Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Cordoş |
Elena Cristina |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Drăgan |
Andreea |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Gogâltan |
Florin |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Lie |
Marian Adrian |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Fazecaş |
Gruia Traian |
participant |
Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea |
Raport:
Primele cercetări arheologice pe tell-ul de epoca bronzului de la Toboliu-Dâmbu Zănăcanului s-au desfăşurat în 1960, sub conducerea arheologilor orădeni Ivan Ordentlich şi Nicolae Chidioşan (143). Acestea s-au desfăşurat până în 1972 cu unele întreruperi şi schimbări ale colectivului de cercetare (144). În cadrul proiectului de cercetare Living in the bronze age tell settlements. A study of settlement archaeology at the eastern frontier of the Carpathian Basin (CNCS – UEFSCDI – PN-II-ID-PCE-2012-4020) Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea Napoca în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca au reluat cercetările arheologice în acest punct începând cu anul 2014 (145), deschizându-se aici trei unităţi de cercetare. Caseta 2, care a vizat redeschiderea şi curăţarea unei vechi secţiuni arheologice, a fost finalizată în 2015 (146). În profilul acestui sondaj au fost descoperite 5 faze de locuire, iar dimensiunile acumulărilor antropice măsoară între 2,20 m (spre marginea tell-ului) şi 3 m (spre centrul tell-ului).
În acest an, atenţia s-a concentrat asupra primei unităţi de cercetare, şi anume Caseta 1, ce a fost deschisă în punctul de maximă elevaţie a aşezării. În partea de SE a casetei se conturase încă din vara lui 2015 colţul unei platforme masive de lut (grosimea maximă de 0,60 m, orientată pe direcţia NS aparţinând ultimei faze de locuire, şi anume faza 6 (147). Având în vedere că nu s-a mai descoperit aici nicio altă platformă de locuinţă cu o grosime atât de mare şi că nu a putut fi identificată nicio groapă de stâlp care să poată fi pusă în relaţie cu acest context, credem că o posibilă funcţionalitate a acesteia ar putea fi acela de a amenaja şi nivela acest spaţiu. În general, faza a 6-a este slab reprezentată, cu puţine contexte in situ, fiind de asemenea profund afectată de cimitirul modern ce suprapune aşezarea (148). Sub această platformă a fost identificată faza de distrugere a unui bordei, ce a fost surprins parţial în colţul SE al casetei, a cărui groapă conţinea fragmente mari de chirpici cu impresiuni de nuiele. Laturile bordeiului măsoară aprox. 3,20x2,40 m, fiind orientat pe direcţia EV, cu presupusa latură lungă înspre Sud. Adâncimea de la nivelul de conturare este de 2,10 m, iar de la nivelul vegetal actual de 3,60 m. Deasemenea, în legătură cu bordeiul au putut fi identificate 3 gropi de stâlp sigure. La SV de bordei şi în legătură cu acesta s-a mai conturat un context mai puţin adâncit, a cărei limită nordică este perpendiculară cu latura lungă a acestuia, dar o interpretare asupra funcţionalităţii acestuia este greu de făcut din cauza dimensiunilor reduse pe care le-am surprins. Cel mai probabil este vorba despre o amenajare/anexă? a acestuia. Descoperirea unui bordei într-un tell al epocii bronzului este un caz insolit deoarece caracteristice sunt locuinţele de suprafaţă. Groapa acestei locuinţe şi anexa sa distrug aproape integral platforma de lut a unei locuinţe aparţinând fazei a 4-a aşezării, din care s-a mai păstrat doar o porţiune de aprox. 1x0,40 m şi un şir consistent de gropi de stâlp dispuse pe un aliniament NNE-SSV.
