Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Dobrinescu |
Ionuţ Cătălin |
participant |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Opriş |
Ioan Carol |
participant |
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În perioada 15-31 iulie 2006 s-au desfăşurat săpături arheologice în punctul Stânca Topalu (com. Topalu, jud. Constanţa), iniţiate în campania 2006 în scopul evaluării de teren, prin practicarea unei secţiuni de mici dimensiuni în cetatea antică - S I (8 x 2 m). Micul sondaj stratigrafic în fortificaţia romano-bizantină de la Stânca Topalu a fost realizat după ce, în campaniile anterioare, fuseseră recoltate fragmente ceramice romano-bizantine şi hallstattiene (Babadag II) de sub malurile botului de deal, pentru realizarea repertoriului de aşezări din landul Capidavei.
Cercetările de teren (periegheză) din anii trecuţi în teritoriul Capidavei ne-au îndreptat atenţia şi asupra acestui important punct arheologic. Scopul principal al săpăturii din acest an a fost realizarea unui sondaj stratigrafic, respectiv verificarea succesiunii straturilor romane şi hallstattiene. În cercetarea noastră am utilizat şi informaţia lăsată de Pamfil Polonic despre starea fortificaţiei la începutul sec. XX - perioadă în care aceasta a fost afectată de exploatarea pietrei în carieră (cariera Margela), cam în aceeaşi vreme şi de către acelaşi antreprenor (ing. Cantacuzino din Brăila) cu exploatarea similară de la Capidava1.
Timpul scurt şi număr redus de lucrători afectaţi acestei operaţiuni au determinat doar realizarea un mic sondaj de 2 x 8 m, orientat N-S pe latura mică, în apropierea malului erodat. Suprafaţa rămasă din această fortificaţie este astăzi de aprox. 6-7000 m2, latura de V şi de N fiind distruse de vechea carieră.
Adâncimea la care a ajuns săpătura din 2006 este de -1,10 m, situaţia stratigrafică surprinsă fiind următoarea:
- vegetal (U.S. 1000): 0 -0,40 m, sol de culoare brună, cenuşoasă, străpuns de gropi de crotovine, cu pietre şi fragmente mici de ţiglă.
- abandon (U.S. 1001): -0,40 -0,90 m, nivel de abandon, cenuşos ca textură şi culoare, ce conţine pietre şi ţigle, fragmente ceramice romano-bizantine (castroane şi amfore, sec. V-VI p.Chr.) şi intrusive (slave ?).
- distrugere (U.S. 1002): sol brun-roşcat, cu arsură de la lemn, aspect fărâmicios datorat arderii, chirpici ars, fragmente ceramice din a doua jumătate a sec. VI p.Chr. (?), pietre şi oase de animale; reprezintă ultimul nivel de locuire al fortificaţiei romano-bizantine.
Ultimelor unităţi stratigrafice le corespunde două ziduri ale unor locuinţe (?) din piatră legate cu pământ. Materialul arheologic recoltat din U.S. 1002 constă din vase de bucătărie sparte in situ, fragmente de amfore, fusaiole, oase de animale, o monedă bronz2 acoperite de ţiglele şi pietrele construcţiei menţionate. Până acum, potrivit datelor numismatice cunoscute, cele mai târzii monede cunoscute de la Topalu datau din epoca lui Honorius3, iar moneda descoperită în 2006 putea circula şi mai târziu, în sec. al VI-lea. În actualul stadiu al cercetărilor este imposibil să avansăm o limită finală clară a funcţionării fortificaţiei de la Topalu. Din analiza materialului ceramic recoltat până acum (veselă de masă microasiatică şi amfora “în formă de morcov”4) se poate stabili că aceasta funcţiona în prima jumătate a sec. V p.Chr. Apoi, se remarcă şi materialul ceramic de factură “barbară”, constituit din oale-borcan lucrate cu mâna şi decorate cu alveole pe toată lungimea buzei, care seamănă cu materialul descoperit la Capidava în Corpul de Gardă5, ultimul datat în sec. VI p.Chr.
Materialul arheologic rezultat se află actualmente la Laboratorul de restaurare-conservare a M.I.N.A.C., iar prelucrarea sa, funcţie de cele trei unităţi stratigrafice cărora le aparţine, va permite, pentru început, datarea momentului de final al fortificaţiei şi poate cauzele părăsirii acesteia.
Ca o concluzie a sondajului arheologic de evaluare de teren din 2006, se impune epuizarea acestuia în 2007 şi, mai departe, deschiderea unei săpături arheologice sistematice pentru viitoarele campanii, în scopul obţinerii unor noi date asupra sistemului defensiv (în condiţiile în care o mare parte din fortificaţie a fost deja afectată de cariera de piatră), cât şi asupra cronologiei relative a cetăţii romane târzii (şi poate romano-bizantine) de la Stânca Topalu.
Note:
1.
1. Vezi anexa I, cu textul lui Pamfil Polonic, Cercetările de la Hârşova până la Ostrov (Silistra), din Mss. păstrate la Academia Română
2. Monedă de la Constantius II (337-361), descoperită la Stânca Topalu 06, ? 3, US 1002: AE3, Constantinopol ? AE ? 2.0 gr., 16 x 19 mm, ruptă. RIC, VIII, 149, anii 355-361.
3. Al. Barnea, La Dobroudja aux IVe-VIIe siècles n.è., în Al. Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucureşti, 1991, p. 182, n. 125; vezi şi TIR, L 35, p. 73.
4. Din discuţiile cu colegul dr. Andrei Opaiţ (Toronto), care a avut spre prelucrare ceramica de la Chersones, piesa este sigur de factură pontică şi ar putea fi chiar produsă în atelierele de pe lângă marea cetate romano-bizantină din Crimeea. Specialistul citat plasează circulaţia acestor amfore-morcov în sec. IV-V în bazinul pontic. Vezi şi Dorel Paraschiv, Amfore romane şi romano-bizantine în zona Dunării de Jos (sec. I-VII p.Chr.), Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2006, tip 8, varianta C, p. 28-33, 48-49, pl. 7, nr. 48. Piesa de la Topalu s-ar plasa mai repede în intervalul cronologic cuprins între sf. sec. IV - începutul sec. VI, deşi asemenea piese sunt raportate ca fiind în circulaţie chiar până în sec. următor.
5. Vezi Ioan I.C. Opriş, Ceramica romană târzie şi paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de la Dunărea de Jos (sec. IV-VI p.Chr.), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003: capitolul II.4 Vesela de bucătărie (vasa coquinatoria), în special subcapitolul II.4.6. Oale de bucătărie modelate cu mâna şi pe roata lentă (sec. VI p.Chr.).
CC BY-SA 4.0 
