Toboliu | Comuna: Toboliu | Judeţ: Bihor | Punct: Așezarea Secundară Dâmbu Zănăcanului | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Toboliu, com.Toboliu, jud. Bihor Punct: Așezarea Secundară Dâmbu Zănăcanului
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 29500.01 |
Județ:
BIHOR
Unitate administrativă:
TOBOLIU
Localitate:
TOBOLIU
Punct:
Așezarea Secundară Dâmbu Zănăcanului
Localizare:
| 29500.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lie | Marian Adrian | responsabil | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Fazecaş | Gruia Traian | participant | Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea |
| Găvan | Alexandra | participant | Universität Köln, Germany |
| Kienlin | Tobias | participant | Universität Köln, Germany |
| Stache | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Gorgan | Marinel | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Oana | Miruna | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Tell-ul epocii bronzului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de Girişu de Criş „Alceu”. Cercetarea acestui important obiectiv arheologic a început în 1960 sub conducerea lui N. Chidioșan și a continuat până în 1972, cu unele întreruperi și modificări ale colectivului de cercetare[1]. Întrucât rezultatele tuturor acestor investigații au rămas, cu unele excepții[2], inedite, și luând în calcul importanța acestui obiectiv pentru o mai bună cunoaștere a epocii bronzului din Bihor, în 2014 s-a decis reluarea cercetărilor arheologice în situl de la Toboliu. Aceste investigații au cuprins atât săpături arheologice pe suprafața tell-ului propriu-zis desfășurate între 2014 și 2017, cât și cercetări non-invazive precum fotografii aeriene, prospecțiuni geomagnetice și periegheză sistematică efectuate pe suprafața așezării secundare ce înconjoară tell-ul între 2015 și 2019[3].
În urma prospecțiunilor geomagnetice și a perieghezei sistematice în proximitatea așezării de tip tell, s-a putut stabili existența unei așa-zise așezări satelit sau secundare pe o suprafață de aproximativ 84 ha, ce poate fi datată în bronzul mijlociu (Cultura Otomani) și la începutul bronzului târziu (grupul Cehăluț-Hajdúbagos) pe baza fragmentelor ceramice. Prospecțiunile geomagnetice desfășurate între 2016 și 2019 au acoperit 75 ha din suprafața sitului și au dus la identificarea unor serii de anomalli geofizice care au fost interpretate drept gropi și resturile unor locuințe de suprafață. Având în vedere dimensiunile impresionante ale așezării secundare și faptul că aceasta este afectată de lucrări agricole intensive ne-am propus deshiderea unei unități de cercetare arheologică pentru a determina starea de conservare a sitului.
Cercetările arheologice din anul 2021 în așezarea secundară a tell-ului de la Toboliu Dâmbu Zănăcanului s-au axat pe investigarea unor anomalii geomagnetice care au fost interpretate drept resturile unei locuințe arse la o distanță de aproximativ 250 m Nord de așezarea tell (Fig. 1). Amplasarea secțiunii a fost determinată de investigațiile geomagnetice. Principalele obiective ale campaniei din 2021 au fost: verificarea anomaliilor geomagnetice și obținerea de material arheologic pentru încadrarea cronologică și culturală a locuirii din această parte a așezării.