Cea mai importantă descoperire pentru faza a 4-a din caseta 1 este o locuinţă patrulateră, surprinsă pe o suprafaţă de aproximativ 5,80 x 4,80 m, orientată ENE-VSV. Locuninţa nu fost surpinsă integral, continuând în profilul N, respectiv cel V, indicând dimensiuni reale mai mari. Ceea ce conferă un caracter special acestei locuinţe sunt cele două faze de podele realizate din scânduri de lemn care s-au păstrat până astăzi. Pentru prima fază (ordinea descoperirii), lemnul este păstrat destul de precar, dar suficient cât să releve o imagine coerentă a modului de realizare a podelei. Pe această podea a funcţionat o vatră a cărei bază de lut a fost aşezată direct peste scândurile de lemn. După secţionarea acesteia din urmă au fost identificate 6 etape de refacere şi funcţionare a vetrei, fiecare vatră de foc fiind aşezată pe un pat ceramic (Fig.1/1). Pe lângă numeroase fragmente ceramice specifice stilului ceramic Otomani II şi materiale osteologice, aproape de latura NE a locuinţei, sub o lentilă de lut galben şi aşezată pe o lentilă de cenuşă a fost descoperită o lamă fragmentară a unui cuţit din fier (Fig. 1/2). Dimensiunile păstrate sunt 4.5 x 1 cm. Având în vedere încadrarea cronologică a contextului şi anume Bronz Mijlociu II, descoperirea este cel puţin problematică. Cel mai apropiat context cu o altă încadrare cronologică este mormântul modern M1, dar baza acestuia se oprea la mai mult de 0,40 m adâncime faţă de poziţia de descoperire a lamei. În urma unei atente examinări a contextului nu a putut fi identificată nici o intruziune (ex. crotovine). Un caz asemănător, dar la fel de problematic este întâlnit la Ganovce în Slovacia (149), secera de fier de aici fiind atribuită tot mediului Otomani (150). Nu excludem o eroare umană sau orice alt fenomen natural care ar fi putut face ca această descoperire să fie eronat interpretată. Următoarea podea de lemn este mult mai bine păstrată (Fig. 1/3), având aceeaşi structură şi orientare ca şi cea care o suprapunea. Tot în partea de vest a locuinţei a fost descoperită o vatră de foc realizată la fel ca cea de mai sus, cu 5 faze de refacere de această dată. În plus, aici a mai putut fi observată în partea superioară o acumulare de chirpici cu impresiuni de nuiele care suprapunea partea superioară a vetrei, precum şi două gropi de stâlp de mici dimensiuni aşezate opus pe diametrul vetrei. Pe acest nivel s-au oprit cercetările de anul acesta, urmând ca în anii viitori să fie continuată cercetarea.
Note:
1.
143. N. Chidioşan, Sincronismele apusene ale culturii Wietenberg stabilite pe baza importurilor ceramice, în Crisia IV, 1974, 156.
144. S. Dumitraşcu, Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei metalurgiei din epoca bronzului în judeţul Bihor, în Crisia XIX, 1989, 119.
145. G. Fazecaş, M.A. Lie, E.-C. Cordoş, Fl. Gogâltan, M. Savu, R. Burlacu, C. Radu, Mátyási S., D. Ştefan, Ch. Voight, A. Hernández Tórtoles, M. Ruiz Vega, Th. Desaunay, V. Roman, C. Suciu, I. Halbac, C. Popa, Toboliu, com. Toboliu, jud. Bihor. Punct: Dâmbu-Zănăcanului, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2014. A XLIX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Piteşti, 28 - 30 mai 2015, Bucureşti, 2015, 251-252.
146. G. Fazecaş, M.A. Lie, E.C. Cordoş, Fl. Gogâltan, A. Drăgan, M. Savu, S. Corwin, A. Gebreyesus, M. Gardner, J. Bjørgen Esser, K. Roddis, L. Mitchell, P. Robinson, Toboliu, com. Toboliu, jud. Bihor, Punct: Dâmbu Zănăcanului, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2015. A L-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Târgu-Jiu, 26 – 28 mai 2016, Bucureşti, 2016, 101-102.
147. Faza a 6-a de locuire a tell-ului de la Toboliu a putut fi identificată doar în Caseta 1, lipsind din celelalte două unităţi de cercetare sau fiind foarte puţin vizibilă pe partea de sud a Casetei 3, sub forma unei lentile foarte subţiri de lut galben, ce provenea probabil de la platforma unei locuinţe.
148. M.A. Lie, C. Radu, G. Fazecaş, Cimitirul de secol XIX de la Toboliu-Dâmbul Zănăcanului (jud. Bihor), în Terra Sebus 2015, 261-272.
149. E. Vlcek, A ritual well and the find of an early bronze age dagger at Ganovce near Poprad (Cehoslovakia), în P. Bosch-Gimpera, en el septuagisimo aniversario de su naciamento, Mexico 1963, 427-439.
150. V. Furmánek, Eine Eisensichel aus Gánovce. Zur Interpretation des ältesten Eisengegenstandes in Mitteleuropa, în PZ, 75, 2, 2000, 153-160.
CC BY-SA 4.0 