Toboliu | Judeţ: Bihor | Punct: Dâmbu Zănăcanului | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Perioada modernă;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Tell; Necropolă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 29476.02 |
Județ:
Bihor
Unitate administrativă:
Toboliu
Localitate:
Toboliu
Punct:
Dâmbu Zănăcanului
Localizare:
| 29476.02 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Fazecaş | Gruia Traian | responsabil | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Drăgan | Andreea | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Gogâltan | Florin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Lie | Marian Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Savu | Mihaela | participant | Christian-Albrechts-Universität zu Kiel |
| Corwin | Stephanie | participant | The Asia University of Japan |
| Gebreyesus | Asmara | participant | Humboldt State University |
| Gardner | Meghan | participant | Brown University |
| Bjørgen Esser | Jessica | participant | The University of Queensland - Australia |
| Roddis | Kathryn | participant | LaTrobe University - Australia |
| Mitchell | Lauren | participant | LaTrobe University - Australia |
| Robinson | Paige | participant | Binghampton University - SUA |
Raport:
Campania arheologică a anului 2015 (iulie-august) de la Toboliu-Dâmbu Zănăcanului reprezintă o continuare a cercetărilor începute aici în anul precedent(101), şi au fost derulate de către Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania. În perioada iulie-august 2014 au fost deschise 3 unităţi de cercetare, şi anume: Caseta 1 (5 x 7 m) în punctul de maximă elevaţie a tell-ului (106,68 m), Caseta 2 amplasată peste o veche secţiune arheologică(102), având ca scop curăţarea unui profil şi o determinare rapidă a stratigrafiei generale a tell-ului, şi Caseta 3 (5 x 7 m) în marginea estică a movilei (aceasta din urmă suprapune şi ea o veche secţiune arheologică, care nu a fost însă observată la suprafaţă şi nici înregistrată pe planul topografic). Printre obiectivele pe care ni le-am propus anul acesta a fost finalizarea profilului din Caseta 2, cercetarea restului de morminte moderne descoperite în Caseta 1 şi atingerea unui nivel arheologic nederanjat de necropola modernă şi continuarea săpăturilor în Caseta 3. Pe lângă această abordare arheologică clasică, cu ajutorul S.C Digital Domain s-a efectuat prospecţia magnetometrică a imprejurimilor tell-ului, identificându-se două şanţuri şi mai multe locuinţe patrulatere de suprafaţa cu structura arsă.
În Caseta 1 au mai fost cercetate 6 morminte moderne (CX 09, CX 16, CX 17, CX 18, CX 19, CX 33) încadrate cronologic între a doua jumătate a sec. XIX şi începutul sec. XX. Acestea aparţin unor subadulţi, iar ca inventar amintim monede de bronz şi nasturi de porţelan.