Pentru atingerea acestor obiective, a fost deschisă o secțiune de 5 x 12 m (Caseta 5), orientată NE-SV, acoperind o suprafață de 60 m2. Primul nivel de cultură (Cx. 002) a fost identificat la o adâncime de aproximativ 40 cm de la suprafața actuală a solului. Au putut fi observate două concentrări de fragmente ceramice (Cx. 004 și Cx. 007) aproape de marginea sud-estică a secțiunii. Tot la acest nivel au fost identificate două vetre fațetate. Prima vatră (Cx 003), de formă aproximativ recangulară cu colțurile rotunjite, avea dimensiunile de 0.7 x 1.06 m (Fig. 2). Partea superioară a vetrei era fățuită, iar sub această fățuială am identificat mai multe niveluri de arsură precum și două paturi ceramice (Fig. 3). A doua vatră (Cx. 005) avea o formă aproximativ ovală, măsurând 0.6 x 0.68 m. Sub fățuială parțial păstrată se afla un nivel de lut ars, care la rândul lui stătea pe un pat ceramic. La baza ambelor vetre s-a conturat al doilea nivel de cultură (Cx. 009), de o culoare mai deschisă decât Cx. 002. O altă concentrare de fragmente ceramice (Cx. 008) a putut fi identificată pe acest nivel între cele două vetre. În colțul sud-vestic al secțiunii nivelul de cultură Cx. 009 era tăiat de o groapă de mari dimensiuni (aprox. 1.46 x 1.98 m), care continua sub peretele vestic și sudic al secțiunii, și a cărei primă umplutură consta din resturile unei vetre dezafectate (Cx. 010). Sub acest nivel au mai fost identificate încă patru umpluturi ale gropii cuptorite cu o adâncime 2.20 m.
Sub nivelul Cx. 009, în partea sudică și centrală a sencțiunii, s-au reliefat resturile arse ale unei locuințe de suprafață, și anume fragmente de lut ars, majoritatea provenite de la pereții locuinței. Pe lângă acestea au fost identificate și numeroase fragmente ceramice de la vase de diferite tipuri, fragmente osteologice, precum și straturi de cenușă și arsură. Complexul a fost cercetat pe o lungime de 6.60 m și o lățime de 3. 30 m (Fig. 4). Asupra dimenisiunilor exacte ale locuinței nu putem face mai multe precizări, întrucât partea sudică şi vestică a acesteia este secționată de două gropi săpate ulterior, iar marginea estică, la rândul ei secționată de o altă groapă, continuă sub peretele casetei. Înspre nord, dărâmătura locuinței se subțiază, aici fiind identificate doar sporadic fragmente de chirpici. În această parte de nord a secțiunii s-a atins nivelul vegetal, în care au putut fi conturate cinci gropi de diferite dimensiuni și adâncimi. La est și vest de resturile locuinței au fost descoperite două vetre fățuite, care prezentau un decor incizat. Prima dintre aceste vetre (Cx. 021) a fost păstrată doar parțial și avea o formă neregulată, aproximativ ovală, măsurând 0.76 x 0.87 cm (Fig. 5). Fățuială vetrei era decorată pe margini cu motive triunghiulare incizate. Sub fățuială a fost identificat un nivel de lut ars și un pat ceramic. A doua vatră (Cx. 022), de formă aproximativ dreptunghiulară cu colțurile ușor rotunjite, a fost suprinsă doar parțial în secțiune, continuând sub peretele vestic al casetei. Fățuiala vetrei prezenta un decor format din linii incizate la marginea vetrei. Sub stratul de arsură și patul ceramic de sub fățuială a fost identificată o altă fățuială ce provenea de la o fază mai veche a vetrei. După îndepărtarea completă a resturilor locuinței, în nivelul vegetal din această zonă s-au mai conturat încă patru gropi menajere, dintre care una cuptorită.
Săpăturile efectuate în caseta 5 au scos la suprafață nenumărate fragmente ceramice de la vase de diferite tipuri, precum și resturi osteologice de proveniență animală și unelte de piatră (predominant fragmente de râșnițe). Se remarcă în special rotițele de lut, dintre care una decorată. Contextele identificate au fost cercetate prin planuri orizontale și profile și documentate prin fotogrametrie de tip SfM. În ceea ce privește datarea materialului ceramic descoperit în secțiune, acesta se încadrează în linii mari la sfârșitul bronzului mijlociu și începutul bronzului târziu.
Prin cercetările arheologice din acest an am putut confirma rezultatele prospecțiunilor geomagnetice în acest punct. Totuși amploarea întinderii așezării secundare impune cercetări viitoare.
