal. Orizontul B argic subiacent prezintă o culoare foarte închisă în partea superioară (10 YR 2/2 -10YR 2/1), o creștere a conținutului de argilă și numeroase peliculele argilo-humice pe fețele agregatelor structurale, până la adâncimea de 1,3-1,4 m, față de nivelul actual de călcare.
Variația în adâncime a caracteristicilor morfologice ale solului investigat indică o evoluție polifazică și totodată caracterul relict al orizonturilor inferioare specifice solului pre-neolitic. Prezența caracterelor greice slab conturate în orizonturile de suprafață, concomitent cu creșterea conținutului de argilă în orizontul subiacent, sugerează tendința acestor soluri de a evolua spre solurile zonale, care însă nu s-a realizat din cauza impactului recent al factorului antropic, ce a împiedicat manifestarea în adâncime a proceselor recente de levigare, astfel că solul neolitic și-a păstrat în bună măsură proprietățile inițiale. Trebuie remarcat faptul că cernoziomurile/faeoziomurile cu orizonturi cambice și argice relicte, caracteristice compartimentului central și central estic al depresiunii Ozana-Topolița, sunt întâlnite insular, în principal în arealele cu o densitate mare a așezărilor multifazice. Prezența acestor soluri a constituit, cel mai probabil, premisa pentru debutul activităților agricole, fapt atestat indirect și prin prezența unui nivel aparținând culturii Ceramicii Liniare (LBK), având în vedere corelația stabilită în numeroase studii între distribuția siturilor Ceramicii Liniare și cea a cernoziomurilor/faeoziomurilor[3].
Abstract [EN]:
In the autumn of 2022, two archaeological surveys were carried out in the Topolița - La izvor site, located on a low terrace on the left side of the river of the same name. The site has been known since 2006, and only Late Bronze ceramic materials were collected from its surface.
In the spring of 2022, the site was geophysically scanned by a German team from the "Friedrich-Alexander" University of Erlangen-Nürnberg and several residential structures being highlighted.
The two surveys carried out within the site indicated that there were several stages of habitation here: the oldest vestiges belong to the Linear Pottery Culture, followed by a consistent habitation attributed to the Late Bronze Age, but archaeological complexes attributed to the VI-VII century AD there were discovered.
For a more complete picture of the anthropic presence of the area, pedological observations were also made.
Note:
1.
V. Diaconu, Recunoașteri arheologice de suprafață pe teritoriul orașului Târgu Neamț, în MemAntiq, XXIV, 2007, p. 103; V. Diaconu, Așezarea culturii Noua de la Topolița (com. Grumăzești), în Suceava, XXXIV-XXXV-XXXVI (2007-2008-2009), 2009, p. 171-183; V. Diaconu, Depresiunea Neamț. Contribuții arheologice, Editura ,,Constantin Matasă”, BMA, XXVIII, Piatra-Neamț, 2012, p. 39; V. Diaconu, Repertoriul descoperirilor atribuite epocii bronzului din județul Neamț, Editura ,,Constantin Matasă”, BMA, XXXVI, Piatra-Neamț, 2016, p. 69.
2.
C. Mischka, V. Diaconu, F. Wanka, A. Botsch, A. Dittes, M. Trodler, Investigații geofizice în situri atribuite epocii bronzului din zona subcarpatică a Neamțului, în C. D. Nicola et alii (red.), Simpozionul Național Petrodava. Ediția a III-a. Program și rezumate, Piatra Neamț, 2022, p. 133.
3.
O. V. Larina, The extreme eastern periphery of the Linearbandkeramik: the landscape and geographical contexts, in D. Hofmann, P. Bickle (Eds.), Creating Communities. New Advances in Central European Neolithic Research, Oxford, 2009; T. Saile, On the Bandkeramik to the east of the Vistula River: At the limits of the possible, in Quaternary International, 560-561, 2020, p. 208-227.