Ţolici | Comuna: Petricani | Judeţ: Neamţ | Punct: Hălăbutoaia | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Brigand | Robin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Dumitroaia | Gheorghe | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Weller | Olivier | participant | Université Maison de la Recherche 6565, Faculty of Sciences, CNRS, Besançon, France |
Raport:
Investigarea sitului arheologic de la Ţolici-Hălăbutoaia se înscrie în direcţia mai largă de cercetare a arheologiei sării, domeniu în care Complexul Muzeal Judeţean Neamţ a obţinut rezultate importante în urma investigării siturilor Lunca-Poiana Slatinei1, Oglinzi-Băi2, Oglinzi-Cetăţuia3, Solca-Slatina Mare4 şi Cucuieţi-Slatina Veche5.
Situată în zona de contact dintre valea Moldovei şi depresiunea subcarpatică Neamţ, microregiunea Târpeşti-Ţolici-Petricani este bogată în izvoare de apă sărată, unele dintre acestea cercetate prin investigaţii de teren, în special în ultimii ani6. Staţiunea care face obiectul acestei prezentări a fost descoperită în anul 2007, cercetarea prin săpătură arheologică debutând în 2007.
Situl din punctul Hălăbutoaia se află într-o vale relativ îngustă şi adâncă, la SV de satul Ţolici, com. Petricani, jud. Neamţ. Principala depunere arheologică, se află la baza pantei de E a dealului Hălăbutoaia, la aprox. 100 m distanţă de o fântână cu apă sărată. Depozitul antropic se prezintă sub forma unei movile ovoidale, cu d. de cca. 40 x 30 m; latura dinspre E a depunerii este afectată de un proces avansat de eroziune, straturile arheologice constând în cenuşă, cărbune şi ceramică fragmentară în cantitate mare fiind vizibile la zi pe toată latura de E a depunerii. Apreciem că cel puţin 20% din suprafaţa sitului s-a distrus ca urmare a acestui proces.
La deschiderea şantierului, obiectivul primar al cercetării sitului a fost determinarea stratigrafiei sitului. În acest scop a fost trasată o secţiune transversală prin depunerea antropică, pentru a stabili limitele cronologice şi perioadele de frecventare ale sitului.
SI, orientată NE-SV, a avut dimensiunile iniţiale de 1,5 x 8 m, fiind împărţită în patru carouri. Ulterior, ca urmare a deteriorării profilurilor datorită unor intervenţii survenite în afara orelor de program, a fost necesară refacerea acestora şi lărgirea secţiunii la partea sa superioară până la l de 2 m.
A fost cercetat nivelul arheologic corespunzând fazei B a culturii Cucuteni, remarcându-se în mod deosebit cantitatea mare de ceramică străină, de „tip C”, prezentă în acest strat. De asemenea, ca observaţii preliminare notăm prezenţa fragmentelor de briquetage şi prezenţa redusă a ceramicii pictate. În privinţa aspectului, nivelul Cucuteni B se prezenta sub forma unor straturi consistente, succesive, de cenuşă, intercalate cu straturi de culoare cafeniu-cenuşie în care ceramica apărea în cantitate mare. La fel ca şi în cazul altor situri asemănătoare (Lunca, Solca, Cucuieţi), nu au fost semnalate complexe închise.
Semnalăm prezenţa unor fragmente ceramice de tip Cucuteni A-B, la baza nivelurilor B cercetate. Ceramica de aici este extrem de fragmentară, păstrând doar în mică măsură pictura. De asemenea, este acoperită cu o peliculă de cenuşă şi pământ dificil de îndepărtat, ceea ce îngreunează stabilirea precisă a atribuirii culturale a acestui nivel înaintea curăţării complete a materialului. Nu este exclusă posibilitatea existenţei unui nivel din etapa Cucuteni A-B, ceea ce ar reprezenta o noutate în raport cu situaţia întâlnită în celelalte situri aflate în apropierea izvoarelor de apă sărată investigate până acum.
Alături de materialele Cucuteni A-B şi B au fost descoperite şi puţine fragmente ceramice care par să fie de origine răsăriteană (Srednîi Stog?). În acest stadiu al cercetărilor nu poate fi, însă precizată încadrarea lor cultural-cronologică precisă.
Pentru stabilirea limitelor spaţiale ale frecventărilor umane a zonei izvorului de apă sărată în preistorie, s-au realizat de-a lungul pârâului şi pe micile terase ce se înalţă deasupra zonei mlăştinoase, mai multe sondaje de tip carotă. Prin intermediul lor s-a stabilit existenţa a alte două puncte cu depunere antropică, aflate în apropierea actualei fântâni.
Au fost recoltate probe pentru analize sporo-polinice, antracologice, micromorfologice, sedimentologice şi 14C, care urmează să fie realizate, conform protocolului de colaborare, de către specialiştii francezi.
Ca urmare a acestei prime abordări a sitului Ţolici-Hălăbutoaia s-a constatat că ne aflăm în faţa unui punct sezonier de exploatare a sării utilizat intens pe tot parcursul perioadei neo-eneolitice. Secvenţa cronologică neo-eneolitică de aici pare să fie cea mai completă dintre toate siturile de acest gen investigate de noi până în prezent, acoperind toate etapele cuprinse între Starcevo-Criş şi Cucuteni B. Continuarea cercetărilor în anii următori este, aşadar, necesară, atât din perspectiva rezultatelor ştiinţifice ce pot fi obţinute, cât şi în vederea recuperării unui patrimoniu deosebit, ce poate fi integrat în expoziţia de bază a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ.
Rezumat:
Situată în zona de contact dintre valea Moldovei şi depresiunea subcarpatică Neamţ, microregiunea Târpeşti-Ţolici-Petricani este bogată în izvoare de apă sărată, unele dintre acestea cercetate prin investigaţii de teren, în special în ultimii ani. La deschiderea şantierului, obiectivul primar al cercetării sitului a fost determinarea stratigrafiei sitului. În acest scop a fost trasată o secţiune transversală prin depunerea antropică, pentru a stabili limitele cronologice şi perioadele de frecventare ale sitului. A fost cercetat nivelul arheologic corespunzând fazei B a culturii Cucuteni, alături de fragmente ceramice care par să fie de origine răsăriteană (Srednîi Stog?).