Abstract [EN]:
The geomagnetic measurements conducted in the proximity of the tell site from Toboliu Dâmbu Zănăcanului have revealed the existence of an outer settlement spreading across 84 ha. In 2021 we investigated one of the geomagnetic anomalies that was located at about 250 m North of the tell, by opening a test trench of 5 x 12 m (Trench 5). In the southern and central part of the research unit we have identified burnt daub fragments coming from a house structure that was covering a surface of about 6.60 x 3.30 m. The exact measurements of the house cannot be stated as the southern and western part are cut by later pit features and the eastern part surpasses the trench limit. Several pit features and fire hearths have been identified. Two of the identified fire hearths are decorated with incised motifs (Fig. 5). Based on the pottery uncovered the structures are dated at the end of the middle bronze age and the beginning of the late bronze. Future excavations are necessary in order to obtain a more comprehensive view on the outer settlement from Toboliu Dâmbu Zănăcanului.
Bibliografie:
1. N. Chidioşan (1970) Contribuţii la cunoaşterea grupei Suciu de Sus în contextul epocii bronzului din Crişana. Studii și Cercetări de Istorie Veche 21, 2, 287-293.
2. N. Chidioşan (1974) Sincronismele apusene ale culturii Wietenberg stabilite pe baza importurilor ceramice. Crisia IV, 153-176.
3. S. Dumitraşcu (1989)Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei metalurgiei din epoca bronzului în judeţul Bihor. Crisia XIX, 119-168.
4. G. Fazecaș, Girișu de Criș Alceu, Bihor County. In: F. Gogâltan, C. Cordoş, A. Ignat (eds.) (2014) Bronze Age Tell, Tell-Like and Mound-Like Settlements on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. History of Research. Cluj-Napoca: Mega Publishing House, 11-116.
5. G. Fazecaș, M. Lie (2018) Determinarea suprafeței sitului de epoca bronzului de la Toboliu – Dâmbu Zănăcanului. Crisia XLVIII, 29-38.
6. M. Lie, A. Găvan, C. Cordoș, T. L. Kienlin, G. Fazecaș, F. Gogâltan, (2019) The Bronze Age tell settlement at Toboliu (Bihor County, Romania). A brief outline of recent investigations. In: K. P. Fischl, T. L. Kienlin (eds.), Beyond Divides – The Otomani-Füzesabony Phenomenon. Current Approaches to Settlement and Burial in the North-Eastern Carpathian Basin and Adjacent Areas. Bonn: Habelt, 351–368.
2. N. Chidioşan (1974) Sincronismele apusene ale culturii Wietenberg stabilite pe baza importurilor ceramice. Crisia IV, 153-176.
3. S. Dumitraşcu (1989)Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei metalurgiei din epoca bronzului în judeţul Bihor. Crisia XIX, 119-168.
4. G. Fazecaș, Girișu de Criș Alceu, Bihor County. In: F. Gogâltan, C. Cordoş, A. Ignat (eds.) (2014) Bronze Age Tell, Tell-Like and Mound-Like Settlements on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. History of Research. Cluj-Napoca: Mega Publishing House, 11-116.
5. G. Fazecaș, M. Lie (2018) Determinarea suprafeței sitului de epoca bronzului de la Toboliu – Dâmbu Zănăcanului. Crisia XLVIII, 29-38.
6. M. Lie, A. Găvan, C. Cordoș, T. L. Kienlin, G. Fazecaș, F. Gogâltan, (2019) The Bronze Age tell settlement at Toboliu (Bihor County, Romania). A brief outline of recent investigations. In: K. P. Fischl, T. L. Kienlin (eds.), Beyond Divides – The Otomani-Füzesabony Phenomenon. Current Approaches to Settlement and Burial in the North-Eastern Carpathian Basin and Adjacent Areas. Bonn: Habelt, 351–368.
Note:
1.
Fazecaș 2014; Lie et al. 2019, 352–353.
2.
Chidioşan 1970, 289, fig. 1/2; Chidioşan 1974, 155, pl. 4/1-3, 5,6; Dumitraşcu 1989, 120-121, pl. II –IX.
3.
Fazecaș, Lie 2018; Lie et al. 2019.