Profilul din Caseta 2 are o înălţime finală de aproximativ 5 m (Fig. 1). Au fost surprinse 5 faze de locuire (printr-o fază de locuire înţelegem nivelurile arhelogice cuprinse între partea de început a unei locuinţe, şi anume podele de lut galben, şi partea în care aceasta nu mai este funcţională caracterizată de un nivel/nivele de chirpici). Ultima fază de locuire, şi anume Faza 5, cercetată în Caseta 2 nu pare să corespundă cu ultima fază de locuire din Caseta 1, săpată în campania din 2015, putând fi observate deosebiri atât în materialul arheologic, cât şi în diferenţa semnificativă de elevaţie a platformelor (105,3 m pentru platforma Cx 123 din Caseta 2 şi 106,05 m pentru platforma Cx 15 din Caseta 1). Deasemenea, platforma de lut din Caseta 1 nu este suprapusă de nivelul de dărâmătură caracteristic tuturor celor 5 faze din Caseta 2. Astfel, în momentul actual al cercetărilor putem vorbi despre 6 faze de locuire în tell-ul de epoca bronzului de la Toboliu-Dâmbu Zănăcanului. Lipsa fazei 6 în Caseta 2 se datorează probabil fenomenului de eroziune a movilei, mai accentuat înspre marginile acesteia. Platformele ce corespund Fazelor 2 şi 4 din Caseta 2 se caracterizează prin etape de refacere (relutuire), care în anumite cazuri se suprapun direct peste vechea podea de lut, iar în alte cazuri sunt despărţite de nivele de umplutură cu un conţinut ridicat de cenuşă. În ceea ce priveşte orientarea şi dimensiunile locuinţelor din Caseta 2, este foarte greu să facem precizări mai exacte, suprafaţa nederanjată de vechea secţiune fiind îngustă de aproximativ 1 m, iar platformele, precum cea a Fazei 1, ocupau întreaga suprafaţă a casetei. În Caseta 3, pe lângă platformele ce par să aparţină de două locuinţe distincte corespunzătoare Fazei 5, au mai fost descoperite două vetre de formă aproximativ ovală. Prima vatră (CX 78) are dimensiunile de 0,55 x 0,30 m şi este orientată pe direcţia E-V. Partea superioară era făţuită şi formată dintr-un nivel de lut brun-cafeniu cu nuanţe roşcate, întărit prin ardere. Sub această făţuială au fost descoperite mai multe niveluri cu urme de arsură, precum şi un pat ceramic, unde se remarcă mai multe fragmente de căniţe lucrate dintr-o pastă fină. Cea de a doua vatră (Cx 77, Cx 81) (Fig. 2) are dimensiuni de aproximativ 1,30 x 0,80 m şi este orientată SSV-NNE. Şi în acest caz partea superioară a constat dintr-un nivel de lut făţuit ars. Imediat sub acest nivel au fost identificate mai multe fragmente ceramice, lipite de nivelul de lut ars superior. Sub acestea s-a conturat un nou nivel de lut ars, relativ afânat sub care s-a mai găsit o nouă aglomerare de fragmente ceramice provenind în mare de la un singur vas. Această vatră a avut o durată mai lungă de funcţionare şi cel puţin o fază de refacere.
În ceea ce priveşte materialul arheologic, se remarcă un număr semnificativ de vase întregi sau întregibile, majoritatea fiind recipiente de mici dimensiuni (căniţe, boluri) cu decoruri specifice. Deasemenea, au mai fost recuperate un număr mare de fragmente osteologice care sunt în procesare. Amintim aici şi câteva unelte din corn şi os. Printre descoperirile mai speciale se numără rotiţe de car miniatural (decorate sau nedecorate), fusaiole şi greutăţi de lut decorate.
În ceea ce priveşte încadrarea culturală a descoperirilor, exceptând mormintele moderne, în aşezarea de la Dâmbu Zănăcanului predomină materialul specific stilului ceramic Otomani al fazelor II-III. Au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice cu ornamente specifice Wietenberg. Cele trei date AMS analizate la laboratorul din Debrecen asigură datarea tell-ului între 1898-1695 şi 1679-1528 (cal BC 2σ).
Note:
1.
101 G. Fazecaş, M.A. Lie, E.-C. Cordoş, Fl. Gogâltan, M. Savu, R. Burlacu, C. Radu, Mátyási S., D. Ştefan, Ch. Voight, A. Hernández Tórtoles, M. Ruiz Vega, Th. Desaunay, V. Roman, C. Suciu, I. Halbac, C. Popa, Toboliu, com. Toboliu, jud. Bihor. Punct: Dâmbu-Zănăcanului, în Cronica cercetărilor ar- heologice. Campania 2014. A XLIX-a sesiune naţională de rapoarte arheo- logice Piteşti, 28 - 30 mai 2015, Bucureşti, 2015, p. 251-252.
102 S. Dumitraşcu, Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei metalurgiei din epoca bronzului în judeţul Bihor, în Crisia XIX, 1989, 119-168.